ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6736/2012

Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele: La data de 16 iunie 2008 reclamantele SC R.I. SRL (pe cale principală) și SC A.C. SRL (pe calea acțiunii conexe) au formulat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., contestație împotriva hotărârii nr. 37 din 22 aprilie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, solicitând stabilirea valorii reale a imobilului teren în suprafață de 32 mp situat în București, șos. O., sectorul 1, având numerele cadastrale C1. și C2. La data de 02 decembrie 2008 s-a dispus conexarea cererilor, Dosarul nr. 23130/3/2008 fiind conexat la Dosarul nr. 23120/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a IlI-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 213 din 16 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, au fost admise acțiunea principală și cererea conexă și s-a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate de pârât la suma de 7.488 euro, pârâtul fiind obligat și la plata cheltuielilor de judecată. Prima instanță a reținut că prin hotărârea nr. 37 din 22 aprilie 2008, contestată în cauză, s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 32 mp situat în București, șos. O., sectorul 1, având numerele cadastrale C1. și C2. și s-a aprobat acordarea despăgubirilor aferente în cuantum de 11.404,16 RON (echivalentul a 3.200 euro). Atât din hotărârea menționată, cât și din cuprinsul procesului - verbal încheiat pentru acordarea despăgubirilor reiese că nu a existat acordul reclamanților cu privire la cuantumul sumei stabilite cu titlu de despăgubiri.

S-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, iar din conținutul raportului de expertiză efectuat a rezultat că suprafața terenului în discuție este prea mică spre a servi ca destinație celei mai bune utilizări, iar valoarea reală a imobilului stabilită în urma reconcilierii valorilor stabilite prin metoda comparației și metoda regresiei statistice este de 7.488 euro (3.216 RON), pe care instanța a apreciat-o ca fiind apropiată valorii de piață. împotriva sentinței a declarat apel pârâta C.N.A.D.N.R. reprezentantă a Statului Român, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Pârâta a susținut că raportul de expertiză omologat de prima instanță nu respectă criteriile prevăzute de lege în privința stabilirii valorii imobilului; valoarea terenului avută în vedere de experți a fost stabilită pe baza unor oferte reprezentând prețuri solicitate de proprietari (vânzători), iar nu prețurile cu care se vând (tranzacționează) imobilele de același fel, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel că nu se poate vorbi de o valoare de piață așa cum este definită de Standardul Internațional de Evaluare IVS 1. Comisia de experți trebuia să facă aplicarea unei singure metode de evaluare, respectiv metoda comparației directe, nu să stabilească valoarea imobilului în urma reconcilierii valorilor stabilite prin metoda comparației și metoda regresiei statistice.

Nu a fost avută în vedere, în acord cu prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 228/2008, expertiza actualizată de Camera Notarilor Publici, în raport de care valorile orientative ale proprietăților imobiliare situate pe șos. O. variază între 80-120 euro/mp la nivelul anului 2008, 54 euro/mp în anul 2009 și 50 euro/mp în anul 2010. Reclamanta SC A.C. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat. A arătat că la stabilirea cuantumului despăgubirii au fost avute în vedere dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, în cauză fiind administrate probatoriile pertinente pe baza cărora judecătorul să poată aprecia; expertiza întocmită în cauză a stabilit un preț corect pentru imobil, valoarea fiind apropiată chiar de prețul de achiziție a bunului, iar la întocmirea acesteia a participat și expertul tehnic desemnat din partea pârâtei, care a fost de acord în integralitate cu concluziile lucrării.

În apel, a fost administrată expertiza tehnică de specialitate în scopul evaluării terenului expropriat pe baza criteriilor avute în vedere de prevederile art. 26 din Legea nr. 3 3/1994, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială. Raportul de expertiză a fost întocmit și depus la dosar iar la data de 24 februarie 2011 s-au formulat obiecțiuni de către părțile litigante.

Curtea a încuviințat obiecțiunile formulate de pârâtă, apreciind că lucrarea a fost întocmită fără a se ține seama de prevederile exprese ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, referitoare la prețurile concrete stabilite la momentul vânzării unor terenuri cu regim comparabil, experții luând în considerare exclusiv ofertele de tranzacționare a unor astfel de imobile; obiecțiunile formulate de reclamante au fost respinse pentru argumentele arătate în cuprinsul încheierii de la data menționată (filele 105 - 107). La data de 16 mai 2011, s-a depus la dosar răspunsul formulat de comisia de experți la obiecțiunile formulate și încuviințate de instanță, la răspuns fiind atașate înscrisurile avute în vedere.

