ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.11.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6666/2012

HOTĂRÂRE
01.11.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6666/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a V-a civilă,

prin Sentința civilă nr. 1564 din 26 noiembrie 2010, a admis cererea formulată

de reclamantul H.C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., și pe cale de

consecință: pârâta a fost obligată la plata sumei de 348.000 Euro (echivalent

în lei la data plății), reprezentând despăgubirea, ca urmare a exproprierii

imobilului teren în suprafață de 870 mp situat în București, având nr.

cadastral x, sector 1.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin Hotărârea nr. 19

din 29 mai 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 -

Consiliul Local Sector 1 București - proiectul "fluidizare trafic pe DN1

km 8 + 100 - km 17+ 000 și centura rutieră în zona de nord a municipiului

București, obiect 6 - continuitatea centurii rutiere a municipiului București,

cu pasaj superior peste calea ferată Otopeni, s-a stabilit ca pentru imobilul

situat în București, având nr. cadastral x în suprafață de 850 mp, din care 150

mp construcție, aparținând persoanei expropriate, reclamantul H.C., cuantumul

despăgubirii ce va fi achitată acestuia fiind de 221.000 Euro (100 euro/mp).

Conform raportului de

expertiză de evaluare a imobilului întocmit de o comisie formată din experții

V.G., desemnat de instanță, M.S., desemnat de pârâtă și B.M., desemnat de

reclamantă, valoarea de piață a terenului expropriat la data exproprierii (mai

2008) este de 348.000 Euro, iar la data de efectuării raportului de expertiză

(august 2010) este de 174.000 Euro.

Prin raportul de

expertiză s-a constatat ca imobilul rămas neexpropriat nu a dobândit un spor de

valoare.

În drept, Tribunalul

a reținut că potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004

"Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile

art. 5 alin. (4) - (8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței

judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost

comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea

decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către

expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de

atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii,

respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului." Din

înscrisurile de la dosar Tribunalul a reținut că reclamantul a luat la

cunoștință de Hotărârea privind cuantumul despăgubirii la data de 13 aprilie

2009, iar în raport cu această dată a comunicării, contestația acestuia este

introdusă înăuntrul termenului de 30 de zile de la comunicare, iar susținerile

pârâtei potrivit cărora a comunicat anterior hotărârea către contestator nu au

fost dovedite.

În ceea ce privește

soluționarea acestei acțiuni alin. (3) al art. 9 din Legea nr. 198/2004 face

trimitere la dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind

exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Potrivit art. 25 din

Legea nr. 33/1994 "pentru stabilirea despăgubirilor instanța a constituit

o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat

de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care au fost supuse

exproprierii, iar potrivit art. 26 din același act normativ" despăgubirea

se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului

sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. În cazul exproprierii

parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de

valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de

prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală

reducere numai a daunelor."

Tribunalul a apreciat

că aceste dispoziții trebuie corelate cu prevederile art. 41 din Constituția

României potrivit cărora "nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză

de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabila

despăgubire". Față de aceste dispoziții, rezultă că momentul aprecierii

prejudiciului este cel al exproprierii, (prealabil) și nu cel ulterior,

calculat la peste doi ani de la expropriere. Mai mult decât atât, pentru

stabilirea caracterului just al despăgubirii calculate de către Comisie,

Tribunalul trebuia să se raporteze la același moment avut în vedere la data

emiterii procesului-verbal de către aceasta.

Față de aceste

considerente, Tribunalul a apreciat că susținerile reclamantului de luare în

considerare a valorii imobilului de la data exproprierii sunt întemeiate.

