ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1098/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1098/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1098/2016
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe
rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, la data de 21
decembrie 2011, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul
Român, prin B., pentru stabilirea cuantumului justelor despăgubiri pentru
expropriere cu privire la terenul situat în Medgidia, parcela A, cu
suprafața de 4 ha, din care a fost expropriată suprafața de
3.373 mp, categoria de folosință arabil și acordarea de daune
echitabile ca urmare a exproprierii efectuate.
În motivare,
reclamantul a arătat că la data de 02 martie 2011 a fost publicată
în M. Of. nr. 167 din 09 martie 2011, H.G. nr. 200 cu privire la declanșarea
procedurii de expropriere; la lucrările de construcție la tronsonul
de autostrada Cernavodă Constanța.
Prin Decizia nr.
604 din 19 mai 2011 s-a fixat cuantumul despăgubirilor la suma de 92.986
lei, reclamantul apreciind că acest cuantum este prea mic față
de valoarea reală a terenului, respectiv, 48.255 euro pentru
suprafața de 3.373 mp.
La data de 13
februarie 2012, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat
excepția prematurității și a solicitat respingea
acțiunii, ca neîntemeiată.
Prin
sentința nr. 3558 din 23 septembrie 2013, Tribunalul Constanța, secția
I civilă, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a
pronunța această hotărâre, prima instanță a
reținut că prin Decizia nr. 604 din 19 mai 2011 emisă de CN C. SA
în temeiul art. 2 și art. 9 din Legea nr. 255/2010, s-a dispus
exproprierea pentru coridorul lucrării Autostrada București - Constanța,
tronsonul 6 Cernavoda - Constanța, la punctul 35 din lista imobilelor
anexă la decizia de expropriere figurând reclamantul A. cu
suprafață de 3.373 mp al cărui teren a fost evaluat la suma de
1.652 lei conform raportului de expertiză întocmit în luna februarie 2011.
Deși
prin raportul de expertiză agricolă efectuat în cauză, raportat
la data efectuării acestei lucrări (decembrie 2012), s-a stabilit în
baza comparației relative că despăgubirile cuvenite
expropriatului ar fi în cuantum de 92.986 lei, echivalentul a 6,065 euro/mp la
data efectuării raportului de expertiză, evaluarea imobilului expropriat
trebuie să se raporteze la momentul anului 2011, luna februarie.
Împotriva
acestei sentințe au formulat apel atât reclamantul cât și pârâtul
Statul Român.
Reclamantul A.
a susținut că prima instanță nu a luat în considerare
înscrisurile depuse în cauză cu referire la stabilirea valorii de
circulație prin metoda comparațiilor directe cu proprietăți
comparabile similare și nici măcar concluziile raportului de
expertiză.
Pârâtul
Statul Român, prin B. a arătat că cererea introductivă este
prematură față de faptul că nu a fost emisă
hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii și prin
urmare, procedura în fața comisiei de verificare constituită de
expropriator reprezintă, în parte, și o procedură
prealabilă prevăzută de lege în vederea stabilirii pe cale
amiabilă a despăgubirilor cuvenite în temeiul exproprierii.
Prin Decizia nr.
44/C din 14 mai 2014 Curtea de Apel Constanța, secția a I-a
civilă, a respins apelurile ca, neîntemeiate.
Referitor la
apelul incident al pârâtului în care se critică soluția dată de
prima instanță asupra excepției prematurității,
instanța de apel a apreciat că dezlegarea tribunalului asupra acestei
probleme a fost una judicioasă, instanța fiind obligată să
analizeze cererea reclamantului de stabilire pe cale judecătorească a
despăgubirilor datorate pentru exproprierea terenului.
Referitor la
cuantumul despăgubirilor, instanța de apel, a reținut că
potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 (aplicabil în speță art. 22 alin.
(3) din Legea nr. 255/2010), despăgubirea ce se cuvine expropriatului se
poate alcătui din două componente: „valoarea reală a imobilului”
și „prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane în drept”.
Aceste două
noțiuni sunt explicitate, arătându-se că, la calcularea
cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța
vor tine seama de: prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele
de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data
întocmirii raportului de expertiza, precum și daunele aduse proprietarului
sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare
și dovezile prezentate de aceștia.