Reclamanta SC A.C. SRL a formulat concluzii scrise detaliind susținerile formulate în întâmpinarea depusă la dosar. Prin decizia nr. 546 A din 26 mai 2011 Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, cu sediul în București, Bd. D.G., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 213 din 16 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a stabilit că valoarea despăgubirilor pe care pârâta urmează să le plătească reclamantelor este de 4.203 euro, în echivalent RON la data plății. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 37 din 22 aprilie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R.

- Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 32 mp, situat în București, șos. O., având numerele cadastrale C1. și C2., proprietatea SC R.I. SRL și SC A.C. SRL, fiind aprobată acordarea despăgubirii aferente în cuantum de 11.404,16 RON (echivalentul sumei de 3.200,00 euro). În opinia persoanelor juridice expropriate, cuantumul despăgubirii acordate este nesatisfacător, astfel încât acestea au promovat contestațiile pendinte (cererile conexe deduse judecății), în scopul stabilirii valorii reale a imobilului în discuție, conform prescripțiilor legale care disciplinează materia exproprierii.

Expertiza întocmită în faza procesuală a fondului a stabilit valoarea de circulație a terenului prin raportare la data emiterii hotărârii de expropriere și la data întocmirii lucrării, operațiunea de evaluare având la bază metoda comparației și metoda regresiei statistice, astfel încât „valoarea unitară reală" a fost stabilită, în urma reconcilierii valorilor la data de 04 iunie 2008, la suma de 36.110 RON (echivalent al sumei de 9.952 euro). Cum concluziile expertizei administrate la fond se sprijină pe „informații privind tranzacții sau oferte cu proprietăți similare și relevante", fără a fi fost avute în vedere criteriile legale de evaluare regăsite în economia prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, reprezentantul legal al expropriatorului a apreciat sub acest aspect că hotărârea pronunțată este susceptibilă de critică, sens în care a promovat apelul dedus judecății.

Expertiza întocmită în faza procesuală a apelului a realizat, incipient, evaluarea proprietății imobiliare în discuție folosind „abordarea prin comparația vânzărilor", utilizând pentru analiza comparativă propriu-zisă „oferte de vânzare, la care, înainte de a se trece la analiza propriu-zisă, se aplică o marjă de negociere specifică mecanismului de cerere - ofertă". Dar, în lumina dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții și instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Din această perspectivă, Curtea a încuviințat obiecțiunile formulate de apelanta-pârâtă, ținând strict de modalitatea calculării despăgubirilor, astfel că în cuprinsul răspunsului formulat, experții au prezentat valoarea imobilului stabilită prin raportare la prețul de vânzare a unor terenuri de aceeași categorie, menționat în contracte de vânzare - cumpărare. Constatările inițiale ale expertizei și metodele tehnice de specialitate nu au fost puse la îndoială de Curte sub aspectul corectitudinii și acurateței, aceasta reținând însă că în materia specială a exproprierii, legiuitorul a instituit un criteriu distinct de stabilire a valorii bunurilor, tocmai în scopul evitării unor concluzii diferite rezultate din modalități diferite de interpretare și aplicare a criteriilor și coeficienților de evaluare.

De aceea, Curtea a apreciat că valoarea reală corectă a terenului este cea stabilită prin concluziile suplimentului de răspuns la obiecțiunile formulate la expertiza întocmită. Sub aspectul momentului la care se raportează stabilirea cuantumului despăgubirii, se observă că acesta este reprezentat de „data întocmirii raportului de expertiză". Interpretarea sintagmei în sensul că în cauză va fi avută în vedere valoarea stabilită de expertiza întocmită în etapa procesuală a apelului nu este de natură să prejudicieze pe expropriat, prin lipsirea acestuia de asigurarea unei juste despăgubiri, aspect susceptibil de a conduce la concluzia încălcării dreptului său de proprietate, garantat prin normele de drept convenționale.

O atare concluzie se impune, pe de o parte, dat fiind că apelul, cale de atac devolutivă, presupune în mod neechivoc analiza fondului pricinii deduse judecății, iar aplicarea corectă a dispozițiilor legii speciale în materie s-a realizat odată cu refacerea expertizei, iar, pe de altă parte, pentru că așa cum reiese din cuprinsul actelor anexate, expertiza a avut în vedere prețurile de vânzare ale unor terenuri comparabile cu terenul expropriat, practicate în perioada 2008 - 2010 (contracte de vânzare - cumpărare autentificate la 29 mai 2008, 30 iunie 2008 și 27 ianuarie 2010 - dosar apel). Or, în atare împrejurare, analiza se raportează chiar la data transferului dreptului de proprietate, sens în care despăgubirea acordată este și rezonabilă și proporțională.

