ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6666/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin Sentința civilă nr. 1564 din 26 noiembrie 2010, a admis cererea formulată de reclamantul H.C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., și pe cale de consecință: pârâta a fost obligată la plata sumei de 348.000 Euro (echivalent în lei la data plății), reprezentând despăgubirea, ca urmare a exproprierii imobilului teren în suprafață de 870 mp situat în București, având nr. cadastral x, sector 1. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prin Hotărârea nr. 19 din 29 mai 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local Sector 1 București - proiectul "fluidizare trafic pe DN1 km 8 + 100 - km 17+ 000 și centura rutieră în zona de nord a municipiului București, obiect 6 - continuitatea centurii rutiere a municipiului București, cu pasaj superior peste calea ferată Otopeni, s-a stabilit ca pentru imobilul situat în București, având nr. cadastral x în suprafață de 850 mp, din care 150 mp construcție, aparținând persoanei expropriate, reclamantul H.C., cuantumul despăgubirii ce va fi achitată acestuia fiind de 221.000 Euro (100 euro/mp).

Conform raportului de expertiză de evaluare a imobilului întocmit de o comisie formată din experții V.G., desemnat de instanță, M.S., desemnat de pârâtă și B.M., desemnat de reclamantă, valoarea de piață a terenului expropriat la data exproprierii (mai 2008) este de 348.000 Euro, iar la data de efectuării raportului de expertiză (august 2010) este de 174.000 Euro. Prin raportul de expertiză s-a constatat ca imobilul rămas neexpropriat nu a dobândit un spor de valoare.

În drept, Tribunalul a reținut că potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 "Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4) - (8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului." Din înscrisurile de la dosar Tribunalul a reținut că reclamantul a luat la cunoștință de Hotărârea privind cuantumul despăgubirii la data de 13 aprilie 2009, iar în raport cu această dată a comunicării, contestația acestuia este introdusă înăuntrul termenului de 30 de zile de la comunicare, iar susținerile pârâtei potrivit cărora a comunicat anterior hotărârea către contestator nu au fost dovedite.

În ceea ce privește soluționarea acestei acțiuni alin. (3) al art. 9 din Legea nr. 198/2004 face trimitere la dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 "pentru stabilirea despăgubirilor instanța a constituit o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care au fost supuse exproprierii, iar potrivit art. 26 din același act normativ" despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

În cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor." Tribunalul a apreciat că aceste dispoziții trebuie corelate cu prevederile art. 41 din Constituția României potrivit cărora "nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabila despăgubire". Față de aceste dispoziții, rezultă că momentul aprecierii prejudiciului este cel al exproprierii, (prealabil) și nu cel ulterior, calculat la peste doi ani de la expropriere.

Mai mult decât atât, pentru stabilirea caracterului just al despăgubirii calculate de către Comisie, Tribunalul trebuia să se raporteze la același moment avut în vedere la data emiterii procesului-verbal de către aceasta. Față de aceste considerente, Tribunalul a apreciat că susținerile reclamantului de luare în considerare a valorii imobilului de la data exproprierii sunt întemeiate. Prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a stabilit o despăgubire la data exproprierii (mai 2008) de 348.000 Euro. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin Decizia civilă nr. 28 din 26 ianuarie 2012, a admis apelurile declarate de apelantul-pârât Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.

și de către apelantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva Sentinței civile nr. 1564 din 26 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant H.C., și pe cale de consecință: a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că pârâta a fost obligată la 152.200 Euro, echivalent în lei la data efectuării plății.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Situația premisă constă în faptul că prin Hotărârea nr. 19 din 29 mai 2008 de stabilire a despăgubirilor emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul local, sector 1 București, s-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea despăgubirilor în sumă de 221.000 Euro, 134.000 Euro pentru construcție și 87.000 Euro pentru teren în suprafață de 870 mp, situate la adresa din București, sector 1, având nr. cadastral x. Despăgubirile acordate pentru construcție au mulțumit pe reclamant, acest lucru nefiind valabil și pentru terenul expropriat, astfel încât a formulat contestație împotriva acestei hotărâri, în conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, care acordă expropriaților, ce se consideră prejudiciați de cuantumul despăgubirii consemnate, posibilitatea de a se adresa instanței.

