ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1742/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1742/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 374 din 18

mai 2010, Tribunalul Arad a admis, în parte, acțiunea reclamanților P.L. și P.A.

și, în consecință, a obligat pe pârâtul S.R., prin C.N.A.D.N.R. SA, la plata,

către reclamanți, a sumei de 177.469 lei, cu titlu de despăgubiri, compensând

cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a avut în vedere considerentele următoare:

Prin procesul-verbal nr. 45 din 06

aprilie 2009, Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 a acordat reclamanților

suma de 13.661 euro pentru exproprierea unei suprafețe de teren de 820 m.p., înscrisă în C.F. 67525 Arad, teren necesar variantei de ocolire a autostrăzii Nădlac-Arad.

În cauză, s-a dispus efectuarea unor

expertize în condițiile legii, art. 9 din Legea nr. 198/2004, respectiv art. 21

– art. 27 din Legea nr. 33/1994.

Potrivit dispozițiilor legale,

expertiza se efectuează de trei experți. Astfel, expertul pârâtei a stabilit

valoarea terenului la 12.300 euro, iar ceilalți doi experți au stabilit o

valoare de 177.469 lei.

Analizând expertizele, se poate

constata că expertiza care a evaluat terenul la 177.469 lei este cea mai

aproape de realitate, fiind examinate toate aspectele care țin de criteriile de

evaluare.

Concluziile diferite ale expertului

desemnat de pârâtă, deși pertinente, prezintă o valoare mai mică decât însăși

valoarea despăgubirii.

Expertiza inițială a fost semnată de

expertul judiciar și de cel al reclamanților.

Ulterior, la obiecțiunile făcute,

experta desemnată din partea reclamanților a stabilit o altă valoare a

terenului, cu toate că a semnat prima expertiză, iar, în final, s-a întocmit un

raport comun de expertiză, în care s-au stabilit și daune din partea primilor

doi experți, acestea fiind mai mari decât suma apreciată ca reprezentând

valoarea terenului expropriat. Astfel, la expertul I. apare valoare teren

177.469 lei și valoare daune 177.389 lei, expert P., valoare teren 210.494 și

daune 226.580 lei, iar expert U. consecvent 56.400 lei, respectiv 13.180 euro.

Față de numărul mare de valori

stabilite prin expertiză, răspunsul la obiecțiuni și expertiza comună, instanța

a apreciat că valoarea stabilită în prima expertiză, respectiv 177.469 lei,

este cea corectă, fiind agreată de primii doi experți.

Daunele nu au apărut în prima

expertiză, ci doar în cea finală, și nu sunt susținute prin niciun fel de argument.

În consecință, prima instanță a

reținut că, potrivit art. 5, 9 și 10 din Legea nr. 198/2004, acțiunea

reclamanților este întemeiată în parte, sens în care a obligat pârâtul la plata,

către reclamanți, a sumei de 177.469 lei.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanții P.L. și P.A. și pârâtul S.R., prin C.N.A.D.N.R. SA

Prin decizia civilă nr. 478 din 22

decembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, s-a admis apelul

declarat de pârât, s-a schimbat sentința apelată, în sensul că s-a respins

acțiunea formulată de reclamanți; s-a respins apelul declarat de reclamanți

împotriva hotărârii primei instanțe.

În pronunțarea acestei decizii,

Curtea a reținut că, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994,

despăgubirea se compune din valoarea reală a terenului expropriat și din

prejudiciul cauzat proprietarului, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol,

la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului.

Or, în urma analizării celor 8

contracte de vânzare-cumpărare depuse la dosarul cauzei în apel (4 contracte

depuse de către pârât și 4 contracte de către expertul U.), ce reprezintă probe

concludente pentru stabilirea valorii de despăgubire conform criteriilor

stabilite de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, rezultă că valorile

tranzacționate obișnuite din zona imobilului expropriat sunt mult inferioare

valorii de despăgubire, de 16,66 euro/m.p., acordate de expropriator,

nedepășind valoarea de 15 euro/m.p.