În consecință, în baza art. 296 și următoarele C. proc. civ., instanța a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că valoarea despăgubirilor pe care pârâta urmează să le plătească reclamantelor este de 4.203 euro, în echivalent RON la data plății, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta SC A.C. SRL și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. Prin recursul său, reclamanta SC A.C.

SRL București a solicitat, în principal, admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de C.N.A.D.N.R și menținerii sentinței civile nr. 213 din data de 16 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II - a civila, ca fiind temeinică și legală, întrucât în mod greșit instanța de apel a considerat ca dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, așa cum erau în vigoare în momentul efectuării expertizei în fata instanței de fond, nu ar fi aplicabile în speță și ca stabilirea cuantumului despăgubirilor la alt moment decât momentul exproprierii nu ar încalcă dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Astfel, hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 33/1994, a dispozițiilor art. 44 din Constituția Romanici și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor Omului, fiind incidente astfel dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În mod greșit instanța de apel a reținut ca valoarea stabilita prin suplimentul raportului de expertiza întocmit în apel este cea corectă și reală.

În subsidiar, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei recurate în sensul de a fi omologat raportul de expertiză care a stabilit valoarea de circulație a terenului expropriat la data de 20 martie 2009, reprezentând data efectuării raportului de expertiză în fond, întrucât în ipoteza în care s-ar considera că momentul la care trebuie stabilită valoarea despăgubirilor este momentul efectuării expertizei în fata instanței de judecată, trebuie avut în vedere momentul efectuării expertizei de fond, iar nu momentul efectuării expertizei în faza de atac a apelului. În consecință, s-a susținu că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 9 din Legea nr. 198/2004 și a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, fiind incidente astfel dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept, de asemenea, pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta SC A.C. SRL București a susținut următoarele: Instanța de apel greșit a apreciat că stabilirea despăgubirilor la un alt moment decât cel al exproprierii, respectiv momentul transferului de proprietate nu ar încălca dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Una dintre condițiile exproprierii așa cum este reglementată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, presupune ca aceasta metodă de privare de un drept de proprietate să fie prevăzută în mod expres de legea statului în care se realizează.

Prin urmare, condițiile stabilite pentru expropriere prin legea statului în care se realizează exproprierea devin în mod intrinsec condiții ce trebuie îndeplinite în cazul privării de un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, mai ales în condițiile în care legile interne sunt mai favorabile față de normele europene. În dreptul românesc posibilitatea exproprierii este prevăzută în mod expres prin art. 44 alin. (3) din Constituția României. Pe cale de consecință, în aplicarea art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția europeană a Drepturilor Omului trebuie avute în vedere și normele interne, respectiv dispozițiile art. 44 alin. (3) din Constituția României și dispozițiile art. 1 din Legea nr. 33/1994, care stabilesc condițiile de expropriere pentru utilitate publică.

În situația în care se constată că între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne există neconcordanțe, vor avea prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Astfel, dacă dispozițiile constituționale sunt mai favorabile decât cele prevăzute în Convenția Europeană a drepturilor omului, vor avea prioritate și se vor aplica cele dintâi. Această situație este valabilă pentru cazul în speță întrucât dispozițiile Constituției României, respectiv art. 44 alin. (3), stabilesc în mod expres că exproprierea se poate realiza numai cu o dreaptă și prealabilă despăgubire.

Așadar, întotdeauna despăgubirea acordată pentru expropriere trebuie să fie prealabilă, ceea ce impune ca aceasta să fie calculată la momentul exproprierii. Este obligatoriu și în concordanță atât cu dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cat și cu dispozițiile art. 44 din Constituția României și dispozițiile art. 1 din Legea nr. 33/1994 ca despăgubirile în cazul exproprierilor să fie stabilite și acordate anterior momentului exproprierii, respectiv anterior momentului transferului dreptului de proprietate.