Rezultă că
„prejudiciul cauzat proprietarului” este altceva decât echivalentul valoric al
bunului precum „pierderi pentru recolta neadunată”, „pierderi din
subvenții”, „compensații referitoare la secționarea terenului.”
În ceea ce
privește componenta despăgubirii „valoarea reală” a bunului
expropriat, aceasta este determinată de prețul cu care se vând
imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la
data întocmirii raportului de evaluare.
Experții
care au soluționat obiectivele admise de prima instanță, având
de stabilit despăgubirea ce se cuvin reclamantului (valoarea reală)
au selectat un număr de 3 contracte care nu au nicio legătură cu
suprafața expropriată; cei doi experți au considerat „comparabile”
o vânzare și două antecontracte (care, până la întocmirea
raportului, nici măcar nu erau depuse la dosar) încheiate într-o perioadă
ce nu are legătură cu data exproprierii (30 decembrie 2010 și,
respectiv, 28 februarie 2011), toate situate în extravilanul
localității Medgidia, iar nu al localității Valea Dacilor.
Referitor la
contractul de vânzare cumpărare autentificat din 28 februarie 2011 la
B.N.P., F., instanța de apel a reținut că acesta nu poate fi
avut în vedere drept comparabilă fiind un act întocmit chiar de o
persoană ce are calitatea de expropriat.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele
prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., susținând în
esență, că instanța de apel a ignorat dispozițiile art.
26-27 din Legea nr. 33/1994, și nu a avut în vedere Decizia nr. 23 din 21
ianuarie 2014 a Curții Constituționale, înlăturând greșit
concluziile expertizei efectuate de expert F.
A mai
arătat că instanța de apel nu a luat în considerare nici
jurisprudența contenciosului european în materie.
Prin Decizia nr.
33 din 14 ianuarie 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
I-a civilă, a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei
nr. 44/C din 14 mai 2014 a Curții de Apel Constanța, secția I-a
civilă.
A casat
decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași
instanțe de apel.
Pentru a decide
astfel, Înalta Curte a reținut, în esență, următoarele:
Referitor la
critica privind greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor
art. 26 din Legea nr. 33/1994, s-a constatat că instanța de apel, nu
a respectat criteriile pe care textul de lege le reglementează cu privire
la cuantificarea acestor despăgubiri, respectiv, prețul cu care se
vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea
administrativ-teritorială.
În acest
sens, instanța de apel a constatat că raportul de expertiză
întocmit în procedura judiciară a avut în vedere, drept comparabile, un
singur contract, respectiv, contractul din 28 februarie 2011 și
antecontractul din 30 decembrie 2010 ce nu puteau fi analizate întrucât nu
reprezintă o tranzacție certă, ci doar o promisiune de vânzare.
De asemenea,
contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosarul cauzei vizau terenuri
situate în alte zone decât cea unde se afla terenul în discuție.
S-a dispus ca
în rejudecare instanța de apel, să ordone măsurile pe care le va
aprecia necesare pentru determinarea cuantumului despăgubirilor, conform
dispozițiilor art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 și
să respecte principiul proporționalității în materia
exproprierii în ceea ce privește stabilirea unor despăgubiri reale
și drepte.
Prin Decizia nr.
1/C din 11 ianuarie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția a I-a
civilă, în rejudecare, a admis apelul reclamantului formulat împotriva
sentinței civile nr. 3358 din 23 septembrie 2013 pronunțată de
Tribunalul Constanța în Dosar nr. x/118/2011, pe care a schimbat-o în tot,
în sensul că a stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite pentru
exproprierea suprafeței de 3.373 mp, parcela Medgidia, ca fiind de 3.378
lei.
A obligat
pârâtul CN C. SA să plătească reclamantului această
sumă, precum și 600 lei reprezentând onorariul expertizei dispuse în
rejudecare.
A respins ca
nefondat apelul formulat de pârâtul Statul Român prin CN C. SA prin D. Constanța.
Respectând
întocmai dispozițiile instanței supreme prin decizia de casare,
precum și cele ale Deciziei nr. 12/2015 pronunțate de Curtea
Constituțională, instanța de apel, a constatat că valoarea
terenului expropriat, urmare a efectuării raportului de expertiză,
este în sumă de 3.378 lei.
