ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6736/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6736/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor civile de față,

constată următoarele:

La

data de

16 iunie 2008

reclamantele SC R.I. SRL (pe cale principală) și SC A.C. SRL (pe calea acțiunii

conexe) au formulat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.,

contestație împotriva hotărârii nr. 37 din 22 aprilie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R.

- Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, solicitând stabilirea valorii

reale a imobilului teren în suprafață de 32 mp situat în București, șos. O.,

sectorul 1, având numerele cadastrale C1. și C2.

La data de 02 decembrie 2008 s-a dispus

conexarea cererilor, Dosarul nr. 23130/3/2008 fiind conexat la Dosarul nr. 23120/3/2008

aflat pe rolul Tribunalului București, secția a IlI-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 213 din 16

februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IlI-a civilă,

au fost admise acțiunea principală și cererea

conexă și s-a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate de pârât la suma de 7.488

euro, pârâtul fiind obligat și la plata cheltuielilor de judecată.

Prima instanță a reținut că prin hotărârea

nr. 37 din 22 aprilie 2008, contestată în cauză, s-a dispus exproprierea terenului

în suprafață de 32 mp situat în București, șos. O., sectorul 1, având numerele cadastrale

C1. și C2. și s-a aprobat acordarea despăgubirilor aferente în cuantum de 11.404,16

RON (echivalentul a 3.200 euro).

Atât din hotărârea menționată, cât și din

cuprinsul procesului - verbal încheiat pentru acordarea despăgubirilor reiese că

nu a existat acordul reclamanților cu privire la cuantumul sumei stabilite cu titlu

de despăgubiri.

S-a apreciat că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, iar din conținutul raportului

de expertiză efectuat a rezultat că suprafața terenului în discuție este prea mică

spre a servi ca destinație celei mai bune utilizări, iar valoarea reală a imobilului

stabilită în urma reconcilierii valorilor stabilite prin metoda comparației și metoda

regresiei statistice este de 7.488 euro (3.216 RON), pe care instanța a apreciat-o

ca fiind apropiată valorii de piață.

împotriva sentinței a declarat apel pârâta

C.N.A.D.N.R. reprezentantă a Statului Român,

criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Pârâta a susținut că raportul de expertiză

omologat de prima instanță nu respectă criteriile prevăzute de lege în privința

stabilirii valorii imobilului; valoarea terenului avută în vedere de experți a fost

stabilită pe baza unor oferte reprezentând prețuri solicitate de proprietari (vânzători),

iar nu prețurile cu care se vând (tranzacționează) imobilele de același fel, potrivit

art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel că nu se poate vorbi de o valoare de piață

așa cum este definită de Standardul Internațional de Evaluare IVS 1.

Comisia de experți trebuia să facă aplicarea

unei singure metode de evaluare, respectiv metoda comparației directe, nu să stabilească

valoarea imobilului în urma reconcilierii valorilor stabilite prin metoda comparației

și metoda regresiei statistice.

Nu a fost avută în vedere, în acord cu

prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 228/2008, expertiza actualizată de Camera Notarilor

Publici, în raport de care valorile orientative ale proprietăților imobiliare situate

pe șos. O. variază între 80-120 euro/mp la nivelul anului 2008, 54 euro/mp în anul

2009 și 50 euro/mp în anul 2010.

Reclamanta SC A.C. SRL a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea apelului ca nefondat. A arătat că la stabilirea cuantumului

despăgubirii au fost avute în vedere dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 33/1994, în cauză fiind administrate probatoriile pertinente pe baza cărora

judecătorul să poată aprecia; expertiza întocmită în cauză a stabilit un preț corect

pentru imobil, valoarea fiind apropiată chiar de prețul de achiziție a bunului,

iar la întocmirea acesteia a participat și expertul tehnic desemnat din partea pârâtei,

care a fost de acord în integralitate cu concluziile lucrării.

În apel, a fost administrată expertiza

tehnică de specialitate în scopul evaluării terenului expropriat pe baza criteriilor

avute în vedere de prevederile art. 26 din Legea nr. 3 3/1994, respectiv prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ

- teritorială.

Raportul de expertiză a fost întocmit și

depus la dosar iar la data de 24 februarie 2011 s-au formulat obiecțiuni de către

părțile litigante.

