ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6666/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6666/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Tribunalul București, secția a V-a civilă,
prin Sentința civilă nr. 1564 din 26 noiembrie 2010, a admis cererea formulată
de reclamantul H.C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Compania
Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., și pe cale de
consecință: pârâta a fost obligată la plata sumei de 348.000 Euro (echivalent
în lei la data plății), reprezentând despăgubirea, ca urmare a exproprierii
imobilului teren în suprafață de 870 mp situat în București, având nr.
cadastral x, sector 1.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 19
din 29 mai 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 -
Consiliul Local Sector 1 București - proiectul "fluidizare trafic pe DN1
km 8 + 100 - km 17+ 000 și centura rutieră în zona de nord a municipiului
București, obiect 6 - continuitatea centurii rutiere a municipiului București,
cu pasaj superior peste calea ferată Otopeni, s-a stabilit ca pentru imobilul
situat în București, având nr. cadastral x în suprafață de 850 mp, din care 150
mp construcție, aparținând persoanei expropriate, reclamantul H.C., cuantumul
despăgubirii ce va fi achitată acestuia fiind de 221.000 Euro (100 euro/mp).
Conform raportului de
expertiză de evaluare a imobilului întocmit de o comisie formată din experții
V.G., desemnat de instanță, M.S., desemnat de pârâtă și B.M., desemnat de
reclamantă, valoarea de piață a terenului expropriat la data exproprierii (mai
2008) este de 348.000 Euro, iar la data de efectuării raportului de expertiză
(august 2010) este de 174.000 Euro.
Prin raportul de
expertiză s-a constatat ca imobilul rămas neexpropriat nu a dobândit un spor de
valoare.
În drept, Tribunalul
a reținut că potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004
"Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile
art. 5 alin. (4) - (8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței
judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost
comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea
decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către
expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de
atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii,
respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului." Din
înscrisurile de la dosar Tribunalul a reținut că reclamantul a luat la
cunoștință de Hotărârea privind cuantumul despăgubirii la data de 13 aprilie
2009, iar în raport cu această dată a comunicării, contestația acestuia este
introdusă înăuntrul termenului de 30 de zile de la comunicare, iar susținerile
pârâtei potrivit cărora a comunicat anterior hotărârea către contestator nu au
fost dovedite.
În ceea ce privește
soluționarea acestei acțiuni alin. (3) al art. 9 din Legea nr. 198/2004 face
trimitere la dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind
exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Potrivit art. 25 din
Legea nr. 33/1994 "pentru stabilirea despăgubirilor instanța a constituit
o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat
de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care au fost supuse
exproprierii, iar potrivit art. 26 din același act normativ" despăgubirea
se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului
sau altor persoane îndreptățite.
La calcularea
cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de
prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea
administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum
și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,
luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. În cazul exproprierii
parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de
valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de
prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală
reducere numai a daunelor."
Tribunalul a apreciat
că aceste dispoziții trebuie corelate cu prevederile art. 41 din Constituția
României potrivit cărora "nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză
de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabila
despăgubire". Față de aceste dispoziții, rezultă că momentul aprecierii
prejudiciului este cel al exproprierii, (prealabil) și nu cel ulterior,
calculat la peste doi ani de la expropriere. Mai mult decât atât, pentru
stabilirea caracterului just al despăgubirii calculate de către Comisie,
Tribunalul trebuia să se raporteze la același moment avut în vedere la data
emiterii procesului-verbal de către aceasta.
Față de aceste
considerente, Tribunalul a apreciat că susținerile reclamantului de luare în
considerare a valorii imobilului de la data exproprierii sunt întemeiate.
Prin raportul de
expertiză întocmit în cauză s-a stabilit o despăgubire la data exproprierii
(mai 2008) de 348.000 Euro.
