ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2258/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2258/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 21 decembrie 2011,

reclamanta D.R. a solicitat instanței - în contradictoriu cu Statul român, prin

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - să

stabilească justele despăgubiri cuvenite, urmare exproprierii terenului, arabil

extravilan, în suprafață totală de 1198 m.p. situat în Medgidia, parcela x1 lot

3 și să anuleze parțial decizia de expropriere nr. 604 din 19 mai 2011, emisă

urmare declanșării procedurilor vizând realizarea lucrării de utilitate publică

"Autostrada București - Constanța, tronsonul 6, Cernavodă -

Constanța".

În motivarea cererii

de chemare în judecată se arată că reclamanta este titulară a dreptului de

proprietate asupra suprafeței de teren anterior menționate, dobândită prin

contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1675 din 12 decembrie 2006

la B.N.P. P.C.C.

Se mai arată că, la

data de 09 martie 2011 s-a publicat în M. Of. nr. 167, H.G. nr. 200 care

completează H.G. nr. 415/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a

imobilelor proprietate privată, la care este anexată lista persoanelor care

urmează a fi expropriate, precum și cuantumul despăgubirilor.

Reclamanta a

învederat instanței că figurează la poziția nr. 49 din lista menționată, cu

terenul situat în Medgidia, parcela x1 lot.3, cu suprafața de 1.198 m.p., fiind

despăgubită cu suma de 587 lei, nivel mult mai mic decât valoarea reală a

terenului și fără a se acorda și daunele cauzate ca urmare a exproprierii,

având în vedere că terenul ar fi produs recolte considerabile, impunându-se

astfel plata unor daune care să compenseze valoarea recoltelor.

De asemenea, conchide

reclamanta, la stabilirea despăgubirii trebuia ținut cont că statul încasează

beneficii importante sub forma taxei de autostradă, precum și că reclamanta nu

dorea să vândă terenul, iar cheltuielile în vederea achiziționării altui teren

vor cuprinde și taxe notariale și comisioane ale agențiilor imobiliare.

Reclamanta a susținut

că prețul stabilit cu titlu de despăgubiri, este sub cel la care se vând în mod

obișnuit terenurile de același fel în zonă, respectiv 15 euro/m.p. S-a

solicitat acordarea unei despăgubiri de 17.285 euro, având în vedere că terenul

putea fi folosit în scop agricol.

În drept, reclamanta

s-a prevalat de dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind

exproprierea pentru cauze de utilitate publică și art. 22, 32, 34 din Legea nr.

255/2010.

Pârâtul a formulat

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, arătând că

terenul a fost evaluat în conformitate cu standardele internaționale de

evaluare și reflectă valoarea acestuia.

De asemenea, pârâtul

a invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport de Decizia civilă

nr. 449 din 07 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul

nr. 5588/118/2011, care a menținut dispozițiile Sentinței civile nr.

3695/118/2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în același dosar.

Învestit în primă

instanță, Tribunalul Constanța, secția I civilă, prin Sentința nr. 2613 din 22

mai 2013, a admis acțiunea și anulând în parte Decizia de expropriere nr. 604

din 19 mai 2011 și Anexa numai în ceea ce privește mențiunile cuprinse la

poziția nr. 49, a stabilit despăgubirile cuvenite reclamantei la suma de 33.029

lei, sumă datorată de pârât după rămânerea irevocabilă a hotărârii

judecătorești.

Pentru a decide astfel,

tribunalul a înlăturat în prealabil apărarea vizând excepția autorității de

lucru judecat ridicată de către C.N.A.D.N.R. prin întâmpinare, raportată la

Dosarul nr. 5588/118/2011 în care s-a pronunțat Sentința nr. 3695/2011 a

Tribunalului Constanța, menținută prin Decizia nr. 449 din 07 decembrie 2011 a

Curții de Apel Constanța.

Astfel, a arătat

judecătorul fondului, Cauza nr. 5588/118/2011 a fost soluționată, în primă

instanță, prin Sentința civilă nr. 3695 din 15 iunie 2011, în sensul admiterii

excepției prematurității acțiunii și respingerii, ca atare, a cererii

reclamantei, reținându-se că declanșarea procedurii judiciare a exproprierii

conform art. 22 din Legea nr. 255/2010 este precedată de emiterea hotărârii de

stabilire a cuantumului despăgubirii pentru terenul expropriat; hotărârea se

emite pentru titularii dreptului de proprietate ai terenului expropriat (art.