Prin raportul de

expertiză întocmit în cauză s-a stabilit o despăgubire la data exproprierii

(mai 2008) de 348.000 Euro.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin

Decizia civilă nr. 28 din 26 ianuarie 2012, a admis apelurile declarate de

apelantul-pârât Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România S.A. și de către apelantul Ministerul Public - Parchetul

de pe lângă Tribunalul București, împotriva Sentinței civile nr. 1564 din 26 noiembrie

2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în

contradictoriu cu intimatul-reclamant H.C., și pe cale de consecință: a

schimbat în parte sentința atacată, în sensul că pârâta a fost obligată la

152.200 Euro, echivalent în lei la data efectuării plății.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Situația premisă

constă în faptul că prin Hotărârea nr. 19 din 29 mai 2008 de stabilire a

despăgubirilor emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul

local, sector 1 București, s-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea

despăgubirilor în sumă de 221.000 Euro, 134.000 Euro pentru construcție și

87.000 Euro pentru teren în suprafață de 870 mp, situate la adresa din

București, sector 1, având nr. cadastral x.

Despăgubirile

acordate pentru construcție au mulțumit pe reclamant, acest lucru nefiind

valabil și pentru terenul expropriat, astfel încât a formulat contestație

împotriva acestei hotărâri, în conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea

nr. 198/2004, care acordă expropriaților, ce se consideră prejudiciați de

cuantumul despăgubirii consemnate, posibilitatea de a se adresa instanței.

La soluționarea

prezentei cauze, Curtea a avut în vedere incidența dispozițiilor art. 26 din

Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Pentru a da

posibilitatea apelanților să-și dovedească pretențiile, prin raportare la

criticile de apel formulate, Curtea a încuviințat efectuarea unei noi expertize

în calea de atac a apelului, astfel cum s-a arătat mai sus, la întocmirea

căreia urma a se avea în vedere tranzacțiile depuse la dosar prin diligenta

părții căreia i s-a încuviințat proba, dar și a altor tranzacții ce vor fi

identificate de părți, inclusiv de către experți.

La data de 17 octombrie

2011, Comisia de experți a făcut cunoscut instanței că, față de dispunerea de a

se evalua terenul prin raportare la prețul de tranzacționare și nu cele de

ofertare a imobilelor comparabile din unitatea administrativ-teritorială, se

impune a se avea în vedere cel puțin trei contracte de vânzare-cumpărare pentru

terenuri comparabile ca mărime, poziție, utilități, etc. din zona specifică,

pentru fiecare dintre cele trei perioade calendaristice la care trebuie făcută

evaluarea.

Pentru întocmirea

expertizei, comisia a învederat că a făcut demersurile necesare pentru

obținerea unor asemenea prețuri de tranzacționare, însă nu au primit nicio

informație utilă din partea instituțiilor care ar putea deține astfel de

informații.

În susținerea celor

arătate, Comisia a atașat adresa emisă de Camera Notarilor Publici București,

din care rezultă că nu deține evidente centralizate în afara Ghidului valorilor

orientative a tranzacțiilor imobiliare pentru cunoașterea cărora s-a recomandat

accesarea site-ului U.N.N.P.R. cu mențiunea că pentru perioada septembrie 2010

până la finele anului s-a aplicat o reducere de 10%.

Direcția Generală de

Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 a comunicat că pentru obținerea unei

liste a terenurilor tranzacționate, să se adreseze Camerei Notarilor Publici

București.

Direcția de Cadastru

Fond Funciar - Patrimoniu și Evidență Electorală a Sectorului 1 a comunicat că

nu deține niciun fel de date cu privire la tranzacțiile cu imobile situate pe

raza teritorial administrativă a sectorului 1.

Curtea, analizând

conținutul raportului de expertiză tehnică judiciară, efectuat de comisia de

experți, formată din trei experți, precum și anexele la acest raport, a

constatat că lucrarea a fost întocmită prin raportare la documentele pe care

le-a primit de la părți, precum și constatările la fața locului și informațiile

experților luate în completare după internet, față de imposibilitatea

realizării expertizei în lipsa unor tranzacții suficiente.

Prin raportul de

expertiză depus la dosarul cauzei, comisia de experți a precizat că evaluarea

realizată în acest raport reprezintă "valoarea de piață" a

imobilului, așa cum este definită în standardele internaționale de evaluare

ediția a VIII-a/2007, respective Standardul internațional de evaluare IVS

(valoarea de piață - baza de evaluare).