Curtea de Apel
București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin
Decizia civilă nr. 28 din 26 ianuarie 2012, a admis apelurile declarate de
apelantul-pârât Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri
Naționale din România S.A. și de către apelantul Ministerul Public - Parchetul
de pe lângă Tribunalul București, împotriva Sentinței civile nr. 1564 din 26 noiembrie
2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în
contradictoriu cu intimatul-reclamant H.C., și pe cale de consecință: a
schimbat în parte sentința atacată, în sensul că pârâta a fost obligată la
152.200 Euro, echivalent în lei la data efectuării plății.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Situația premisă
constă în faptul că prin Hotărârea nr. 19 din 29 mai 2008 de stabilire a
despăgubirilor emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul
local, sector 1 București, s-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea
despăgubirilor în sumă de 221.000 Euro, 134.000 Euro pentru construcție și
87.000 Euro pentru teren în suprafață de 870 mp, situate la adresa din
București, sector 1, având nr. cadastral x.
Despăgubirile
acordate pentru construcție au mulțumit pe reclamant, acest lucru nefiind
valabil și pentru terenul expropriat, astfel încât a formulat contestație
împotriva acestei hotărâri, în conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea
nr. 198/2004, care acordă expropriaților, ce se consideră prejudiciați de
cuantumul despăgubirii consemnate, posibilitatea de a se adresa instanței.
La soluționarea
prezentei cauze, Curtea a avut în vedere incidența dispozițiilor art. 26 din
Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Pentru a da
posibilitatea apelanților să-și dovedească pretențiile, prin raportare la
criticile de apel formulate, Curtea a încuviințat efectuarea unei noi expertize
în calea de atac a apelului, astfel cum s-a arătat mai sus, la întocmirea
căreia urma a se avea în vedere tranzacțiile depuse la dosar prin diligenta
părții căreia i s-a încuviințat proba, dar și a altor tranzacții ce vor fi
identificate de părți, inclusiv de către experți.
La data de 17 octombrie
2011, Comisia de experți a făcut cunoscut instanței că, față de dispunerea de a
se evalua terenul prin raportare la prețul de tranzacționare și nu cele de
ofertare a imobilelor comparabile din unitatea administrativ-teritorială, se
impune a se avea în vedere cel puțin trei contracte de vânzare-cumpărare pentru
terenuri comparabile ca mărime, poziție, utilități, etc. din zona specifică,
pentru fiecare dintre cele trei perioade calendaristice la care trebuie făcută
evaluarea.
Pentru întocmirea
expertizei, comisia a învederat că a făcut demersurile necesare pentru
obținerea unor asemenea prețuri de tranzacționare, însă nu au primit nicio
informație utilă din partea instituțiilor care ar putea deține astfel de
informații.
În susținerea celor
arătate, Comisia a atașat adresa emisă de Camera Notarilor Publici București,
din care rezultă că nu deține evidente centralizate în afara Ghidului valorilor
orientative a tranzacțiilor imobiliare pentru cunoașterea cărora s-a recomandat
accesarea site-ului U.N.N.P.R. cu mențiunea că pentru perioada septembrie 2010
până la finele anului s-a aplicat o reducere de 10%.
Direcția Generală de
Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 a comunicat că pentru obținerea unei
liste a terenurilor tranzacționate, să se adreseze Camerei Notarilor Publici
București.
Direcția de Cadastru
Fond Funciar - Patrimoniu și Evidență Electorală a Sectorului 1 a comunicat că
nu deține niciun fel de date cu privire la tranzacțiile cu imobile situate pe
raza teritorial administrativă a sectorului 1.
Curtea, analizând
conținutul raportului de expertiză tehnică judiciară, efectuat de comisia de
experți, formată din trei experți, precum și anexele la acest raport, a
constatat că lucrarea a fost întocmită prin raportare la documentele pe care
le-a primit de la părți, precum și constatările la fața locului și informațiile
experților luate în completare după internet, față de imposibilitatea
realizării expertizei în lipsa unor tranzacții suficiente.