18 coroborat cu art. 19 din lege). În această cauză, s-a constatat că până la

momentul sesizării instanței de judecată de către reclamantă nu fusese emisă o

hotărâre de stabilire a cuantumului despăgubirilor propuse, conform

dispozițiilor legale mai sus-menționate, situație în care în dosarul citat s-a

reținut că acțiunea reclamantei este prematură.

În prezenta cauză,

însă, judecătorul fondului a constatat că a fost emisă Decizia de expropriere

nr. 604 din 19 mai 2011 prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor

acordate de stat pentru reclamantă, respectiv la 587 lei (poziția nr. 49). Or,

puterea lucrului judecat presupune că litigiul a fost soluționat în fond, motiv

pentru care nu poate fi reținută această excepție, dacă prima acțiune a fost

respinsă ca fiind prematură.

Asupra fondului

raportului litigios, instanța a arătat că prin Decizia de expropriere nr. 604

din 19 mai 2011, contestată de reclamantă, a fost stabilită despăgubirea

cuvenită acesteia pentru exproprierea terenului indicat mai sus, efectuată în

scopul executării lucrării de utilitate publică Autostrada București -

Constanța, tronsonul 6 Cernavodă - Constanța.

Reclamanta este

titulara dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren menționate,

dobândite prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1675 din 12

decembrie 2006 la BNP P.C.C.

Susținerile

reclamantei, potrivit cărora exproprierea este nelegală câtă vreme nu există

"despăgubiri prealabile", sunt lipsite de relevanță, deoarece

problema neconsemnării la dispoziția expropriatului a sumelor acordate ca

despăgubire nu a fost invocată prin acțiune, motivele contestației vizând doar

cuantumul despăgubirilor oferite.

Judecătorul fondului

a pornit de la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994: "despăgubirea se

compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care

se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. În cazul exproprierii

parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de

valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de

prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală

reducere numai a daunelor".

S-au admis ulterior

conținutul și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, cu

completările necesare și care au determinat, în opinie majoritară - prin

raportarea la standardele de evaluare internațională (metoda comparației

relative) - valoarea de circulație a terenului din litigiu la 6,34 euro/m.p.

(33.029 lei). În ceea ce privește evaluarea daunelor, experții - în opinie

majoritară - au stabilit că în cauză nu s-au produs dovezi sub acest aspect.

Instanța de fond a

pronunțat soluția prin raportare la această valoare stabilită prin expertiză și

procedând la compararea ofertei făcute prin Hotărârea de expropriere nr. 604

din 19 mai 2011 (587 lei), față de dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994

s-a apreciat că pretențiile reclamantei D.R. sunt întemeiate.

Apelul formulat

împotriva acestei hotărâri de pârâtul C.N.A.D.R. SA prin Direcția Regională de

Drumuri și Poduri Constanța, a fost admis de Curtea de Apel Constanța, secția I

civilă, care, prin Decizia nr. 63/C din 15 iunie 20215 a schimbat în tot

sentința în sensul că, a respins ca nefondată acțiunea.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că atâta vreme cât, în

cauză, a fost emisă Decizia de expropriere nr. 604 din 19 mai 2011, care, în

preambul, trimite la prevederile art. 9 din Legea nr. 255/2010, transferul

dreptului de proprietate asupra imobilelor operând de la data emiterii acestei

decizii, pârâtul nu mai putea susține teza prematurității, a autorității de

lucru judecat (dedusă din hotărârea pronunțată în Dosarul nr. 5588/118/2011, ce

nu a judecat fondul) ori că reclamanta urma să mai aștepte emiterea vreunei

hotărâri administrative.

Asupra fondului

litigiului, instanța de control judiciar a constatat că în primă instanță, în

mod greșit a fost admisă opinia majoritară a experților M. și G., fără a se

porni de la cerința minimală a culegerii comparabilelor din cadrul aceleiași

unități administrative. Opinia separată a expertului V. nu a mai fost

analizată, cu toate că în preambulul lucrării sale s-a arătat că au fost culese

date din piața imobiliară din zona localității Medgidia (Valea Dacilor), adică

exact din arealul în care se afla imobilul expropriat - după cum s-a arătat în

cuprinsul Actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1675 din 12

decembrie 2006, ce constituie titlul intimatei.