Curtea a încuviințat obiecțiunile formulate

de pârâtă, apreciind că lucrarea a fost întocmită fără a se ține seama de prevederile

exprese ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, referitoare la prețurile concrete stabilite

la momentul vânzării unor terenuri cu regim comparabil, experții luând în considerare

exclusiv ofertele de tranzacționare a unor astfel de imobile; obiecțiunile formulate

de reclamante au fost respinse pentru argumentele arătate în cuprinsul încheierii

de la data menționată (filele 105 - 107).

La data de 16 mai 2011, s-a depus la dosar

răspunsul formulat de comisia de experți la obiecțiunile formulate și încuviințate

de instanță, la răspuns fiind atașate înscrisurile avute în vedere.

Reclamanta SC A.C. SRL a formulat concluzii

scrise detaliind susținerile formulate în întâmpinarea depusă la dosar.

Prin decizia nr. 546 A din 26 mai 2011

Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie,

a admis apelul formulat

de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, cu sediul în București, Bd. D.G., sector 1, împotriva

sentinței civile nr. 213 din 16 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul București,

secția a IlI-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a stabilit că

valoarea despăgubirilor pe care pârâta urmează să le plătească reclamantelor este

de 4.203 euro, în echivalent RON la data plății.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de apel

a reținut următoarele:

Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor

nr. 37 din 22 aprilie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. - Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 32 mp, situat în

București, șos. O., având numerele cadastrale C1. și C2., proprietatea SC R.I.

SRL și SC A.C. SRL, fiind aprobată acordarea despăgubirii aferente în cuantum de

11.404,16 RON (echivalentul sumei de 3.200,00 euro).

În opinia persoanelor juridice expropriate,

cuantumul despăgubirii acordate este nesatisfacător, astfel încât acestea au promovat

contestațiile pendinte (cererile conexe deduse judecății), în scopul stabilirii

valorii reale a imobilului în discuție, conform prescripțiilor legale care disciplinează

materia exproprierii.

Expertiza întocmită în faza procesuală

a fondului a stabilit valoarea de circulație a terenului prin raportare la data

emiterii hotărârii de expropriere și la data întocmirii lucrării, operațiunea de

evaluare având la bază metoda comparației și metoda regresiei statistice, astfel

încât „valoarea unitară reală" a fost stabilită, în urma reconcilierii valorilor

la data de 04 iunie 2008, la suma de 36.110 RON (echivalent al sumei de 9.952 euro).

Cum concluziile expertizei administrate

la fond se sprijină pe „informații privind tranzacții sau oferte cu proprietăți

similare și relevante", fără a fi fost avute în vedere criteriile legale de

evaluare regăsite în economia prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, reprezentantul

legal al expropriatorului a apreciat sub acest aspect că hotărârea pronunțată este

susceptibilă de critică, sens în care a promovat apelul dedus judecății.

Expertiza întocmită în faza procesuală

a apelului a realizat, incipient, evaluarea proprietății imobiliare în discuție

folosind „abordarea prin comparația vânzărilor", utilizând pentru analiza comparativă

propriu-zisă „oferte de vânzare, la care, înainte de a se trece la analiza propriu-zisă,

se aplică o marjă de negociere specifică mecanismului de cerere - ofertă".

Dar, în lumina dispozițiilor art. 26 din

Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții și instanța

trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același

fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Din această perspectivă, Curtea a încuviințat

obiecțiunile formulate de apelanta-pârâtă, ținând strict de modalitatea calculării

despăgubirilor, astfel că în cuprinsul răspunsului formulat, experții au prezentat

valoarea imobilului stabilită prin raportare la prețul de vânzare a unor terenuri

de aceeași categorie, menționat în contracte de vânzare - cumpărare.

Constatările inițiale ale expertizei și

metodele tehnice de specialitate nu au fost puse la îndoială de Curte sub aspectul

corectitudinii și acurateței, aceasta reținând însă că în materia specială a exproprierii,

legiuitorul a instituit un criteriu distinct de stabilire a valorii bunurilor, tocmai

în scopul evitării unor concluzii diferite rezultate din modalități diferite de

interpretare și aplicare a criteriilor și coeficienților de evaluare.