Prin raportul de
expertiză depus la dosarul cauzei, comisia de experți a precizat că evaluarea
realizată în acest raport reprezintă "valoarea de piață" a
imobilului, așa cum este definită în standardele internaționale de evaluare
ediția a VIII-a/2007, respective Standardul internațional de evaluare IVS
(valoarea de piață - baza de evaluare).
Experții au folosit
în evaluarea imobilului-teren prețuri de tranzacționare (contracte), cât și
oferte de vânzare cu aplicarea corecțiilor, avându-se în vedere condițiile de
vânzare, localizarea, accesul, utilizarea terenului, utilități, precum și alte
elemente de diferențiere, cum ar fi deschidere, formă, planietate, etc.
Astfel, valoarea de
piață a terenului, la data exproprierii, a fost stabilită la suma de 310.000
euro, experții având în vedere valori de tranzacționare limitate și oferte.
Valoarea de piață a
terenului la data efectuării primului raport de expertiză, în fond, a fost
stabilită prin raportare la un singur contract disponibil de vânzare-cumpărare
și oferte în completare, la 152.200 Euro.
De asemenea, valoarea
de piață a terenului, la data efectuării raportului de expertiză în apel, având
în vedere valori de tranzacționare limitate și oferte, a fost stabilită la
141.500 Euro.
Împotriva deciziei
civile mai sus menționată au declarat recurs: reclamantul H.C. și pârâta
Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.,
reprezentată de Statul Român.
I. H.C., critică
decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., deoarece:
- Hotărârea
pronunțată de instanța de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii,
deoarece dispozițiile art. 9 alin. (3) și art. 15 din Legea nr. 198/2004 erau
în vigoare la momentul cererii de chemare în judecată raportate și coroborate
cu art. 26 din Legea nr. 33/1994.
- Din coroborarea
textelor art. 28 din Legea nr. 33/1994 și art. 26 teza a II-a din aceeași lege
rezultă că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța va ține seama de
prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea
administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
- În cazul în care
cuantumul despăgubirilor este contestat și nu există o decizie definitivă,
transferul dreptului de proprietate nu operează, fiind practic afectat de o
condiție suspensivă.
- Față de caracterul
general al normelor prevăzute în Legea nr. 33/1994, normele prevăzute de Legea
nr. 198/2004 au caracter special, aplicându-se strict pentru lucrările de
construcție de drumuri de interes național, județean și local.
- Expertiza efectuată
în faza procesuală a apelului, conține evaluarea imobilului expropriat la trei
momente diferite: momentul exproprierii (29 mai 2008), data întocmirii
raportului de expertiză în fond (19 august 2010) și data întocmirii raportului
de expertiză în apel (17 noiembrie 2011).
- Instanța de apel a
avut în vedere faptul că proprietarul terenului expropriat a fost privat de
posibilitatea de a-și exercita prerogativele dreptului de proprietate, ca
urmare a măsurii exproprierii, ulterior acesteia, nebeneficiind de despăgubiri.
- Întrucât
despăgubirile au fost consumate la același moment, prin raportare la
dispozițiile art. 15 din Legea nr. 184/2008 în vigoare la momentul pronunțării
sentinței, 26 noiembrie 2010, instanța trebuia să se raporteze la momentul
transferului dreptului proprietate, 29 mai 2008.
II. Compania
Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., reprezentată de
Statul Român, critică decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală,
invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Hotărârea a fost
dată cu încălcarea dispozițiilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Cum motivele de
recurs a celor doi recurenți sunt asemănătoare, urmează ca cele două recursuri
să fie analizate împreună.
Recursurile formulate
de reclamantul H.C. și de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de
Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., împotriva Deciziei civile nr.
28 din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, nu
sunt fondate și pe cale de consecință vor fi respinse ca atare, pentru
următoarele considerente:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamantul
H.C. a chemat în judecată pârâtul Statul român, prin Compania Națională de
Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., de sub autoritatea
Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, pentru ca, în
contradictoriu cu aceștia, să se dispună: 1. admiterea contestației; 2. al
despăgubirii de 435.000 euro, ținând cont de o valoare de 500 euro/mp,
echivalentul valorii reale a terenului expropriat - lot 2, în suprafață de 879
mp situate în București, având număr cadastral x; obligarea expropriatului la
plata despăgubirii, așa cum va fi stabilită prin hotărâre judecătorească,
într-un termen care să nu depășească 30 de zile de la data rămânerii definitive
a hotărârii.