La soluționarea prezentei cauze, Curtea a avut în vedere incidența dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Pentru a da posibilitatea apelanților să-și dovedească pretențiile, prin raportare la criticile de apel formulate, Curtea a încuviințat efectuarea unei noi expertize în calea de atac a apelului, astfel cum s-a arătat mai sus, la întocmirea căreia urma a se avea în vedere tranzacțiile depuse la dosar prin diligenta părții căreia i s-a încuviințat proba, dar și a altor tranzacții ce vor fi identificate de părți, inclusiv de către experți.

La data de 17 octombrie 2011, Comisia de experți a făcut cunoscut instanței că, față de dispunerea de a se evalua terenul prin raportare la prețul de tranzacționare și nu cele de ofertare a imobilelor comparabile din unitatea administrativ-teritorială, se impune a se avea în vedere cel puțin trei contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri comparabile ca mărime, poziție, utilități, etc. din zona specifică, pentru fiecare dintre cele trei perioade calendaristice la care trebuie făcută evaluarea. Pentru întocmirea expertizei, comisia a învederat că a făcut demersurile necesare pentru obținerea unor asemenea prețuri de tranzacționare, însă nu au primit nicio informație utilă din partea instituțiilor care ar putea deține astfel de informații.

În susținerea celor arătate, Comisia a atașat adresa emisă de Camera Notarilor Publici București, din care rezultă că nu deține evidente centralizate în afara Ghidului valorilor orientative a tranzacțiilor imobiliare pentru cunoașterea cărora s-a recomandat accesarea site-ului U.N.N.P.R. cu mențiunea că pentru perioada septembrie 2010 până la finele anului s-a aplicat o reducere de 10%. Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 a comunicat că pentru obținerea unei liste a terenurilor tranzacționate, să se adreseze Camerei Notarilor Publici București.

Direcția de Cadastru Fond Funciar - Patrimoniu și Evidență Electorală a Sectorului 1 a comunicat că nu deține niciun fel de date cu privire la tranzacțiile cu imobile situate pe raza teritorial administrativă a sectorului 1. Curtea, analizând conținutul raportului de expertiză tehnică judiciară, efectuat de comisia de experți, formată din trei experți, precum și anexele la acest raport, a constatat că lucrarea a fost întocmită prin raportare la documentele pe care le-a primit de la părți, precum și constatările la fața locului și informațiile experților luate în completare după internet, față de imposibilitatea realizării expertizei în lipsa unor tranzacții suficiente.

Prin raportul de expertiză depus la dosarul cauzei, comisia de experți a precizat că evaluarea realizată în acest raport reprezintă "valoarea de piață" a imobilului, așa cum este definită în standardele internaționale de evaluare ediția a VIII-a/2007, respective Standardul internațional de evaluare IVS (valoarea de piață - baza de evaluare). Experții au folosit în evaluarea imobilului-teren prețuri de tranzacționare (contracte), cât și oferte de vânzare cu aplicarea corecțiilor, avându-se în vedere condițiile de vânzare, localizarea, accesul, utilizarea terenului, utilități, precum și alte elemente de diferențiere, cum ar fi deschidere, formă, planietate, etc. Astfel, valoarea de piață a terenului, la data exproprierii, a fost stabilită la suma de 310.000 euro, experții având în vedere valori de tranzacționare limitate și oferte.

Valoarea de piață a terenului la data efectuării primului raport de expertiză, în fond, a fost stabilită prin raportare la un singur contract disponibil de vânzare-cumpărare și oferte în completare, la 152.200 Euro. De asemenea, valoarea de piață a terenului, la data efectuării raportului de expertiză în apel, având în vedere valori de tranzacționare limitate și oferte, a fost stabilită la 141.500 Euro. Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs: reclamantul H.C. și pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., reprezentată de Statul Român. I. H.C., critică decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., deoarece: - Hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece dispozițiile art. 9 alin. (3) și art. 15 din Legea nr. 198/2004 erau în vigoare la momentul cererii de chemare în judecată raportate și coroborate cu art. 26 din Legea nr. 33/1994. - Din coroborarea textelor art. 28 din Legea nr. 33/1994 și art. 26 teza a II-a din aceeași lege rezultă că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța va ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză. - În cazul în care cuantumul despăgubirilor este contestat și nu există o decizie definitivă, transferul dreptului de proprietate nu operează, fiind practic afectat de o condiție suspensivă.