De aceea, Curtea a apreciat că valoarea

reală corectă a terenului este cea stabilită prin concluziile suplimentului de răspuns

la obiecțiunile formulate la expertiza întocmită.

Sub aspectul momentului la care se raportează

stabilirea cuantumului despăgubirii, se observă că acesta este reprezentat de „data

întocmirii raportului de expertiză".

Interpretarea sintagmei în sensul că în

cauză va fi avută în vedere valoarea stabilită de expertiza întocmită în etapa procesuală

a apelului nu este de natură să prejudicieze pe expropriat, prin lipsirea acestuia

de asigurarea unei juste despăgubiri, aspect susceptibil de a conduce la concluzia

încălcării dreptului său de proprietate, garantat prin normele de drept convenționale.

O atare concluzie se impune, pe de o parte,

dat fiind că apelul, cale de atac devolutivă, presupune în mod neechivoc analiza

fondului pricinii deduse judecății, iar aplicarea corectă a dispozițiilor legii

speciale în materie s-a realizat odată cu refacerea expertizei, iar, pe de altă

parte, pentru că așa cum reiese din cuprinsul actelor anexate, expertiza a avut

în vedere prețurile de vânzare ale unor terenuri comparabile cu terenul expropriat,

practicate în perioada 2008 - 2010 (contracte de vânzare - cumpărare autentificate

la 29 mai 2008, 30 iunie 2008 și 27 ianuarie 2010 - dosar apel).

Or, în atare împrejurare, analiza se raportează

chiar la data transferului dreptului de proprietate, sens în care despăgubirea acordată

este și rezonabilă și proporțională.

În consecință, în baza art. 296 și următoarele

C. proc. civ., instanța a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată,

în sensul că valoarea despăgubirilor pe care pârâta urmează să le plătească reclamantelor

este de 4.203 euro, în echivalent RON la data plății, menținând celelalte dispoziții

ale sentinței.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

reclamanta SC A.C. SRL și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

Prin recursul său, reclamanta SC A.C.

SRL București a solicitat, în principal, admiterea recursului și modificarea deciziei

recurate în sensul respingerii apelului declarat de C.N.A.D.N.R și menținerii sentinței

civile nr. 213 din data de 16 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București,

secția a II - a civila, ca fiind temeinică și legală, întrucât în mod greșit instanța

de apel a considerat ca dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, așa cum erau

în vigoare în momentul efectuării expertizei în fata instanței de fond, nu ar fi

aplicabile în speță și ca stabilirea cuantumului despăgubirilor la alt moment decât

momentul exproprierii nu ar încalcă dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Astfel, hotărârea recurată a fost pronunțată

cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004,

a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 33/1994, a dispozițiilor art. 44 din Constituția

Romanici și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru

apărarea drepturilor Omului, fiind incidente astfel dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ. În mod greșit instanța de apel a reținut ca valoarea stabilita prin

suplimentul raportului de expertiza întocmit în apel este cea corectă și reală.

În subsidiar, recurenta-reclamantă a solicitat

admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei recurate în sensul de a fi

omologat raportul de expertiză care a stabilit valoarea de circulație a terenului

expropriat la data de 20 martie 2009, reprezentând data efectuării raportului de

expertiză în fond, întrucât în ipoteza în care s-ar considera că momentul la care

trebuie stabilită valoarea despăgubirilor este momentul efectuării expertizei în

fata instanței de judecată, trebuie avut în vedere momentul efectuării expertizei

de fond, iar nu momentul efectuării expertizei în faza de atac a apelului.

În consecință, s-a susținu că hotărârea

recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor

art. 9 din Legea nr. 9 din Legea nr. 198/2004 și a dispozițiilor art. 26 din Legea

nr. 33/1994, fiind incidente astfel dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate

în drept, de asemenea, pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta SC A.C. SRL

București a susținut următoarele:

Instanța de apel greșit a apreciat că stabilirea

despăgubirilor la un alt moment decât cel al exproprierii, respectiv momentul transferului

de proprietate nu ar încălca dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1

la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Una dintre condițiile exproprierii așa

cum este reglementată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, presupune ca

aceasta metodă de privare de un drept de proprietate să fie prevăzută în mod expres

de legea statului în care se realizează. Prin urmare, condițiile stabilite pentru

expropriere prin legea statului în care se realizează exproprierea devin în mod

intrinsec condiții ce trebuie îndeplinite în cazul privării de un bun în sensul

art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

mai ales în condițiile în care legile interne sunt mai favorabile față de normele

europene.