Este real că niciuna

dintre variantele prezentate nu s-a raportat la un moment proxim celui al emiterii

deciziei de expropriere (19 mai 2011), însă trebuia evaluată cel puțin

chestiunea prelevării unor tranzacții care să corespundă, din punct de vedere

al apartenenței, aceleiași unități administrativ-teritoriale, iar în speță,

opinia majoritară a evaluat terenul de 1.198 mp din extravilanul satului Valea

Dacilor, Medgidia, prin abordarea comparabilei A: terenul de 3,50 ha, parcela

x2 din extravilanul municipiului Medgidia, înstrăinat către SC L.C. (România)

SA la 28 februarie 2011.

Aceasta a condus la preluarea

în baza de calcul a valorii de 27,57 lei/m.p. și aplicarea a două corecții

pozitive, în timp ce comparabila C, privind parcela x2/17, aflată în

extravilanul localității Valea Dacilor, cu aceeași clasă de calitate și

categorie de folosință ca și cel expropriat, și care a făcut obiectul

tranzacției din martie 2010 la un preț de 0,75 lei/m.p., să rămână în afara

oricărei comparații.

Diferența consistentă

între prețul de vânzare stabilit cu societatea comercială pentru un teren din

extravilanul municipiului Medgidia și prețurile relevate prin comparabila C,

dar și prin comparabilele luate în calcul în opinia minoritară, impuneau un

control mai amplu asupra modului de interpretare a dispozițiilor art. 26 din

Legea nr. 33/1994, cât privește sintagma "imobile de același fel în

unitatea administrativ-teritorială".

Ca atare, a fost

acceptată probator expertiza judiciară efectuată în apel, întrucât această nouă

probă a pornit de la comparabila C (parcela x2/21/3/2 din extravilanul

localității Valea Dacilor), cu aceeași clasă de calitate și categorie de

folosință cu bunul în discuție, care a făcut obiectul tranzacției cu 0,45

lei/m.p., fiind înlăturată comparabila A (parcela x3/1 situată în extravilanul

municipiului Medgidia), dar și comparabila B (parcela x4/8 din extravilanul

Valea Dacilor, dar vândută cu 0,1 lei/m.p.); experții evaluatori au stabilit,

în aceste condiții, în unanimitate, că valoarea de circulație a terenului supus

exproprierii în dosarul pendinte a fost, la data exproprierii, de 539,10 lei - fiind

exclusă acordarea de daune colaterale rezultate din expropriere.

De altfel, se arată,

din înscrisurile depuse în apel (adresa din 13 aprilie 2014 a Primăriei

Municipiului Medgidia - Direcția Economică, Serviciul Impozite și Taxe locale,

și adresa din 12 iunie 2014 a Primăriei Medgidia, rezultă că valoarea stabilită

prin expertiza supliment se apropie de valorile de piață la care au fost

tranzacționate terenuri din aceeași zonă (extravilan Valea Dacilor): 0,75

lei/m.p. în luna martie 2010, respectiv, 13.125 lei pentru 1,75 ha; 0,70

lei/m.p. în august 2011, respectiv, 12.250 lei pentru 1,75 ha; 0,80 lei în

iunie 2011, respectiv, 24.000 lei pentru 3 ha; 0,60 lei/m.p. în decembrie 2013,

respectiv, 30.000 lei pentru 4,92 ha - fiind sporadic menționate contracte de

vânzare pentru suma maximă de 2 lei/ha.

Prin urmare, atât

pretențiile cuprinse în cererea de chemare în judecată, de 14,40 euro/m.p., cât

și concluziile primei expertize judiciare efectuate în fond, care prin

utilizarea unor comparabile neconforme a generat o valoare a despăgubirii de

6,34 euro/m.p. (27,57 lei/ m.p.), au fost înlăturate.

În egală măsură au

fost înlăturate din ansamblul probator și valorile cuprinse în expertiza

dispusă la 7 aprilie 2014 (fundamentată pe cuprinsul deciziei Curții Constituționale

din 2014) și efectuată la 15 decembrie 2014, care au stabilit - la momentul

efectuării raportului - că valoarea de circulație s-ar situa, pentru terenul de

1.198 m.p., la 3.618 lei (pornind de la unitarul 3,02 lei/m.p.).