În motivare,
reclamantul a arătat că este proprietarul terenului lot 2, în suprafață de 870
mp situat în București, având număr cadastral x care face obiectul exproprierii
conform Deciziei civile nr. 701/A din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului
București, secția a V-a civilă, a certificatului de moștenitor nr. a/1997, din
9 ianuarie 2011 și a certificatului din 10 octombrie 2000 emis de Primăria
sectorului 1 București.
Reclamantul a
consideră că despăgubirea de 100 euro mp și în valoare totală de 87.000 Euro
pentru 870 mp este inferioară valorii totale a terenului.
Prin Hotărârea nr. 19
din 29 mai 2008 de stabilirea a despăgubirilor emisă de Comisia pentru
aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local Sector 1 București, s-a dispus
exproprierea și s-a aprobat acordarea despăgubirilor în sumă de 221.000 Euro
(100 euro/mp), 134.000 Euro pentru construcție și 87.000 Euro pentru teren în suprafață
de 870 mp, situate în București, sector 1, având nr. cadastral x.
Despăgubirile
acordate pentru construcție au mulțumit pe reclamantul-recurent H.C. Nu același
lucru s-a întâmplat cu terenul expropriat.
În atare situație
reclamantul a formulat contestație împotriva hotărârii mai sus menționată, în
condițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004.
La soluționarea
prezentei cauze, urmează a se avea în vedere incidența dispozițiilor art. 26
din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Potrivit textului de
lege menționat, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din
prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Pentru a da
posibilitatea apelanților să-și dovedească pretențiile, prin raportare la
criticile de apel formulate, instanța de apel în mod judicios a încuviințat
efectuarea unei noi expertize, la întocmirea căreia urma a se avea în vedere
tranzacțiile depuse la dosar prin diligenta părții căreia i s-a încuviințat
proba, dar și a altor tranzacții ce vor fi identificate de părți, inclusiv de
către experți.
Comisia de experți a
făcut cunoscut instanței faptul că, se impune a se avea în vedere cel puțin
trei contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri comparabile ca mărime,
poziție, utilități, etc., pentru fiecare dintre cele trei perioade
calendaristice la care trebuie făcută evaluarea.
Instanța de apel, în
mod corect a analizat conținutul raportului de expertiză tehnică judiciară
efectuat de Comisia de experți, și a constatat că lucrarea a fost întocmită
prin raportare la documentele pe care le-a primit de la părți.
Prin raportul de
expertiză depus la dosarul cauzei, Comisia de experți a precizat că evaluarea
realizată în acest raport reprezintă "valoarea de piață" a
imobilului, așa cum este definită în standardele internaționale de evaluare.
Experții au folosit
în evaluarea imobilului-teren, prețuri de tranzacționare cât și oferte de
vânzare, localizarea, accesul, utilizarea terenului, utilități etc.
Valoarea de piață de
terenului, la data efectuării primului raport de expertiză în fond, a fost
stabilită, prin raportare la un singur contract disponibil de vânzare-cumpărare
și oferte în completare, la 152.200 Euro.
De asemenea, valoarea
de piață a terenului la data efectuării raportului de expertiză din faza de
apel, având în vedere valori de tranzacționare limitate și oferte, a fost
stabilită la 141.500 Euro.
În faza de apel a
încuviințat obiecțiunile formulate de apelantul-pârât, în sensul luării în
considerație a contractului de vânzare-cumpărare din 5 mai 2011.
Cu privire la
obiecțiunile referitoare la indicative de corecție procentuală aplicate de
experți, instanța de apel corect nu a avut nicio obiecție la momentul în care
s-au încuviințat obiectivele expertizei.