În dreptul românesc posibilitatea exproprierii

este prevăzută în mod expres prin art. 44 alin. (3) din Constituția României.

Pe cale de consecință, în aplicarea

art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția europeană a Drepturilor Omului

trebuie avute în vedere și normele interne, respectiv dispozițiile art. 44

alin. (3) din Constituția României și dispozițiile art. 1 din Legea nr. 33/1994,

care stabilesc condițiile de expropriere pentru utilitate publică.

În situația în care se constată că între

pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România

este parte și legile interne există neconcordanțe, vor avea prioritate reglementările

internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin

dispoziții mai favorabile. Astfel, dacă dispozițiile constituționale sunt mai favorabile

decât cele prevăzute în Convenția Europeană a drepturilor omului, vor avea prioritate

și se vor aplica cele dintâi.

Această situație este valabilă pentru cazul

în speță întrucât dispozițiile Constituției României, respectiv art. 44 alin.

(3), stabilesc în mod expres că exproprierea se poate realiza numai cu o dreaptă

și prealabilă despăgubire. Așadar, întotdeauna despăgubirea acordată pentru expropriere

trebuie să fie prealabilă, ceea ce impune ca aceasta să fie calculată la momentul

exproprierii.

Este obligatoriu și în concordanță atât

cu dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, cat și cu dispozițiile art. 44 din Constituția României și dispozițiile

art. 1 din Legea nr. 33/1994 ca despăgubirile în cazul exproprierilor să fie stabilite

și acordate anterior momentului exproprierii, respectiv anterior momentului transferului

dreptului de proprietate.

În mod corect a procedat instanța de fond

dând prevalentă dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 în forma în vigoare

la momentul efectuării expertizei tehnice judiciare în fond, în acest mod asigurându-se

și respectarea dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Constituția Romanici și ale dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 33/1994, precum și dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional

nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Așadar, în respectarea dispozițiilor constituționale,

respectiv a dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Constituția Romanici și a dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 33/1994 și implicit a dispozițiilor art. 1 din Protocolul Adițional

nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului se impunea ca despăgubirile să

fie acordate la momentul exproprierii iar nu la altă dată, numai în acest fel putându-se

asigura o dreaptă și prealabilă despăgubire.

În ceea ce privește faptul că raportul

de expertiză de la fond nu a fost întocmit pe baza unor contracte de vânzare-cumpărare

care să ateste valoarea reală a imobilelor de același fel, recurenta-reclamantă

a susținut că nici raportul de expertiză din apel nu a avut la baza astfel de contracte,

motivația fiind ca experții nu pot intra în posesia unor astfel de documente.

Pârâta nu a depus la dosarul cauzei astfel

de contracte deși sarcina probei îi incumba și, așa fiind nu se putea reține că

valoarea corectă a terenului expropriat este cea stabilită în raportul de expertiză

întocmit în apel. Nici faptul ca s-a depus ulterior un contract de vânzare la raportul

de expertiză întocmit în apel nu poate întări convingerea instanței de apel că valoarea

reală corectă a terenului este cea stabilită prin concluziile suplimentului de răspuns"

întrucât și la momentul promovării acțiunii precum și la momentul întocmirii raportului

de expertiză de la prima instanță fond existau contracte de vânzare care atestau

prețul corect și real al terenului expropriat.

În ceea ce privește modificarea pe parcursul

judecații a art. 26 din Legea nr. 33/1994, recurenta-reclamantă a susținut că aceasta

reprezintă o încălcare a garanției egalității armelor, jurisprudența instanței europene,

statuând în mod constant ca aceasta semnifică tratarea inegala a părților pe toată

desfășurarea procedurii în fața unui tribunal independent și imparțial, instituit

de lege, în sensul nemenținerii unui just echilibru între interesele pârtilor. Or,

cată vreme, pe parcursul procesului, intervine o modificare a dispoziției legale

care reglementează modul de calcul al valorii despăgubirilor, în care pârât este

statul, la inițiativa acestuia, pentru considerente ce nu se raportează exclusiv

la neconformitatea cu dispozițiile constituționale, aceasta garanție poate fi afectată,

cu consecința nerespectării dreptului reclamantului la un proces echitabil, astfel

cum acesta este reglementat prin art. 6 din C.E.D.O.

