ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2258/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 21 decembrie 2011, reclamanta D.R. a solicitat instanței - în contradictoriu cu Statul român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - să stabilească justele despăgubiri cuvenite, urmare exproprierii terenului, arabil extravilan, în suprafață totală de 1198 m.p. situat în Medgidia, parcela x1 lot 3 și să anuleze parțial decizia de expropriere nr. 604 din 19 mai 2011, emisă urmare declanșării procedurilor vizând realizarea lucrării de utilitate publică "Autostrada București - Constanța, tronsonul 6, Cernavodă - Constanța". În motivarea cererii de chemare în judecată se arată că reclamanta este titulară a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren anterior menționate, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1675 din 12 decembrie 2006 la B.N.P.

P.C.C. Se mai arată că, la data de 09 martie 2011 s-a publicat în M. Of. nr. 167, H.G. nr. 200 care completează H.G. nr. 415/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, la care este anexată lista persoanelor care urmează a fi expropriate, precum și cuantumul despăgubirilor. Reclamanta a învederat instanței că figurează la poziția nr. 49 din lista menționată, cu terenul situat în Medgidia, parcela x1 lot.3, cu suprafața de 1.198 m.p., fiind despăgubită cu suma de 587 lei, nivel mult mai mic decât valoarea reală a terenului și fără a se acorda și daunele cauzate ca urmare a exproprierii, având în vedere că terenul ar fi produs recolte considerabile, impunându-se astfel plata unor daune care să compenseze valoarea recoltelor.

De asemenea, conchide reclamanta, la stabilirea despăgubirii trebuia ținut cont că statul încasează beneficii importante sub forma taxei de autostradă, precum și că reclamanta nu dorea să vândă terenul, iar cheltuielile în vederea achiziționării altui teren vor cuprinde și taxe notariale și comisioane ale agențiilor imobiliare. Reclamanta a susținut că prețul stabilit cu titlu de despăgubiri, este sub cel la care se vând în mod obișnuit terenurile de același fel în zonă, respectiv 15 euro/m.p. S-a solicitat acordarea unei despăgubiri de 17.285 euro, având în vedere că terenul putea fi folosit în scop agricol. În drept, reclamanta s-a prevalat de dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică și art. 22, 32, 34 din Legea nr. 255/2010.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, arătând că terenul a fost evaluat în conformitate cu standardele internaționale de evaluare și reflectă valoarea acestuia. De asemenea, pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport de Decizia civilă nr. 449 din 07 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 5588/118/2011, care a menținut dispozițiile Sentinței civile nr. 3695/118/2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în același dosar. Învestit în primă instanță, Tribunalul Constanța, secția I civilă, prin Sentința nr. 2613 din 22 mai 2013, a admis acțiunea și anulând în parte Decizia de expropriere nr. 604 din 19 mai 2011 și Anexa numai în ceea ce privește mențiunile cuprinse la poziția nr. 49, a stabilit despăgubirile cuvenite reclamantei la suma de 33.029 lei, sumă datorată de pârât după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești.

Pentru a decide astfel, tribunalul a înlăturat în prealabil apărarea vizând excepția autorității de lucru judecat ridicată de către C.N.A.D.N.R. prin întâmpinare, raportată la Dosarul nr. 5588/118/2011 în care s-a pronunțat Sentința nr. 3695/2011 a Tribunalului Constanța, menținută prin Decizia nr. 449 din 07 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța. Astfel, a arătat judecătorul fondului, Cauza nr. 5588/118/2011 a fost soluționată, în primă instanță, prin Sentința civilă nr. 3695 din 15 iunie 2011, în sensul admiterii excepției prematurității acțiunii și respingerii, ca atare, a cererii reclamantei, reținându-se că declanșarea procedurii judiciare a exproprierii conform art. 22 din Legea nr. 255/2010 este precedată de emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii pentru terenul expropriat; hotărârea se emite pentru titularii dreptului de proprietate ai terenului expropriat (art. 18 coroborat cu art. 19 din lege).