Cu privire la obiecțiunea
referitoare la corecțiile procentuale aplicate, comisia de experți a arătat că
metoda utilizată (metoda comparației directe) prevede corectarea valorilor
unitare ale diferențelor comparabile, în funcție de caracteristicile principale
ce definesc terenul aflat în analiză. Totodată, s-a precizat că prin corecțiile
procentuale se urmărește aducerea comparabilelor la caracteristici asemănătoare
cu subiectul analizat, respectiv se urmărește contribuția pozitivă sau negativă
a fiecărei caracteristici asupra prețului.
Analizând contestația
cu care reclamantul a sesizat instanța de fond, instanța de apel a reținut
corect că reclamanții au contestat doar despăgubirile pentru teren.
Potrivit
dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994: "despăgubirea se compune
din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau
altor peroane îndreptățite".
Dispozițiile art. 26
alin. (1) din (13), prevăd drept criteriu în stabilirea cuantumului
despăgubirilor cuvenite expropriatului "prețul cu care se vând, în mod
obișnuit, imobilele de același fel, în unitatea
administrativ-teritorială", iar ca moment al stabilirii acestui preț: la
data întocmirii raportului de expertiză.
Aceste dispoziții
legale au fost avute în vedere de legiuitor și în actul normativ privitor la
această materie, respectiv Legea nr. 255 din 14 decembrie 2010.
Astfel, în
conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) din actul normativ învederat:
"acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol, se
soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind
exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea
despăgubirii".
Potrivit raportului
de expertiză efectuat în apel dar și a documentelor anexate, Comisia de experți
a avut în vedere efectuarea raportului, prețuri de tranzacționare evidențiate
în contractele de vânzare-cumpărare, puse la dispoziția acesteia, dar și
oferte, în măsura în care nu a fost posibil a se întocmi raportul doar prin
raportare la acte de tranzacționare în lipsă de documente (tranzacții)
comparabile suficiente.
În ce privește
momentul la care trebuie calculate despăgubirile ce se cuvin proprietarului
expropriat, instanța apelului corect a avut în vedere dispozițiile art. 26
alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care prevăd că "la calcularea cuantumului
despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care
se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea
administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum
și de daunele aduse proprietarului".
Instanța de apel în
mod judicios a constatat că, recurentul-pârât nu a reușit să demonstreze
temeinicia susținerilor sale prin raportare la datele oferite de Camera
Notarilor Publici, deși sarcina probei îi revenea, potrivit art. 1169 C. civ.
Mai mult, atât
recurentul, cât și pârâtul, nu au înțeles să se prevaleze de acte de
tranzacționare depuse la dosarul cauzei, fără a indica în realizarea
obiectivelor expertizei datele statistice deținute de instituția mai sus
menționată.
Față de cele
învederate, urmează a se avea în vedere la stabilirea despăgubirilor exprimarea
acestora în euro, dat fiind fluctuația pe care o înregistrează moneda națională
față de moneda țărilor Uniunii Europene, precum și faptul că această valută
este des folosită în tranzacțiile de pe teritoriul țării noastre, urmând ca
plata efectivă a despăgubirilor acordate să se realizeze în moneda națională
din data plății, în acord cu Regulamentul nr. 4 din 1 aprilie 2005, privind
regimul valutar, republicat, emis de Banca Națională a României.
De asemenea, se
apreciază că plata urmează să se efectueze în termen de 30 de zile de la
rămânerea definitivă a hotărârii de acordare a despăgubirilor, respectiv data
pronunțării acestei decizii, prin raportare la art. 30 din Legea nr. 33/1994,
care instituie un asemenea termen în favoarea expropriaților.
Așadar, față de cele
reținute, se vor respinge recursurile declarate de reclamantul H.C. și pârâtul
Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din
România S.A., ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de reclamantul H.C. și de pârâtul Statul român prin Compania
Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei
civile nr. 28 din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a
civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - CL