În mod corect a procedat instanța de fond dând prevalentă dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 în forma în vigoare la momentul efectuării expertizei tehnice judiciare în fond, în acest mod asigurându-se și respectarea dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Constituția Romanici și ale dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 33/1994, precum și dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Așadar, în respectarea dispozițiilor constituționale, respectiv a dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Constituția Romanici și a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 33/1994 și implicit a dispozițiilor art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului se impunea ca despăgubirile să fie acordate la momentul exproprierii iar nu la altă dată, numai în acest fel putându-se asigura o dreaptă și prealabilă despăgubire.

În ceea ce privește faptul că raportul de expertiză de la fond nu a fost întocmit pe baza unor contracte de vânzare-cumpărare care să ateste valoarea reală a imobilelor de același fel, recurenta-reclamantă a susținut că nici raportul de expertiză din apel nu a avut la baza astfel de contracte, motivația fiind ca experții nu pot intra în posesia unor astfel de documente. Pârâta nu a depus la dosarul cauzei astfel de contracte deși sarcina probei îi incumba și, așa fiind nu se putea reține că valoarea corectă a terenului expropriat este cea stabilită în raportul de expertiză întocmit în apel.

Nici faptul ca s-a depus ulterior un contract de vânzare la raportul de expertiză întocmit în apel nu poate întări convingerea instanței de apel că valoarea reală corectă a terenului este cea stabilită prin concluziile suplimentului de răspuns" întrucât și la momentul promovării acțiunii precum și la momentul întocmirii raportului de expertiză de la prima instanță fond existau contracte de vânzare care atestau prețul corect și real al terenului expropriat. În ceea ce privește modificarea pe parcursul judecații a art. 26 din Legea nr. 33/1994, recurenta-reclamantă a susținut că aceasta reprezintă o încălcare a garanției egalității armelor, jurisprudența instanței europene, statuând în mod constant ca aceasta semnifică tratarea inegala a părților pe toată desfășurarea procedurii în fața unui tribunal independent și imparțial, instituit de lege, în sensul nemenținerii unui just echilibru între interesele pârtilor.

Or, cată vreme, pe parcursul procesului, intervine o modificare a dispoziției legale care reglementează modul de calcul al valorii despăgubirilor, în care pârât este statul, la inițiativa acestuia, pentru considerente ce nu se raportează exclusiv la neconformitatea cu dispozițiile constituționale, aceasta garanție poate fi afectată, cu consecința nerespectării dreptului reclamantului la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat prin art. 6 din C.E.D.O. Recurenta-reclamantă a concluzionat că instanța de fond a procedat în mod corect, stabilind ca moment al calculării despăgubirilor, momentul exproprierii, motiv pentru care se impune admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerii ca legală și temeinică a sentinței tribunalului.

În subsidiar, recurenta-reclamantă a susținut că se impune admiterea recursului și modificarea în tot a decizia recurate în sensul de a fi omologat raportul de expertiză cu valoarea stabilită la data de 20 martie 2009, reprezentând data efectuării raportului de expertiza în fond. Apelul este o cale de atac devolutivă în sensul ca urmează a fi rejudecat fondul cauzei. însă, rejudecarea fondului cauzei atât din punct de vedere al temeiniciei, cat și al legalității presupune că instanța de apel urmează să verifice daca tribunalul a stabilit în mod corect situația de fapt și a aplicat în mod corect legea raportat la situația de fapt stabilita. Așadar, în apel trebuia verificat dacă, la prima instanță, expertiza tehnică judiciară a stabilit în mod corect valoarea despăgubirilor la momentul efectuării expertizei.

Determinarea unei valori prin raportare la un alt moment, respectiv la momentul efectuării expertizei în faza de atac a apelului echivalează cu judecarea cauzei pentru prima dată în apel, lipsind de orice efect prima faza procesuală. Astfel, în cauză, instanța de apel a procedat în mod greșit stabilind, ca moment al calculării despăgubirilor, cel al efectuării expertizei tehnice judiciare în faza de atac a apelului. Prin recursul său, pârâta C.N.A.D.N.R. a susținut următoarele: Prin decizia civila recurată, instanța de apel, a încălcat în parte dispozițiile art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994, în sensul că a stabilit despăgubirile de la data transferului dreptului de proprietate și nu de la data întocmirii raportului de expertiza, în apel.

Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor fine seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia". Din cuprinsul raportului de expertiză și considerentele hotărârii recurate, rezultă că despăgubirile au fost calculate în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anului 2008, data transferului dreptului de proprietate. Pentru a respecta dispoziția legală citată, experții ar fi trebuit sa calculeze valoarea despăgubirilor prin raportare la preturile din contractele de vânzare-cumpărare încheiate la o dată cât mai apropiată de data întocmirii raportului de expertiza, în apel.