La stabilirea
despăgubirilor pentru terenul expropriat s-au avut în vedere drept comparabile
tranzacțiile de terenuri arabile extravilane din perioada anului 2011 din
aceeași unitate administrativ-teritorială unde este situat terenul în
litigiu.
Referitor la
apelul pârâtului, instanța de apel a apreciat că dezlegarea dată
asupra acestei probleme a fost una judicioasă, instanța fiind
obligată să analizeze cererea reclamantului de stabilire pe cale
judecătorească a despăgubirilor datorate pentru exproprierea
terenului în litigiu.
Împotriva
acestei din urmă hotărâri au formulat recurs reclamantul A. și
pârâtul Statul Român reprezentat de CN C. SA prin D. Constanța.
În dezvoltarea
criticilor de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8
și 9 C. proc. civ., reclamantul A. a susținut că instanța
de apel nu a luat în considerare valoarea despăgubirii de 92.986 lei
pentru suprafața de 3.373 mp, potrivit expertizei efectuate la data de 11
decembrie 2012, expertiză bazată pe tranzacții imobiliare la
data transferului dreptului de proprietate, respectiv anul 2011.
Recurentul-reclamant
a mai susținut, că instanța de apel a încălcat
îndrumările stabilite prin decizia de casare, întrucât nu a respectat
dispozițiile art. 26 alin. (2) și (3) din Legea nr. 33/1994
republicată cât și cele din Decizia nr. 12/2015 a Curții
Constituționale, cu privire la momentul transferului dreptului de
proprietate, expertiza bazându-se pe o adresă a Primăriei
Municipiului Medgidia fără a avea în vedere și contracte de
vânzare-cumpărare cum prevede legea.
A mai
susținut că privarea de proprietate impune statului obligația de
a despăgubi pe proprietar, pentru că fără plata unei sume
rezonabile raportată la valoarea bunului, va constitui o atingere
excesivă a dreptului la respectarea bunurilor sale, dispoziție
înscrisă în art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a
Drepturilor Omului.
Cu privire la
cheltuielile de judecată recurentul-reclamant și-a exprimat
nemulțumirea întrucât nu i-au fost acordate în totalitate aceste drepturi
în toate ciclurile procesuale.
În raport cu
cele expuse, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului conform art.
312 pct. 6 teza a II-a C. proc. civ., în sensul casării deciziei atacate
și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de
apel.
În
dezvoltarea criticilor de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât Statul Român reprezentat de CN C. SA
prin D. Constanța a invocat următoarele aspecte.
Prin raportul
de reevaluare a valorii de circulație a suprafeței de teren în
suprafață de 3.373 mp s-a stabilit că valoarea de
circulație a imobilului expropriat este de 3.572 lei la momentul 19 mai 2011.
La acest
raport recurentul a formulat obiecțiuni susținând că cele cinci
comparabile utilizate de experți în vederea reevaluării valorii de
circulație a imobilului expropriat sunt situate în extravilanul
Municipiului Medgidia și nu în localitatea Valea Dacilor.
Pentru
termenul de judecată din 5 octombrie 2015 a fost depus și „Punctul de
vedere separat la raportul de expertiză tehnică judiciară
imobiliară”, formulat de expert G. prin care s-a stabilit că valoarea
de circulație a imobilului expropriat este în cuantum de 2.968 lei la
momentul exproprierii 19 mai 2011.
Și la
acest punct de vedere, recurentul-pârât a susținut că a formulat
obiecțiuni invocând faptul că singurul criteriu în funcție de
care expertul a selectat comparabile a fost prețul cel mai mare de
tranzacționare și nu caracteristicile asemănătoare cu cele
ale imobilului expropriat, deși prețurile din adresa din 30 iulie 2013
sunt cuprinse între 0,24 lei/mp și 0,87 lei/mp.
Prin
încheierea de ședință din 5 octombrie 2015, instanța de
apel a încuviințat obiecțiunile, iar pentru termenul de judecată
din 2 noiembrie 2015, experții au formulat „răspuns la
obiecțiunile formulate de pârât și încuviințate de
instanță”, prin intermediul cărora au stabilit că valoarea
de circulație a imobilului expropriat este în cuantum de 3.375 lei la
momentul 19 mai 2011.