În această cauză, s-a constatat că până la momentul sesizării instanței de judecată de către reclamantă nu fusese emisă o hotărâre de stabilire a cuantumului despăgubirilor propuse, conform dispozițiilor legale mai sus-menționate, situație în care în dosarul citat s-a reținut că acțiunea reclamantei este prematură. În prezenta cauză, însă, judecătorul fondului a constatat că a fost emisă Decizia de expropriere nr. 604 din 19 mai 2011 prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor acordate de stat pentru reclamantă, respectiv la 587 lei (poziția nr. 49). Or, puterea lucrului judecat presupune că litigiul a fost soluționat în fond, motiv pentru care nu poate fi reținută această excepție, dacă prima acțiune a fost respinsă ca fiind prematură.

Asupra fondului raportului litigios, instanța a arătat că prin Decizia de expropriere nr. 604 din 19 mai 2011, contestată de reclamantă, a fost stabilită despăgubirea cuvenită acesteia pentru exproprierea terenului indicat mai sus, efectuată în scopul executării lucrării de utilitate publică Autostrada București - Constanța, tronsonul 6 Cernavodă - Constanța. Reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren menționate, dobândite prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1675 din 12 decembrie 2006 la BNP P.C.C. Susținerile reclamantei, potrivit cărora exproprierea este nelegală câtă vreme nu există "despăgubiri prealabile", sunt lipsite de relevanță, deoarece problema neconsemnării la dispoziția expropriatului a sumelor acordate ca despăgubire nu a fost invocată prin acțiune, motivele contestației vizând doar cuantumul despăgubirilor oferite.

Judecătorul fondului a pornit de la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994: "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

În cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor". S-au admis ulterior conținutul și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, cu completările necesare și care au determinat, în opinie majoritară - prin raportarea la standardele de evaluare internațională (metoda comparației relative) - valoarea de circulație a terenului din litigiu la 6,34 euro/m.p. (33.029 lei). În ceea ce privește evaluarea daunelor, experții - în opinie majoritară - au stabilit că în cauză nu s-au produs dovezi sub acest aspect.

Instanța de fond a pronunțat soluția prin raportare la această valoare stabilită prin expertiză și procedând la compararea ofertei făcute prin Hotărârea de expropriere nr. 604 din 19 mai 2011 (587 lei), față de dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994 s-a apreciat că pretențiile reclamantei D.R. sunt întemeiate. Apelul formulat împotriva acestei hotărâri de pârâtul C.N.A.D.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța, a fost admis de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, care, prin Decizia nr. 63/C din 15 iunie 20215 a schimbat în tot sentința în sensul că, a respins ca nefondată acțiunea.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că atâta vreme cât, în cauză, a fost emisă Decizia de expropriere nr. 604 din 19 mai 2011, care, în preambul, trimite la prevederile art. 9 din Legea nr. 255/2010, transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor operând de la data emiterii acestei decizii, pârâtul nu mai putea susține teza prematurității, a autorității de lucru judecat (dedusă din hotărârea pronunțată în Dosarul nr. 5588/118/2011, ce nu a judecat fondul) ori că reclamanta urma să mai aștepte emiterea vreunei hotărâri administrative. Asupra fondului litigiului, instanța de control judiciar a constatat că în primă instanță, în mod greșit a fost admisă opinia majoritară a experților M. și G., fără a se porni de la cerința minimală a culegerii comparabilelor din cadrul aceleiași unități administrative.