Recurenta-pârâtă a mai susținut că decizia atacată este nelegală deoarece, conform dispozițiilor C. fisc., întrucât despăgubirile aferente imobilului expropriat se plătesc în RON persoanelor îndreptățite, așa încât acestea trebuiesc stabilite în moneda națională, și nu în euro, cum a stabilit instanța de apel. Recursul reclamantei este nefondat pentru considerentele care succed. Art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local prevedea că: „Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.", normele menționate fiind norme de trimitere în procedura de contestare a hotărârilor de stabilire a despăgubirilor pentru exproprieri dispuse în temeiul actului normative special.

La data formulării acțiunii - 12 iunie 2008 (data poștei), art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 dispunea în sensul că: "La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor tine seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând in considerare și dovezile prezentate de aceștia." Prin urmare, legea cadru în materia exproprierilor a stabilit un criteriu legal ce trebuie avut in vedere de comisia de experți numită de instanța în conformitate cu dispozițiile art. 25 din lege, în sensul ca evaluarea imobilului supus exproprierii se face în raport de preturile de tranzacționare ale unor imobile similare, de la data efectuării raportului de expertiză, adică de la o dată cât mai apropiată de momentul pronunțării hotărârii prin care se stabilește cuantumul despăgubirii.

Art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 (anterior citat) a fost modificat prin Legea nr. 184/2008 (intrată în vigoare la 03.11.2008), textul de lege având următorul cuprins: „Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. La calcularea cuantumului despăgubirii, experții și instanța de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate, în condițiile art. 15 din prezenta lege." Urmare a acestei modificări, cu privire la modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirii de către instanță, în cazul în care despăgubirea era contestată în justiție, art. 9 alin. (3) conținea două prevederi aparent contradictorii.

Astfel, pe de o parte, potrivit art. 9 alin. (3) teza întâi, acțiunea având ca obiect contestarea hotărârii expropriatorului de stabilire a cuantumului despăgubirii se soluționa, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii, potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, din interpretarea acestor prevederi reieșind că, în ceea ce privește calcularea cuantumului despăgubirii, erau aplicabile prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora experții și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel, în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză. Pe de altă parte, teza a doua a art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 statua în mod expres că la calcularea cuantumului despăgubirii, instanța și experții se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului.

Art. 9 alin. (3) a fost însă modificat prin O.U.G. nr. 228/2008 (intrată în vigoare la 05 ianuarie 2009) care, prin art. IV la pct. 3 a prevăzut că „Articolul 9, alin. (3) (...) se modifică și va avea următorul cuprins: „(3) Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii." În speță, la momentul realizării raportului de expertiză în apel, 07 ianuarie 2009, modificările aduse art. 9 alin. (3) al Legii nr. 198/2004 prin Legea nr. 184/2008, sub acest aspect, fuseseră abrogate odată cu intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 228/2008, calculul despăgubirilor făcându-se conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată. În aceste condiții, Înalta Curte constată că instanța de apel corect a reținut că în cauză se impunea întocmirea unei noi expertize motivat de faptul că la efectuarea expertizei în faza procesuală derulată în fața primei instanțe au fost ignorate cerințele art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Pe de altă parte, având în vedere considerentele arătate și succesiunea cronologică a modificărilor textelor de lege incidente în raportul juridic dedus judecății, se constată că instanța de apel, cu o motivare judicioasă, corect a reținut că valoarea reală corectă a terenului este cea stabilită prin concluziile suplimentului de răspuns la obiecțiunile formulate la expertiza întocmită în faza procesuală a apelului tocmai pentru faptul că prin art. 26, legiuitorul a instituit un criteriu distinct de apreciere a valorii bunurilor, care nu poate fi ignorat.