Față
de acest răspuns la obiecțiunile formulate, recurentul-pârât a
invocat faptul că experții au procedat la refacerea grilei de
comparație fără a detalia modalitatea de stabilire a
corecțiilor procentuale, motiv pentru care a solicitat refacerea raportului
de expertiză, cerere respinsă de instanța de apel.
În
consecință, recurentul-pârât apreciază că pentru justa
soluționare a cauzei se impune efectuarea unei expertize tehnice de
specialitate cu respectarea strictă a dispozițiilor art. 25 și
26 din Legea nr. 33/1994 republicată cât și a Deciziei nr. 12/2015
pronunțată de Curtea Constituțională.
În subsidiar,
recurentul-pârât a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul respingerii
apelului formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 3558 din 23
septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a
I-a civilă.
În temeiul art.
274.277 C. proc. civ., recurentul-pârât a solicitat obligarea reclamantului la
plata cheltuielilor de judecată în toate ciclurile procesuale.
Analizând
criticile deduse judecății prin intermediul celor două recursuri
Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate urmând a fi respinse
pentru considerentele ce succed:
Deși
recurentul-reclamant și-a întemeiat recursul pe motivele prevăzute de
art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., din expunerea cererii de recurs
rezultă că anumite critici nu se încadrează în motivele de
nelegalitate expres prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Motivul de
nelegalitate înscris în art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizează ipoteza în
care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când
cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Din
această perspectivă se constată că motivarea hotărârii
instanței de apel cuprinde pe larg argumentele pe care acesta se
sprijină.
Cazul de
recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. presupune ipoteza
investirii instanței cu un litigiu în legătură cu un act juridic
intervenit între părți a cărui natură are înțeles
lămurit și vădit neîndoielnic și a fost în mod eronat
modificat de instanța de apel.
Or, în
cauză, nu se pune problema interpretării unui anumit act juridic
și, de aceea nici acest motiv de recurs bazat pe dispozițiile art. 304
pct. 8 C. proc. civ., nu poate fi primit.
Criticile
recurentului-reclamant referitoare la interpretarea și aplicarea
greșită a dispozițiilor art. 26 alin. (2) și (3) din Legea nr.
33/1994, republicată cât și ale Deciziei nr. 12/2015 a Curții
Constituționale pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9
C. proc. civ., urmând a fi analizate sub acest aspect.
Și
recurentul-pârât Statul Român reprezentat de CN C. SA prin D. Constanța a
invocat aceleași critici ce vizează greșita interpretare și
aplicare a dispozițiilor art. 26 alin. (2) și (3) din Legea nr. 33/1994
cât și cele ale Deciziei nr. 12/2015 pronunțată de Curtea
Constituțională, critici ce pot fi încadrate în cazul prevăzut
de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Grupând
criticile care se regăsesc în recursurile formulate în cauză pentru a
le răspunde prin considerente comune, Înalta Curte reține
următoarele:
Sub un prim
aspect, trebuie arătat faptul că limitele rejudecării apelului
au fost fixate, în cadrul primului ciclu procesual, ca efect al
pronunțării Deciziei civile nr. 33 din 14 ianuarie 2015 prin care
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,
a admis recursul formulat de reclamantul A., a casat Decizia nr. 44/C din 14
mai 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a I-a civilă,
și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Instanța
de casare a avut în vedere faptul că instanța de apel nu a respectat
criteriile pe care art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 le
reglementează cu privire la cuantificarea acestor despăgubiri,
respectiv, „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de
același fel în unitatea administrativ-teritorială (…).”
Cu ocazia
rejudecării se va proceda la completarea raportului de expertiză, sau
chiar efectuarea unei noi expertize, cu luarea în considerare a
tranzacțiilor imobiliare în funcție de zonă, la momentul
transferului dreptului de proprietate.
În contextul
limitelor fixate prin decizia de casare, instanța de apel, a dispus
efectuarea unei expertize tehnice având ca obiective: stabilirea despăgubirilor
pentru terenul expropriat și a prejudiciului cauzat reclamantului având în
vedere prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de
același fel în unitatea administrativ-teritorială la data
exproprierii urmând a se avea în vedere și dispozițiile Deciziei nr. 12
din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale.