Recurenta-reclamantă a concluzionat că

instanța de fond a procedat în mod corect, stabilind ca moment al calculării despăgubirilor,

momentul exproprierii, motiv pentru care se impune admiterea recursului și modificarea

deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerii ca legală

și temeinică a sentinței tribunalului.

În subsidiar, recurenta-reclamantă a susținut

că se impune admiterea recursului și modificarea în tot a decizia recurate în sensul

de a fi omologat raportul de expertiză cu valoarea stabilită la data de 20

martie 2009, reprezentând data efectuării raportului de expertiza în fond.

Apelul este o cale de atac devolutivă în

sensul ca urmează a fi rejudecat fondul cauzei. însă, rejudecarea fondului cauzei

atât din punct de vedere al temeiniciei, cat și al legalității presupune că instanța

de apel urmează să verifice daca tribunalul a stabilit în mod corect situația de

fapt și a aplicat în mod corect legea raportat la situația de fapt stabilita. Așadar,

în apel trebuia verificat dacă, la prima instanță, expertiza tehnică judiciară a

stabilit în mod corect valoarea despăgubirilor la momentul efectuării expertizei.

Determinarea unei valori prin raportare

la un alt moment, respectiv la momentul efectuării expertizei în faza de atac a

apelului echivalează cu judecarea cauzei pentru prima dată în apel, lipsind de orice

efect prima faza procesuală.

Astfel, în cauză, instanța de apel a procedat

în mod greșit stabilind, ca moment al calculării despăgubirilor, cel al efectuării

expertizei tehnice judiciare în faza de atac a apelului.

Prin recursul său, pârâta C.N.A.D.N.R.

a susținut următoarele:

Prin decizia civila recurată, instanța

de apel, a încălcat în parte dispozițiile art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994, în

sensul că a stabilit despăgubirile de la data transferului dreptului de proprietate

și nu de la data întocmirii raportului de expertiza, în apel.

Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța

vor fine seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același

fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".

Din cuprinsul raportului de expertiză și

considerentele hotărârii recurate, rezultă că despăgubirile au fost calculate în

baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anului 2008, data transferului

dreptului de proprietate.

Pentru a respecta dispoziția legală citată,

experții ar fi trebuit sa calculeze valoarea despăgubirilor prin raportare la preturile

din contractele de vânzare-cumpărare încheiate la o dată cât mai apropiată de data

întocmirii raportului de expertiza, în apel.

Recurenta-pârâtă a mai susținut că decizia

atacată este nelegală deoarece, conform dispozițiilor C. fisc., întrucât despăgubirile

aferente imobilului expropriat se plătesc în RON persoanelor îndreptățite, așa încât

acestea trebuiesc stabilite în moneda națională, și nu în euro, cum a stabilit instanța

de apel.

Recursul reclamantei este nefondat pentru

considerentele care succed.

Art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes

național, județean și local prevedea că: „Acțiunea formulată în conformitate cu

prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 -

27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică,

în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.", normele menționate fiind norme

de trimitere în procedura de contestare a hotărârilor de stabilire a despăgubirilor

pentru exproprieri dispuse în temeiul actului normative special.

La data formulării acțiunii - 12 iunie

2008 (data poștei), art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 dispunea în sensul că:

"La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor

tine seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel

în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând in considerare și dovezile prezentate de aceștia."

Prin urmare, legea cadru în materia exproprierilor

a stabilit un criteriu legal ce trebuie avut in vedere de comisia de experți numită

de instanța în conformitate cu dispozițiile art. 25 din lege, în sensul ca evaluarea

imobilului supus exproprierii se face în raport de preturile de tranzacționare ale

unor imobile similare, de la data efectuării raportului de expertiză, adică de la

o dată cât mai apropiată de momentul pronunțării hotărârii prin care se stabilește

cuantumul despăgubirii.