- Față de caracterul general al normelor prevăzute în Legea nr. 33/1994, normele prevăzute de Legea nr. 198/2004 au caracter special, aplicându-se strict pentru lucrările de construcție de drumuri de interes național, județean și local. - Expertiza efectuată în faza procesuală a apelului, conține evaluarea imobilului expropriat la trei momente diferite: momentul exproprierii (29 mai 2008), data întocmirii raportului de expertiză în fond (19 august 2010) și data întocmirii raportului de expertiză în apel (17 noiembrie 2011). - Instanța de apel a avut în vedere faptul că proprietarul terenului expropriat a fost privat de posibilitatea de a-și exercita prerogativele dreptului de proprietate, ca urmare a măsurii exproprierii, ulterior acesteia, nebeneficiind de despăgubiri.

- Întrucât despăgubirile au fost consumate la același moment, prin raportare la dispozițiile art. 15 din Legea nr. 184/2008 în vigoare la momentul pronunțării sentinței, 26 noiembrie 2010, instanța trebuia să se raporteze la momentul transferului dreptului proprietate, 29 mai 2008. II. Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., reprezentată de Statul Român, critică decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - Hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Cum motivele de recurs a celor doi recurenți sunt asemănătoare, urmează ca cele două recursuri să fie analizate împreună.

Recursurile formulate de reclamantul H.C. și de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., împotriva Deciziei civile nr. 28 din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, nu sunt fondate și pe cale de consecință vor fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamantul H.C.

a chemat în judecată pârâtul Statul român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., de sub autoritatea Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, pentru ca, în contradictoriu cu aceștia, să se dispună: 1. admiterea contestației; 2. al despăgubirii de 435.000 euro, ținând cont de o valoare de 500 euro/mp, echivalentul valorii reale a terenului expropriat - lot 2, în suprafață de 879 mp situate în București, având număr cadastral x; obligarea expropriatului la plata despăgubirii, așa cum va fi stabilită prin hotărâre judecătorească, într-un termen care să nu depășească 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În motivare, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului lot 2, în suprafață de 870 mp situat în București, având număr cadastral x care face obiectul exproprierii conform Deciziei civile nr. 701/A din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, a certificatului de moștenitor nr. a/1997, din 9 ianuarie 2011 și a certificatului din 10 octombrie 2000 emis de Primăria sectorului 1 București. Reclamantul a consideră că despăgubirea de 100 euro mp și în valoare totală de 87.000 Euro pentru 870 mp este inferioară valorii totale a terenului.

Prin Hotărârea nr. 19 din 29 mai 2008 de stabilirea a despăgubirilor emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local Sector 1 București, s-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea despăgubirilor în sumă de 221.000 Euro (100 euro/mp), 134.000 Euro pentru construcție și 87.000 Euro pentru teren în suprafață de 870 mp, situate în București, sector 1, având nr. cadastral x. Despăgubirile acordate pentru construcție au mulțumit pe reclamantul-recurent H.C. Nu același lucru s-a întâmplat cu terenul expropriat. În atare situație reclamantul a formulat contestație împotriva hotărârii mai sus menționată, în condițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004. La soluționarea prezentei cauze, urmează a se avea în vedere incidența dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Potrivit textului de lege menționat, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Pentru a da posibilitatea apelanților să-și dovedească pretențiile, prin raportare la criticile de apel formulate, instanța de apel în mod judicios a încuviințat efectuarea unei noi expertize, la întocmirea căreia urma a se avea în vedere tranzacțiile depuse la dosar prin diligenta părții căreia i s-a încuviințat proba, dar și a altor tranzacții ce vor fi identificate de părți, inclusiv de către experți. Comisia de experți a făcut cunoscut instanței faptul că, se impune a se avea în vedere cel puțin trei contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri comparabile ca mărime, poziție, utilități, etc., pentru fiecare dintre cele trei perioade calendaristice la care trebuie făcută evaluarea.