Experții au folosit

în evaluarea imobilului-teren prețuri de tranzacționare (contracte), cât și

oferte de vânzare cu aplicarea corecțiilor, avându-se în vedere condițiile de

vânzare, localizarea, accesul, utilizarea terenului, utilități, precum și alte

elemente de diferențiere, cum ar fi deschidere, formă, planietate, etc.

Astfel, valoarea de

piață a terenului, la data exproprierii, a fost stabilită la suma de 310.000

euro, experții având în vedere valori de tranzacționare limitate și oferte.

Valoarea de piață a

terenului la data efectuării primului raport de expertiză, în fond, a fost

stabilită prin raportare la un singur contract disponibil de vânzare-cumpărare

și oferte în completare, la 152.200 Euro.

De asemenea, valoarea

de piață a terenului, la data efectuării raportului de expertiză în apel, având

în vedere valori de tranzacționare limitate și oferte, a fost stabilită la

141.500 Euro.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată au declarat recurs: reclamantul H.C. și pârâta

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.,

reprezentată de Statul Român.

decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., deoarece:

- Hotărârea

pronunțată de instanța de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii,

deoarece dispozițiile art. 9 alin. (3) și art. 15 din Legea nr. 198/2004 erau

în vigoare la momentul cererii de chemare în judecată raportate și coroborate

cu art. 26 din Legea nr.  33/1994.

- Din coroborarea

textelor art. 28 din Legea nr. 33/1994 și art.  26 teza a II-a din aceeași lege

rezultă că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța va ține seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

- În cazul în care

cuantumul despăgubirilor este contestat și nu există o decizie definitivă,

transferul dreptului de proprietate nu operează, fiind practic afectat de o

condiție suspensivă.

- Față de caracterul

general al normelor prevăzute în Legea nr. 33/1994, normele prevăzute de Legea

nr. 198/2004 au caracter special, aplicându-se strict pentru lucrările de

construcție de drumuri de interes național, județean și local.

- Expertiza efectuată

în faza procesuală a apelului, conține evaluarea imobilului expropriat la trei

momente diferite: momentul exproprierii (29 mai 2008), data întocmirii

raportului de expertiză în fond (19 august 2010) și data întocmirii raportului

de expertiză în apel (17 noiembrie 2011).

- Instanța de apel a

avut în vedere faptul că proprietarul terenului expropriat a fost privat de

posibilitatea de a-și exercita prerogativele dreptului de proprietate, ca

urmare a măsurii exproprierii, ulterior acesteia, nebeneficiind de despăgubiri.

- Întrucât

despăgubirile au fost consumate la același moment, prin raportare la

dispozițiile art. 15 din Legea nr. 184/2008 în vigoare la momentul pronunțării

sentinței, 26 noiembrie 2010, instanța trebuia să se raporteze la momentul

transferului dreptului proprietate, 29 mai 2008.

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., reprezentată de

Statul Român, critică decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- Hotărârea a fost

dată cu încălcarea dispozițiilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Cum motivele de

recurs a celor doi recurenți sunt asemănătoare, urmează ca cele două recursuri

să fie analizate împreună.

Recursurile formulate

de reclamantul H.C. și de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., împotriva Deciziei civile nr.

28 din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, nu

sunt fondate și pe cale de consecință vor fi respinse ca atare, pentru

următoarele considerente:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamantul

H.C. a chemat în judecată pârâtul Statul român, prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., de sub autoritatea

Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, pentru ca, în

contradictoriu cu aceștia, să se dispună: 1. admiterea contestației; 2. al

despăgubirii de 435.000 euro, ținând cont de o valoare de 500 euro/mp,

echivalentul valorii reale a terenului expropriat - lot 2, în suprafață de 879

mp situate în București, având număr cadastral x; obligarea expropriatului la

plata despăgubirii, așa cum va fi stabilită prin hotărâre judecătorească,

într-un termen care să nu depășească 30 de zile de la data rămânerii definitive

a hotărârii.

În motivare,

reclamantul a arătat că este proprietarul terenului lot 2, în suprafață de 870

mp situat în București, având număr cadastral x care face obiectul exproprierii

conform Deciziei civile nr. 701/A din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului

București, secția a V-a civilă, a certificatului de moștenitor nr. a/1997, din

9 ianuarie 2011 și a certificatului din 10 octombrie 2000 emis de Primăria

sectorului 1 București.