Art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004

(anterior citat) a fost modificat prin Legea nr. 184/2008 (intrată în vigoare la

03.11.2008), textul de lege având următorul cuprins: „Acțiunea formulată în conformitate

cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27

din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în

ceea ce privește stabilirea despăgubirii. La calcularea cuantumului despăgubirii,

experții și instanța de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului

de proprietate, în condițiile art. 15 din prezenta lege."

Urmare a acestei modificări, cu privire

la modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirii de către instanță, în cazul

în care despăgubirea era contestată în justiție, art. 9 alin. (3) conținea două

prevederi aparent contradictorii.

Astfel, pe de o parte, potrivit art. 9

alin. (3) teza întâi, acțiunea având ca obiect contestarea hotărârii expropriatorului

de stabilire a cuantumului despăgubirii se soluționa, în ceea ce privește stabilirea

despăgubirii, potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, din interpretarea

acestor prevederi reieșind că, în ceea ce privește calcularea cuantumului despăgubirii,

erau aplicabile prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora

experții și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobile de același fel, în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză.

Pe de altă parte, teza a doua a art. 9

alin. (3) din Legea nr. 198/2004 statua în mod expres că la calcularea cuantumului

despăgubirii, instanța și experții se vor raporta la momentul transferului dreptului

de proprietate în patrimoniul expropriatorului.

Art. 9 alin. (3) a fost însă modificat

prin O.U.G. nr. 228/2008 (intrată în vigoare la 05 ianuarie 2009) care, prin

art. IV la pct. 3 a prevăzut că „Articolul 9, alin. (3) (...) se modifică și va

avea următorul cuprins:

„(3) Acțiunea formulată în conformitate

cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27

din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în

ceea ce privește stabilirea despăgubirii."

În speță, la momentul realizării raportului

de expertiză în apel, 07 ianuarie 2009, modificările aduse art. 9 alin. (3) al Legii

nr. 198/2004 prin Legea nr. 184/2008, sub acest aspect, fuseseră abrogate odată

cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 228/2008, calculul despăgubirilor făcându-se

conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză

de utilitate publică, republicată.

În aceste condiții, Înalta Curte constată

că instanța de apel corect a reținut că în cauză se impunea întocmirea unei noi

expertize motivat de faptul că la efectuarea expertizei în faza procesuală derulată

în fața primei instanțe au fost ignorate cerințele art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994.

Pe de altă parte, având în vedere considerentele

arătate și succesiunea cronologică a modificărilor textelor de lege incidente în

raportul juridic dedus judecății, se constată că instanța de apel, cu o motivare

judicioasă, corect a reținut că valoarea reală corectă a terenului este cea stabilită

prin concluziile suplimentului de răspuns la obiecțiunile formulate la expertiza

întocmită în faza procesuală a apelului tocmai pentru faptul că prin art. 26, legiuitorul

a instituit un criteriu distinct de apreciere a valorii bunurilor, care nu poate

fi ignorat.

Totodată, instanța de apel în mod legal

a reținut că sub aspectul momentului la care se raportează stabilirea cuantumului

despăgubirii, acesta este reprezentat de „data întocmirii raportului de expertiză"

și că interpretarea sintagmei în sensul că în cauză va fi avută în vedere valoarea

stabilită de expertiza întocmită în etapa procesuală a apelului nu este de natură

să prejudicieze pe expropriat deoarece, pe de o parte, apelul, fiind o cale de atac

devolutivă ce presupune rejudecarea pricinii în fond, aplicarea corectă a dispozițiilor

legii speciale în materie se realizează prin refacerea expertizei care să respecte

criteriul legal, iar, pe de altă parte, pentru că expertiza efectuată în apel a

avut în vedere prețurile de vânzare ale unor terenuri comparabile cu terenul expropriat,

practicate în perioada 2008 - 2010.

Așa fiind, nu se poate reține că în cauză

ar fi fost încălcate art. 44 alin. (3) din Constituția României și art. 1 din Legea

nr. 33/1994, cum nefondat susține recurenta-reclamantă prin cererea de recurs, instanța

de apel pronunțând o hotărâre legală, cu aplicarea corectă a textelor de lege incidente

în soluționarea cererii deduse judecății.