Opinia separată a expertului V. nu a mai fost analizată, cu toate că în preambulul lucrării sale s-a arătat că au fost culese date din piața imobiliară din zona localității Medgidia (Valea Dacilor), adică exact din arealul în care se afla imobilul expropriat - după cum s-a arătat în cuprinsul Actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1675 din 12 decembrie 2006, ce constituie titlul intimatei. Este real că niciuna dintre variantele prezentate nu s-a raportat la un moment proxim celui al emiterii deciziei de expropriere (19 mai 2011), însă trebuia evaluată cel puțin chestiunea prelevării unor tranzacții care să corespundă, din punct de vedere al apartenenței, aceleiași unități administrativ-teritoriale, iar în speță, opinia majoritară a evaluat terenul de 1.198 mp din extravilanul satului Valea Dacilor, Medgidia, prin abordarea comparabilei A: terenul de 3,50 ha, parcela x2 din extravilanul municipiului Medgidia, înstrăinat către SC L.C.

(România) SA la 28 februarie 2011. Aceasta a condus la preluarea în baza de calcul a valorii de 27,57 lei/m.p. și aplicarea a două corecții pozitive, în timp ce comparabila C, privind parcela x2/17, aflată în extravilanul localității Valea Dacilor, cu aceeași clasă de calitate și categorie de folosință ca și cel expropriat, și care a făcut obiectul tranzacției din martie 2010 la un preț de 0,75 lei/m.p., să rămână în afara oricărei comparații.

Diferența consistentă între prețul de vânzare stabilit cu societatea comercială pentru un teren din extravilanul municipiului Medgidia și prețurile relevate prin comparabila C, dar și prin comparabilele luate în calcul în opinia minoritară, impuneau un control mai amplu asupra modului de interpretare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, cât privește sintagma "imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială". Ca atare, a fost acceptată probator expertiza judiciară efectuată în apel, întrucât această nouă probă a pornit de la comparabila C (parcela x2/21/3/2 din extravilanul localității Valea Dacilor), cu aceeași clasă de calitate și categorie de folosință cu bunul în discuție, care a făcut obiectul tranzacției cu 0,45 lei/m.p., fiind înlăturată comparabila A (parcela x3/1 situată în extravilanul municipiului Medgidia), dar și comparabila B (parcela x4/8 din extravilanul Valea Dacilor, dar vândută cu 0,1 lei/m.p.); experții evaluatori au stabilit, în aceste condiții, în unanimitate, că valoarea de circulație a terenului supus exproprierii în dosarul pendinte a fost, la data exproprierii, de 539,10 lei - fiind exclusă acordarea de daune colaterale rezultate din expropriere.

De altfel, se arată, din înscrisurile depuse în apel (adresa din 13 aprilie 2014 a Primăriei Municipiului Medgidia - Direcția Economică, Serviciul Impozite și Taxe locale, și adresa din 12 iunie 2014 a Primăriei Medgidia, rezultă că valoarea stabilită prin expertiza supliment se apropie de valorile de piață la care au fost tranzacționate terenuri din aceeași zonă (extravilan Valea Dacilor): 0,75 lei/m.p. în luna martie 2010, respectiv, 13.125 lei pentru 1,75 ha; 0,70 lei/m.p. în august 2011, respectiv, 12.250 lei pentru 1,75 ha; 0,80 lei în iunie 2011, respectiv, 24.000 lei pentru 3 ha; 0,60 lei/m.p. în decembrie 2013, respectiv, 30.000 lei pentru 4,92 ha - fiind sporadic menționate contracte de vânzare pentru suma maximă de 2 lei/ha.

Prin urmare, atât pretențiile cuprinse în cererea de chemare în judecată, de 14,40 euro/m.p., cât și concluziile primei expertize judiciare efectuate în fond, care prin utilizarea unor comparabile neconforme a generat o valoare a despăgubirii de 6,34 euro/m.p. (27,57 lei/ m.p.), au fost înlăturate. În egală măsură au fost înlăturate din ansamblul probator și valorile cuprinse în expertiza dispusă la 7 aprilie 2014 (fundamentată pe cuprinsul deciziei Curții Constituționale din 2014) și efectuată la 15 decembrie 2014, care au stabilit - la momentul efectuării raportului - că valoarea de circulație s-ar situa, pentru terenul de 1.198 m.p., la 3.618 lei (pornind de la unitarul 3,02 lei/m.p.).