Reclamantul a

consideră că despăgubirea de 100 euro mp și în valoare totală de 87.000 Euro

pentru 870 mp este inferioară valorii totale a terenului.

Prin Hotărârea nr. 19

din 29 mai 2008 de stabilirea a despăgubirilor emisă de Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local Sector 1 București, s-a dispus

exproprierea și s-a aprobat acordarea despăgubirilor în sumă de 221.000 Euro

(100 euro/mp), 134.000 Euro pentru construcție și 87.000 Euro pentru teren în suprafață

de 870 mp, situate în București, sector 1, având nr. cadastral x.

Despăgubirile

acordate pentru construcție au mulțumit pe reclamantul-recurent H.C. Nu același

lucru s-a întâmplat cu terenul expropriat.

În atare situație

reclamantul a formulat contestație împotriva hotărârii mai sus menționată, în

condițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004.

La soluționarea

prezentei cauze, urmează a se avea în vedere incidența dispozițiilor art. 26

din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Potrivit textului de

lege menționat, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din

prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

Pentru a da

posibilitatea apelanților să-și dovedească pretențiile, prin raportare la

criticile de apel formulate, instanța de apel în mod judicios a încuviințat

efectuarea unei noi expertize, la întocmirea căreia urma a se avea în vedere

tranzacțiile depuse la dosar prin diligenta părții căreia i s-a încuviințat

proba, dar și a altor tranzacții ce vor fi identificate de părți, inclusiv de

către experți.

Comisia de experți a

făcut cunoscut instanței faptul că, se impune a se avea în vedere cel puțin

trei contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri comparabile ca mărime,

poziție, utilități, etc., pentru fiecare dintre cele trei perioade

calendaristice la care trebuie făcută evaluarea.

Instanța de apel, în

mod corect a analizat conținutul raportului de expertiză tehnică judiciară

efectuat de Comisia de experți, și a constatat că lucrarea a fost întocmită

prin raportare la documentele pe care le-a primit de la părți.

Prin raportul de

expertiză depus la dosarul cauzei, Comisia de experți a precizat că evaluarea

realizată în acest raport reprezintă "valoarea de piață" a

imobilului, așa cum este definită în standardele internaționale de evaluare.

Experții au folosit

în evaluarea imobilului-teren, prețuri de tranzacționare cât și oferte de

vânzare, localizarea, accesul, utilizarea terenului, utilități etc.

Valoarea de piață de

terenului, la data efectuării primului raport de expertiză în fond, a fost

stabilită, prin raportare la un singur contract disponibil de vânzare-cumpărare

și oferte în completare, la 152.200 Euro.

De asemenea, valoarea

de piață a terenului la data efectuării raportului de expertiză din faza de

apel, având în vedere valori de tranzacționare limitate și oferte, a fost

stabilită la 141.500 Euro.

În faza de apel a

încuviințat obiecțiunile formulate de apelantul-pârât, în sensul luării în

considerație a contractului de vânzare-cumpărare din 5 mai 2011.

Cu privire la

obiecțiunile referitoare la indicative de corecție procentuală aplicate de

experți, instanța de apel corect nu a avut nicio obiecție la momentul în care

s-au încuviințat obiectivele expertizei.

Cu privire la obiecțiunea

referitoare la corecțiile procentuale aplicate, comisia de experți a arătat că

metoda utilizată (metoda comparației directe) prevede corectarea valorilor

unitare ale diferențelor comparabile, în funcție de caracteristicile principale

ce definesc terenul aflat în analiză. Totodată, s-a precizat că prin corecțiile

procentuale se urmărește aducerea comparabilelor la caracteristici asemănătoare

cu subiectul analizat, respectiv se urmărește contribuția pozitivă sau negativă

a fiecărei caracteristici asupra prețului.

Analizând contestația

cu care reclamantul a sesizat instanța de fond, instanța de apel a reținut

corect că reclamanții au contestat doar despăgubirile pentru teren.

Potrivit

dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994: "despăgubirea se compune

din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau

altor peroane îndreptățite".