Critica recurentei-reclamante în sensul

că instanța de apel a încălcat garanția egalității de arme și dreptul reclamantului

la un proces echitabil, astfel cum este reglementat de art. 6 din C.E.D.O. prin

aplicarea modificării unui text de lege intervenit pe parcursul procesului este,

de asemenea, nefondată.

Atât la data formulării acțiunii cât și

la data efectuării singurei expertize cu respectarea dispozițiilor art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994 (în apel) era în vigoare art. 9 alin. (3) din Legea

nr. 198/2004 cu conținutul anterior redat.

Așa fiind, orice altă modificare a textului

de lege a art. 9 alin. (3) al Legii nr. 198/2004 pretinsă de recurenta-reclamantă

a fi incidență în stabilirea cuantumului despăgubirilor la un alt moment decât cel

al singurei expertize întocmite cu respectarea criteriului legal prevăzut de

art. 26 din Legea nr. 33/1994 nu-și găsește aplicare, modificările aduse textului

de lege menționat prin Legea nr. 184/2008, fiind abrogate prin O.U.G. nr. 228/2008.

Recursul declarat depărată este nefondat,

astfel cum se va arăta.

Critica recurentei-pârâte conform căreia

instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 deoarece

despăgubirile au fost calculate în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate

în cursul anului 2008, data transferului dreptului de proprietate iar pentru a respecta

dispoziția legală citată, experții ar fi trebuit să calculeze valoarea despăgubirilor

prin raportare la prețurile din contractele de vânzare-cumpărare încheiate la o

data cât mai apropiată de data întocmirii raportului de expertiză în apel nu este

fondată în raport de înscrisurile depuse la dosar din care reiese că experții au

avut în vedere contracte de vânzare-cumpărare autentificate în anul 2010.

Critica recurentei-pârâte conform căreia

greșit instanța de apel a stabilit despăgubirile aferente imobilului expropriat

în euro, în echivalent în RON, la data plății și nu în moneda națională este, de

asemenea, nefondată deoarece stabilirea despăgubirilor s-a realizat cu respectarea

dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, coroborate cu cele ale

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, fiind luată în considerare, ca dată de

referință, data efectuării raportului de expertiză din apel; stabilirea plătii echivalentului

în RON a sumei cuantificate în monedă euro, la data plătii efective, reprezentând

expresia principiului reparării integrale a prejudiciului, în cazul privării de

proprietate, prin măsura exproprierii.

Astfel, așa cum rezultă din însăși reglementarea

legală a exproprierii, o condiție necesară a acesteia este existenta unei despăgubiri

drepte și prealabile, care să compenseze prejudiciul suferit de proprietar sau de

ceilalți titulari de drepturi reale cu privire la bunul expropriat.

Despăgubirea este dreaptă, atunci când

este de natură să acopere întreaga pierdere cauzată persoanelor afectate de măsura

exproprierii, și este prealabilă, întrucât constituie o garanție acordată persoanelor

îndreptățite, în ceea ce privește păstrarea aceleiași valori a obiectului patrimonial,

prin care se înlocuiește dreptul real pierdut în urma exproprierii, cu o sumă certă.

în acest sens, numai în ipoteza în care plata echivalentului în RON a sumei stabilite

în euro se face la data plății efective, sunt întrunite cerințele legale ale despăgubirii

ce trebuie să însoțească aplicarea măsurii exproprierii.

De altfel, prin însăși Hotărârea de stabilire

a despăgubirilor nr. 37 din 22 aprilie 2008 emisă de pârâtă, urmare a exproprierii

terenului reclamantelor SC R.I. SRL și SC A.C. SRL cuantumul pentru suprafața de

32 mp situată în București, sector 1, str. O. este exprimat în euro, respectiv 3.200

euro (100 euro/mp) și nu în moneda națională, tocmai în considerarea celor menționate.

Pentru temeiurile expuse, constatând că

în cauză nu este incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. pe care atât reclamanta SC A.C. SRL cât și pârâta C.N.A.D.N.R. l-au invocat

ca temei de drept al cererilor lor de recurs, Înalta Curte, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondate ambele recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta

SC A.C. SRL și de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei nr. 546A din 26 mai 2011

a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

2 noiembrie 2012.