Întrucât ultima lucrare de expertiză efectuată - din mai 2015 - a configurat o valoare mai mică decât cea acordată de către expropriator pentru terenul în discuție, după cum reiese prin Anexa Deciziei nr. 604 din 19 mai 2011 (Dosarul nr. 15903/118/2011 al Tribunalului Constanța), anume de 539 lei față de cea de 587 lei conferită în procedura exproprierii, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 (la care trimite art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010) potrivit cărora: "Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată". În cauză, a declarat recurs în termen legal, reclamanta D.R.

Invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865, aplicabil cauzei, în vigoare la data inițierii demersului judiciar, recurenta critică decizia dată în apel, după cum urmează: - hotărârea cuprinde motive contradictorii, fiind ignorate ori greșit interpretate dispozițiile art. 26 al Legii nr. 33/1994. Astfel, se arată, s-a făcut abstracție de unele probe (contracte de vânzare-cumpărare) care atestă prețul de vânzare al unor proprietăți imobiliare similare ca valoare, cu cel în cauză. - apelul trebuia analizat numai în limitele criticilor formulate, raportat la dispozițiile art. 295 C. proc. civ., instanța urmând să modifice doar aspectele semnalate iar nu să-și exprime părerea cu privire la cenzurarea ori necenzurarea, de către instanța de fond a expertizei judiciare efectuată în cauză.

- nu s-a avut în vedere de către instanța de apel, faptul că nu a fost îndeplinită condiția suspensivă a consemnării la dispoziția expropriatului a sumelor de bani aferente despăgubirilor. Or, neîndeplinirea acestei condiții, afectează însăși existența actului civil al exproprierii care, nu își produce efectele. - hotărârea recurată, s-a bazat pe un raport de expertiză care avea stabilit un obiectiv ce nu respecta prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, fiind avute în vedere dispozițiile Deciziei nr. 12/2015 a Curții Constituționale care, a "eludat" prevederile Deciziei nr. 23 din 21 ianuarie 2014. Astfel, însușindu-și concluziile acestei expertize, instanța de control judiciar a interpretat greșit sintagma "prețul" cu care se vând în mod obișnuit imobilele și a acceptat metoda de evaluare folosită care, a fost aceea a comparației directe.

Or, pentru o justă soluționare a cauzei se impunea efectuarea unei expertize care să respecte criteriile internaționale de evaluare a proprietăților imobiliare. - nu s-a avut în vedere jurisprudența contenciosului european care a statuat, conform art. 1 din Protocolul nr. 1 că exproprierea, ca măsură privativă de proprietate, trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Ca atare, se conchide, trebuia stabilită în sarcina statului, o obligație fermă de reparațiune a prejudiciului material și moral pe care l-a suferit reclamanta, ca o compensație "pe terenul" satisfacției echitabile prevăzută de art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

- cheltuielile de judecată acordate, sunt prea mari și nejustificate cu înscrisuri: ordine de deplasare, facturi și alte chitanțe justificative. Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea celor ce succed. Răspunzând unei critici punctuale, formulată de pârâta C.N.A.D.R. S.A., legată de soluționarea fondului litigiului, în acord cu prevederile art. 295 (1) C. proc. civ. de la 1865, instanța de apel a apreciat corect că, în stabilirea valorii despăgubirii cuvenite pentru imobilul expropriat, prima expertiză judiciară efectuată la fond a utilizat unele comparabile neconforme care, au generat o valoare a terenului corespunzătoare altei clase de calitate.

Pornind, ca și judecătorul fondului, de la prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 (potrivit cărora, atât experții, cât și instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobile de același fel din unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau altor persoane îndreptățite) instanța de control judiciar a dispus completarea probatoriului, pentru a stabili valoarea reală de piață a imobilului, contemporană momentului transferului dreptului de proprietate.