Întrucât ultima

lucrare de expertiză efectuată - din mai 2015 - a configurat o valoare mai mică

decât cea acordată de către expropriator pentru terenul în discuție, după cum

reiese prin Anexa Deciziei nr. 604 din 19 mai 2011 (Dosarul nr. 15903/118/2011

al Tribunalului Constanța), anume de 539 lei față de cea de 587 lei conferită

în procedura exproprierii, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 27

alin. (2) din Legea nr. 33/1994 (la care trimite art. 22 alin. (3) din Legea

nr. 255/2010) potrivit cărora: "Despăgubirea acordată de către instanță nu

va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât

cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată".

În cauză, a declarat

recurs în termen legal, reclamanta D.R.

Invocând temeiurile

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865, aplicabil

cauzei, în vigoare la data inițierii demersului judiciar, recurenta critică

decizia dată în apel, după cum urmează:

- hotărârea cuprinde

motive contradictorii, fiind ignorate ori greșit interpretate dispozițiile art.

26 al Legii nr. 33/1994.

Astfel, se arată, s-a

făcut abstracție de unele probe (contracte de vânzare-cumpărare) care atestă

prețul de vânzare al unor proprietăți imobiliare similare ca valoare, cu cel în

cauză.

- apelul trebuia analizat

numai în limitele criticilor formulate, raportat la dispozițiile art. 295 C.

proc. civ., instanța urmând să modifice doar aspectele semnalate iar nu să-și

exprime părerea cu privire la cenzurarea ori necenzurarea, de către instanța de

fond a expertizei judiciare efectuată în cauză.

- nu s-a avut în

vedere de către instanța de apel, faptul că nu a fost îndeplinită condiția

suspensivă a consemnării la dispoziția expropriatului a sumelor de bani

aferente despăgubirilor.

Or, neîndeplinirea

acestei condiții, afectează însăși existența actului civil al exproprierii

care, nu își produce efectele.

- hotărârea recurată,

s-a bazat pe un raport de expertiză care avea stabilit un obiectiv ce nu

respecta prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, fiind avute în

vedere dispozițiile Deciziei nr. 12/2015 a Curții Constituționale care, a

"eludat" prevederile Deciziei nr. 23 din 21 ianuarie 2014.

Astfel, însușindu-și

concluziile acestei expertize, instanța de control judiciar a interpretat

greșit sintagma "prețul" cu care se vând în mod obișnuit imobilele și

a acceptat metoda de evaluare folosită care, a fost aceea a comparației

directe.

Or, pentru o justă

soluționare a cauzei se impunea efectuarea unei expertize care să respecte

criteriile internaționale de evaluare a proprietăților imobiliare.

- nu s-a avut în

vedere jurisprudența contenciosului european care a statuat, conform art. 1 din

Protocolul nr. 1 că exproprierea, ca măsură privativă de proprietate, trebuie

să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al

comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

Ca atare, se

conchide, trebuia stabilită în sarcina statului, o obligație fermă de

reparațiune a prejudiciului material și moral pe care l-a suferit reclamanta,

ca o compensație "pe terenul" satisfacției echitabile prevăzută de

art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

- cheltuielile de

judecată acordate, sunt prea mari și nejustificate cu înscrisuri: ordine de

deplasare, facturi și alte chitanțe justificative.

Recursul se privește

ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea celor ce succed.

Răspunzând unei

critici punctuale, formulată de pârâta C.N.A.D.R. S.A., legată de soluționarea

fondului litigiului, în acord cu prevederile art. 295 (1) C. proc. civ. de la

1865, instanța de apel a apreciat corect că, în stabilirea valorii despăgubirii

cuvenite pentru imobilul expropriat, prima expertiză judiciară efectuată la

fond a utilizat unele comparabile neconforme care, au generat o valoare a terenului

corespunzătoare altei clase de calitate.

Pornind, ca și

judecătorul fondului, de la prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

(potrivit cărora, atât experții, cât și instanța trebuie să țină seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobile de același fel din unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau altor persoane îndreptățite) instanța de

control judiciar a dispus completarea probatoriului, pentru a stabili valoarea

reală de piață a imobilului, contemporană momentului transferului dreptului de

proprietate.