S-a mai
dispus ca la întocmirea lucrării experții să aibă în vedere
și tranzacțiile efectiv încheiate pentru terenuri similare aflate în
aceeași unitate administrativ-teritorială.
Expertiza
efectuată în cauză a stabilit că valoarea de piață
(circulație) a terenului în litigiu, în suprafață de 3.373 mp,
este de 3.378 lei.
Procedând în acest
mod instanța de apel a respectat întocmai îndrumările instanței
de casare, astfel încât critica recurenților cu privire la încălcarea
dispozițiilor art. 26 alin. (2) și (3) din Legea nr. 33/1994 și
ale Deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale
sunt nefondate.
Nefondată
este și critica recurentului-pârât cu privire la respingerea cererii de
efectuare a unei noi expertize de specialitate.
Sub acest
aspect, în rejudecare, s-a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză astfel
cum s-a indicat prin decizia de casare.
După
întocmirea acestui raport și admiterea unor obiecțiuni legate de
modul de aplicare a corecțiilor, în mod corect, instanța de apel a
respins cererea de refacere a unei noi expertize, considerându-se
lămurită asupra acestui aspect.
Din
conținutul raportului de expertiză tehnică de reevaluare a
valorii de circulație a suprafeței de teren în litigiu, respectiv
3.373 mp, cât și din răspunsul la obiecțiunile formulate de
părți rezultă că experții au avut în vedere adresa din
30 iulie 2013 a Primăriei Medgidia prin care au fost comunicate
informații cu privire la tranzacțiile cu terenuri agricole încheiate
în perioada 2010, 2011 și 2012.
Prețurile
de tranzacționare, conform contractelor de vânzare-cumpărare ce s-au
înregistrat la Primăria Municipiului Medgidia în anul 2011 (anexa la
adresa din 30 iulie 2013) pentru terenurile extravilane în funcție de
locația, destinația terenului, folosința, acces, utilități
sunt cuprinse între 0,53 lei/mp - 2,0 lei/mp.
Așadar
la întocmirea raportului de expertiză cât și a răspunsului la
obiecțiunile formulate de părți, experții au avut în vedere
adresa Primăriei Municipiului Medgidia din 30 iulie 2013 în care sunt
evidențiate tranzacțiile cu terenuri arabile situate în extravilanul
Unității Administrativ Teritorială Medgidia din perioada 2010,
2011, 2012, conform grilei de comparație.
Stabilirea
despăgubirilor s-a făcut la momentul transferului dreptului de
proprietate.
Nefondată
este și critica recurentului-reclamant cu privire la încălcarea
prevederilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția
Europeană a Drepturilor Omului.
Statul Român
are dreptul să exproprieze bunuri pentru utilitate publică.
Ceea ce
impune art. 1 din Protocolul nr. 1 este că această lipsire să
fie efectuată numai cu o despăgubire efectivă și
rezonabilă, atât sub aspectul cuantumului cât și al termenului în
care trebuie să intervină.
Or, în
speță, se constată că despăgubirea stabilită este
una rezonabilă pentru terenul în litigiu.
Referitor la
critica recurentului-reclamant cu privire la acordarea cheltuielilor de
judecată din apel, se constată că în mod corect instanța a
dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 600 lei reprezentând onorariu
expertiză, cum s-a stabilit prin încheierea de ședință din
data de 8 iunie 2015 (fila 46).
Din
verificarea actelor și lucrărilor dosarului instanței de apel nu
rezultă că reclamantul ar fi solicitat și alte cheltuieli de
judecată.
În
consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte
va respinge ca nefondate recursurile formulate.
Va respinge
cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de
recurentul pârât Statul Român reprezentat de CN C. SA prin D. Constanța
întrucât recursul fiind respins nu poate pretinde și cheltuielile
ocazionate cu acest proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul Statul
Român reprezentat de CN C. SA prin D. Constanța împotriva Deciziei civile nr.
1/C din 11 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța,
secția I civilă.
Respinge
cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de
recurentul pârât Statul Român reprezentat de CN C. SA prin D. Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 18 mai 2016.