Or, data acestui transfer, se raportează potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 253/2010 la data emiterii deciziei de expropriere, în speță 19 mai 2011. În raport de această dată, probele administrate au relevat, pentru imobile aparținând aceleiași clase de calitate și categorii de folosință, situate în aceeași unitate administrativ-teritorială (respectiv extravilanul localității Valea Dacilor - Medgidia) diferențe considerabile între prețul de vânzare stabilit cu societatea comercială SC L.C. SA (contract de vânzare-cumpărare care s-a constituit în comparabila A, din raportul de expertiză tehnică efectuat la fond, lucrare pe care tribunalul și-a fundamentat soluția) și prețurile relevate prin comparabila C, luate în calcul prin opinia minoritară.

Cât privește raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în apel, acesta a folosit, în mod corect, metoda comparației relative care, presupune analiza tranzacțiilor din perioada de referință, cu proprietăți comparabile, fără a se ajunge la cuantificări, determinându-se dacă aceste proprietăți au caracteristici inferioare sau superioare proprietății evaluate. Au fost avute în vedere ca și comparabile, tranzacțiile efectuate în perioada februarie - mai 2011, experții stabilind unanim că, valoarea de circulație a terenului supus exproprierii este de 539,10 lei, fiind selectată comparabila C, supusă celor mai puține corecții, conform standardelor internaționale de evaluare.

Soluția dată de instanța de apel - consecventă ideii de principiu că despăgubirea acordată pentru expropriere trebuie să reflecte valoarea reală de piață de la data realizării efective a preluării - este în acord cu statuările Deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2015 dată de instanța de contencios constituțional și respectiv cu prevederile art. 44 (3) din Constituție, referitoare la expropriere. În stabilirea despăgubirii s-a ținut cont de caracteristicile imobilului de la momentul exproprierii și nu de cele care ar fi putut fi dobândite ulterior, prin activități ori operațiuni independente părților implicate în acest proces. Astfel, ceea ce interesează în stabilirea despăgubirilor este valoarea de înlocuire a bunului preluat iar nu valoarea dobândită de bun în urma procedurilor de expropriere, care au determinat schimbarea destinației bunului.

Și alte probe administrate în cauză (a se vedea adresele Primăriei Municipiului Medgidia - Direcția Economică, Serviciul Impozite și Taxe locale, din 13 aprilie 2014 și respectiv 12 iunie 2014) au relevat că valoarea stabilită prin expertiza dispusă de instanța de control judiciar, este apropiată de valorile la care au fost tranzacționate terenuri din aceeași unitate administrativ-teritorială, similare din punct de vedere al clasei și categoriei de folosință. Cât privește critica vizând neîndeplinirea condiției suspensive a consemnării la dispoziția expropriatului a sumei de bani aferentă despăgubirii, se observă că această chestiune nu a fost invocată prin acțiune, demersul judiciar vizând doar cuantumul despăgubirilor oferite de expropriator.

De altfel, din extrasul de cont aparținând Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., emis la data de 23 martie 2011, rezultă că suma aferentă despăgubirii, a fost consemnată, contrar celor susținute prin motivele de recurs, la dispoziția persoanei expropriate. Nici critica privind cuantumul exagerat al cheltuielilor de judecată acordate intimatei-pârâte, nu poate fi primită. Astfel, potrivit art. 274 (1) C. proc. civ. de la 1865, aplicabil cauzei, partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Cum apelul pârâtei a fost admis iar aceasta a făcut dovada (cu OP din 13 iunie 2014 și respectiv OP din 25 martie 2015) achitării onorariilor de expert, în cuantum total de 3500 lei, în mod corect instanța de control judiciar a obligat-o pe reclamantă la plata acestei sume, cu titlu de cheltuieli de judecată, în apel.

Așa fiind, față de cele ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.R. împotriva Deciziei nr. 63/C din 15 iunie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2015. Procesat de GGC - NN