Totodată, instanța de apel în mod legal a reținut că sub aspectul momentului la care se raportează stabilirea cuantumului despăgubirii, acesta este reprezentat de „data întocmirii raportului de expertiză" și că interpretarea sintagmei în sensul că în cauză va fi avută în vedere valoarea stabilită de expertiza întocmită în etapa procesuală a apelului nu este de natură să prejudicieze pe expropriat deoarece, pe de o parte, apelul, fiind o cale de atac devolutivă ce presupune rejudecarea pricinii în fond, aplicarea corectă a dispozițiilor legii speciale în materie se realizează prin refacerea expertizei care să respecte criteriul legal, iar, pe de altă parte, pentru că expertiza efectuată în apel a avut în vedere prețurile de vânzare ale unor terenuri comparabile cu terenul expropriat, practicate în perioada 2008 - 2010. Așa fiind, nu se poate reține că în cauză ar fi fost încălcate art. 44 alin. (3) din Constituția României și art. 1 din Legea nr. 33/1994, cum nefondat susține recurenta-reclamantă prin cererea de recurs, instanța de apel pronunțând o hotărâre legală, cu aplicarea corectă a textelor de lege incidente în soluționarea cererii deduse judecății.

Critica recurentei-reclamante în sensul că instanța de apel a încălcat garanția egalității de arme și dreptul reclamantului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat de art. 6 din C.E.D.O. prin aplicarea modificării unui text de lege intervenit pe parcursul procesului este, de asemenea, nefondată. Atât la data formulării acțiunii cât și la data efectuării singurei expertize cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 (în apel) era în vigoare art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 cu conținutul anterior redat.

Așa fiind, orice altă modificare a textului de lege a art. 9 alin. (3) al Legii nr. 198/2004 pretinsă de recurenta-reclamantă a fi incidență în stabilirea cuantumului despăgubirilor la un alt moment decât cel al singurei expertize întocmite cu respectarea criteriului legal prevăzut de art. 26 din Legea nr. 33/1994 nu-și găsește aplicare, modificările aduse textului de lege menționat prin Legea nr. 184/2008, fiind abrogate prin O.U.G. nr. 228/2008. Recursul declarat depărată este nefondat, astfel cum se va arăta.

Critica recurentei-pârâte conform căreia instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 deoarece despăgubirile au fost calculate în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anului 2008, data transferului dreptului de proprietate iar pentru a respecta dispoziția legală citată, experții ar fi trebuit să calculeze valoarea despăgubirilor prin raportare la prețurile din contractele de vânzare-cumpărare încheiate la o data cât mai apropiată de data întocmirii raportului de expertiză în apel nu este fondată în raport de înscrisurile depuse la dosar din care reiese că experții au avut în vedere contracte de vânzare-cumpărare autentificate în anul 2010. Critica recurentei-pârâte conform căreia greșit instanța de apel a stabilit despăgubirile aferente imobilului expropriat în euro, în echivalent în RON, la data plății și nu în moneda națională este, de asemenea, nefondată deoarece stabilirea despăgubirilor s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, coroborate cu cele ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, fiind luată în considerare, ca dată de referință, data efectuării raportului de expertiză din apel; stabilirea plătii echivalentului în RON a sumei cuantificate în monedă euro, la data plătii efective, reprezentând expresia principiului reparării integrale a prejudiciului,

în cazul privării de proprietate, prin măsura exproprierii. Astfel, așa cum rezultă din însăși reglementarea legală a exproprierii, o condiție necesară a acesteia este existenta unei despăgubiri drepte și prealabile, care să compenseze prejudiciul suferit de proprietar sau de ceilalți titulari de drepturi reale cu privire la bunul expropriat. Despăgubirea este dreaptă, atunci când este de natură să acopere întreaga pierdere cauzată persoanelor afectate de măsura exproprierii, și este prealabilă, întrucât constituie o garanție acordată persoanelor îndreptățite, în ceea ce privește păstrarea aceleiași valori a obiectului patrimonial, prin care se înlocuiește dreptul real pierdut în urma exproprierii, cu o sumă certă.

în acest sens, numai în ipoteza în care plata echivalentului în RON a sumei stabilite în euro se face la data plății efective, sunt întrunite cerințele legale ale despăgubirii ce trebuie să însoțească aplicarea măsurii exproprierii. De altfel, prin însăși Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 37 din 22 aprilie 2008 emisă de pârâtă, urmare a exproprierii terenului reclamantelor SC R.I. SRL și SC A.C. SRL cuantumul pentru suprafața de 32 mp situată în București, sector 1, str. O. este exprimat în euro, respectiv 3.200 euro (100 euro/mp) și nu în moneda națională, tocmai în considerarea celor menționate. Pentru temeiurile expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. pe care atât reclamanta SC A.C. SRL cât și pârâta C.N.A.D.N.R. l-au invocat ca temei de drept al cererilor lor de recurs, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondate ambele recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC A.C. SRL și de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei nr. 546A din 26 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2012.