Or, data acestui

transfer, se raportează potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr.

253/2010 la data emiterii deciziei de expropriere, în speță 19 mai 2011.

În raport de această

dată, probele administrate au relevat, pentru imobile aparținând aceleiași

clase de calitate și categorii de folosință, situate în aceeași unitate

administrativ-teritorială (respectiv extravilanul localității Valea Dacilor -

Medgidia) diferențe considerabile între prețul de vânzare stabilit cu

societatea comercială SC L.C. SA (contract de vânzare-cumpărare care s-a

constituit în comparabila A, din raportul de expertiză tehnică efectuat la

fond, lucrare pe care tribunalul și-a fundamentat soluția) și prețurile

relevate prin comparabila C, luate în calcul prin opinia minoritară.

Cât privește raportul

de expertiză tehnică judiciară efectuat în apel, acesta a folosit, în mod

corect, metoda comparației relative care, presupune analiza tranzacțiilor din

perioada de referință, cu proprietăți comparabile, fără a se ajunge la

cuantificări, determinându-se dacă aceste proprietăți au caracteristici

inferioare sau superioare proprietății evaluate.

Au fost avute în

vedere ca și comparabile, tranzacțiile efectuate în perioada februarie - mai

2011, experții stabilind unanim că, valoarea de circulație a terenului supus

exproprierii este de 539,10 lei, fiind selectată comparabila C, supusă celor

mai puține corecții, conform standardelor internaționale de evaluare.

Soluția dată de

instanța de apel - consecventă ideii de principiu că despăgubirea acordată

pentru expropriere trebuie să reflecte valoarea reală de piață de la data

realizării efective a preluării - este în acord cu statuările Deciziei nr. 12

din 15 ianuarie 2015 dată de instanța de contencios constituțional și respectiv

cu prevederile art. 44 (3) din Constituție, referitoare la expropriere.

În stabilirea

despăgubirii s-a ținut cont de caracteristicile imobilului de la momentul

exproprierii și nu de cele care ar fi putut fi dobândite ulterior, prin

activități ori operațiuni independente părților implicate în acest proces.

Astfel, ceea ce

interesează în stabilirea despăgubirilor este valoarea de înlocuire a bunului

preluat iar nu valoarea dobândită de bun în urma procedurilor de expropriere,

care au determinat schimbarea destinației bunului.

Și alte probe

administrate în cauză (a se vedea adresele Primăriei Municipiului Medgidia -

Direcția Economică, Serviciul Impozite și Taxe locale, din 13 aprilie 2014 și

respectiv 12 iunie 2014) au relevat că valoarea stabilită prin expertiza

dispusă de instanța de control judiciar, este apropiată de valorile la care au

fost tranzacționate terenuri din aceeași unitate administrativ-teritorială,

similare din punct de vedere al clasei și categoriei de folosință.

Cât privește critica

vizând neîndeplinirea condiției suspensive a consemnării la dispoziția

expropriatului a sumei de bani aferentă despăgubirii, se observă că această

chestiune nu a fost invocată prin acțiune, demersul judiciar vizând doar

cuantumul despăgubirilor oferite de expropriator.

De altfel, din

extrasul de cont aparținând Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România S.A., emis la data de 23 martie 2011, rezultă că suma

aferentă despăgubirii, a fost consemnată, contrar celor susținute prin motivele

de recurs, la dispoziția persoanei expropriate.

Nici critica privind

cuantumul exagerat al cheltuielilor de judecată acordate intimatei-pârâte, nu

poate fi primită.

Astfel, potrivit art.

274 (1) C. proc. civ. de la 1865, aplicabil cauzei, partea care cade în

pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Cum apelul pârâtei a

fost admis iar aceasta a făcut dovada (cu OP din 13 iunie 2014 și respectiv OP

din 25 martie 2015) achitării onorariilor de expert, în cuantum total de 3500

lei, în mod corect instanța de control judiciar a obligat-o pe reclamantă la

plata acestei sume, cu titlu de cheltuieli de judecată, în apel.

Așa fiind, față de

cele ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta D.R. împotriva Deciziei nr. 63/C din

15 iunie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2015.

Procesat

de GGC - NN