Instanța de apel, în mod corect a analizat conținutul raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de Comisia de experți, și a constatat că lucrarea a fost întocmită prin raportare la documentele pe care le-a primit de la părți. Prin raportul de expertiză depus la dosarul cauzei, Comisia de experți a precizat că evaluarea realizată în acest raport reprezintă "valoarea de piață" a imobilului, așa cum este definită în standardele internaționale de evaluare. Experții au folosit în evaluarea imobilului-teren, prețuri de tranzacționare cât și oferte de vânzare, localizarea, accesul, utilizarea terenului, utilități etc. Valoarea de piață de terenului, la data efectuării primului raport de expertiză în fond, a fost stabilită, prin raportare la un singur contract disponibil de vânzare-cumpărare și oferte în completare, la 152.200 Euro.

De asemenea, valoarea de piață a terenului la data efectuării raportului de expertiză din faza de apel, având în vedere valori de tranzacționare limitate și oferte, a fost stabilită la 141.500 Euro. În faza de apel a încuviințat obiecțiunile formulate de apelantul-pârât, în sensul luării în considerație a contractului de vânzare-cumpărare din 5 mai 2011. Cu privire la obiecțiunile referitoare la indicative de corecție procentuală aplicate de experți, instanța de apel corect nu a avut nicio obiecție la momentul în care s-au încuviințat obiectivele expertizei. Cu privire la obiecțiunea referitoare la corecțiile procentuale aplicate, comisia de experți a arătat că metoda utilizată (metoda comparației directe) prevede corectarea valorilor unitare ale diferențelor comparabile, în funcție de caracteristicile principale ce definesc terenul aflat în analiză.

Totodată, s-a precizat că prin corecțiile procentuale se urmărește aducerea comparabilelor la caracteristici asemănătoare cu subiectul analizat, respectiv se urmărește contribuția pozitivă sau negativă a fiecărei caracteristici asupra prețului. Analizând contestația cu care reclamantul a sesizat instanța de fond, instanța de apel a reținut corect că reclamanții au contestat doar despăgubirile pentru teren. Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994: "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor peroane îndreptățite". Dispozițiile art. 26 alin. (1) din (13), prevăd drept criteriu în stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite expropriatului "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel, în unitatea administrativ-teritorială", iar ca moment al stabilirii acestui preț: la data întocmirii raportului de expertiză.

Aceste dispoziții legale au fost avute în vedere de legiuitor și în actul normativ privitor la această materie, respectiv Legea nr. 255 din 14 decembrie 2010. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) din actul normativ învederat: "acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol, se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii". Potrivit raportului de expertiză efectuat în apel dar și a documentelor anexate, Comisia de experți a avut în vedere efectuarea raportului, prețuri de tranzacționare evidențiate în contractele de vânzare-cumpărare, puse la dispoziția acesteia, dar și oferte, în măsura în care nu a fost posibil a se întocmi raportul doar prin raportare la acte de tranzacționare în lipsă de documente (tranzacții) comparabile suficiente.

În ce privește momentul la care trebuie calculate despăgubirile ce se cuvin proprietarului expropriat, instanța apelului corect a avut în vedere dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care prevăd că "la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului". Instanța de apel în mod judicios a constatat că, recurentul-pârât nu a reușit să demonstreze temeinicia susținerilor sale prin raportare la datele oferite de Camera Notarilor Publici, deși sarcina probei îi revenea, potrivit art. 1169 C. civ.

Mai mult, atât recurentul, cât și pârâtul, nu au înțeles să se prevaleze de acte de tranzacționare depuse la dosarul cauzei, fără a indica în realizarea obiectivelor expertizei datele statistice deținute de instituția mai sus menționată. Față de cele învederate, urmează a se avea în vedere la stabilirea despăgubirilor exprimarea acestora în euro, dat fiind fluctuația pe care o înregistrează moneda națională față de moneda țărilor Uniunii Europene, precum și faptul că această valută este des folosită în tranzacțiile de pe teritoriul țării noastre, urmând ca plata efectivă a despăgubirilor acordate să se realizeze în moneda națională din data plății, în acord cu Regulamentul nr. 4 din 1 aprilie 2005, privind regimul valutar, republicat, emis de Banca Națională a României.

De asemenea, se apreciază că plata urmează să se efectueze în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de acordare a despăgubirilor, respectiv data pronunțării acestei decizii, prin raportare la art. 30 din Legea nr. 33/1994, care instituie un asemenea termen în favoarea expropriaților. Așadar, față de cele reținute, se vor respinge recursurile declarate de reclamantul H.C. și pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantul H.C. și de pârâtul Statul român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei civile nr. 28 din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2012. Procesat de GGC - CL