Dispozițiile art. 26

alin. (1) din (13), prevăd drept criteriu în stabilirea cuantumului

despăgubirilor cuvenite expropriatului "prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel, în unitatea

administrativ-teritorială", iar ca moment al stabilirii acestui preț: la

data întocmirii raportului de expertiză.

Aceste dispoziții

legale au fost avute în vedere de legiuitor și în actul normativ privitor la

această materie, respectiv Legea nr. 255 din 14 decembrie 2010.

Astfel, în

conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) din actul normativ învederat:

"acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol, se

soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind

exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea

despăgubirii".

Potrivit raportului

de expertiză efectuat în apel dar și a documentelor anexate, Comisia de experți

a avut în vedere efectuarea raportului, prețuri de tranzacționare evidențiate

în contractele de vânzare-cumpărare, puse la dispoziția acesteia, dar și

oferte, în măsura în care nu a fost posibil a se întocmi raportul doar prin

raportare la acte de tranzacționare în lipsă de documente (tranzacții)

comparabile suficiente.

În ce privește

momentul la care trebuie calculate despăgubirile ce se cuvin proprietarului

expropriat, instanța apelului corect a avut în vedere dispozițiile art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care prevăd că "la calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care

se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului".

Instanța de apel în

mod judicios a constatat că, recurentul-pârât nu a reușit să demonstreze

temeinicia susținerilor sale prin raportare la datele oferite de Camera

Notarilor Publici, deși sarcina probei îi revenea, potrivit art. 1169 C. civ.

Mai mult, atât

recurentul, cât și pârâtul, nu au înțeles să se prevaleze de acte de

tranzacționare depuse la dosarul cauzei, fără a indica în realizarea

obiectivelor expertizei datele statistice deținute de instituția mai sus

menționată.

Față de cele

învederate, urmează a se avea în vedere la stabilirea despăgubirilor exprimarea

acestora în euro, dat fiind fluctuația pe care o înregistrează moneda națională

față de moneda țărilor Uniunii Europene, precum și faptul că această valută

este des folosită în tranzacțiile de pe teritoriul țării noastre, urmând ca

plata efectivă a despăgubirilor acordate să se realizeze în moneda națională

din data plății, în acord cu Regulamentul nr. 4 din 1 aprilie 2005, privind

regimul valutar, republicat, emis de Banca Națională a României.

De asemenea, se

apreciază că plata urmează să se efectueze în termen de 30 de zile de la

rămânerea definitivă a hotărârii de acordare a despăgubirilor, respectiv data

pronunțării acestei decizii, prin raportare la art. 30 din Legea nr. 33/1994,

care instituie un asemenea termen în favoarea expropriaților.

Așadar, față de cele

reținute, se vor respinge recursurile declarate de reclamantul H.C. și pârâtul

Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România S.A., ca nefondate.

Respinge recursurile

declarate de reclamantul H.C. și de pârâtul Statul român prin Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei

civile nr. 28 din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-11-15
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7002/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin Sentința civilă nr. 671 din 30 aprilie 2009, a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC I.C. SRL București, în contradictoriu cu Statul R
ÎCCJ 2011-05-17
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4105/2011
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de față, constată următoarele: La data de 11 aprilie 2008, reclamanta SC R. SRL a contestat legalitatea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 2 din 25 februarie
ÎCCJ 2014-02-11
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 428/2014
prin C.N.A.D.N.R. SA la plata sumei de 193.110 euro (echivalent în RON la data plății) reprezentând despăgubire, ca urmare a exproprierii suprafeței de 471 m.p. teren, situat în București, str. O. sector 1 și la 12.000 RON cheltuieli de jud
ÎCCJ 2012-10-05
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6060/2012
Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte contestația formulată de reclamantele SC C. SA și SC B. și M.L.D. SRL în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din R
ÎCCJ 2011-02-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1333/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 352 din 13 martie 2009 și încheierea din 7 iulie 2009 pronunțată în dosar nr. 2610/3/2008 al Tribunalului București, secția a V-a civilă, s-a admis în parte acțiunea form
Sursă