În acest context, nu pot fi primite

constatările experților I.C. (desemnat de instanță) și P.I.M. (desemnată de

reclamanți) în privința valorii terenului expropriat, întrucât contractele depuse

de către expertul U.I.R. se referă tot la terenuri arabile în intravilan, și nu

în extravilan.

În ceea ce privește suma de 226.580,

lei solicitată de reclamanți cu titlu de despăgubire pentru „suprafața de teren

pentru care există interdicție de construire, iar acest teren nu poate fi

folosit”, Curtea a apreciat că, în mod corect, acest petit a fost respins de

către prima instanță, deoarece aceste daune ar fi avut justificare doar în

cazul în care terenul expropriat ar fi avut categoria de folosință „intravilan

curți – construcții”, în baza unui P.U.Z. sau P.U.D. aprobat. Or, terenul

reclamanților are destinația de teren arabil, iar zona de protecție a

autostrăzii nu afectează terenul rămas în proprietatea reclamanților, suprafața

de teren reprezentând zona de siguranță și fiind supusă exproprierii tocmai

pentru instituirea interdicțiilor de construire pe aceasta.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru următoarele motive:

Hotărârea instanței de apel este

greșită, dat fiind faptul că, în mod nejustificat, aceasta a înlăturat

concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, luând în considerare

contractele de vânzare-cumpărare depuse de către pârât, care se referă la

terenuri de o altă categorie decât terenul recurenților.

Astfel, în cele patru contracte de

vânzare-cumpărare depuse de către pârât, obiectul contractelor îl reprezintă

terenuri arabile în extravilan și, preponderent, pășune în zonă industrială,

deci, nicidecum teren în intravilan, cum este terenul expropriat.

În aceste condiții, în mod greșit

instanța de apel a luat în considerare aceste probe ale pârâtului, dat fiind

faptul că valoarea unui teren cu destinație de pășune nu poate fi comparată cu

valoarea unui teren situat în intravilanul unei localități.

De asemenea, contractele de vânzare

cumpărare anexate de către expertul U. ridică anumite suspiciuni. În majoritatea

contractelor figurează în calitate de cumpărător P.D. De asemenea, în trei

contracte figurează același vânzător, K.l., prin mandatar J.O.C. Ceea ce este

de analizat în aceste contracte, raportat la situația exproprierilor, este

faptul că vânzătoarea K.l. figurează în lista anexă a raportului de expropriere,

la poziția 87, cu o suprafață expropriată, pentru care s-au acordat despăgubiri

în cuantum de 134 euro/m.p.

Suma de 16,66 euro/m.p., stabilită

pentru despăgubiri, nu reprezintă valoarea reală a terenului expropriat, dat

fiind faptul că acesta se află în intravilanul localității, cum rezultă din

extrasul de carte funciară, iar această sumă reprezintă valoarea stabilită

pentru terenurile situate în extravilanul localității. În mod greșit pârâtul,

atunci când a calculat despăgubirile pentru terenul reclamanților, a calculat

aceste despăgubiri având în vedere un teren arabil în extravilan, când, în

realitate, terenul este în intravilan, astfel cum rezultă din actele aflate la

dosarul cauzei.

De asemenea, pentru o parcelă de

teren expropriată și situată în apropierea parcelei în cauză, a fost stabilită,

ca despăgubire, suma de 134 euro/m.p., deoarece s-a avut în vedere că este

vorba de un teren în intravilanul localității, la fel ca și terenul reclamanților.

Astfel, conform raportului de evaluare al pârâtului, numita M.M., poziția 55 și

56 din tabel, a primit o despăgubire în cuantum de 134 euro/m.p., având teren

în imediata apropiere și de aceeași categorie cu terenul în litigiu, în

intravilanul localității.

Mai mult, recurenții dețin în

această zonă o suprafață de 20.000 m.p., unde este construită și casa de locuit,

precum și mai multe sere de flori, unde își desfășoară activitatea. Pentru întreaga

suprafață de teren pe care o au în proprietate, recurenții au întocmit planul

urbanistic de detaliu, depus la dosarul primei instanțe, urmând ca pe întreaga

suprafață de teren să ridice construcții.

În aceste condiții, valoarea

stabilită de către expropriator, ca despăgubire, în cuantum de 16,66 euro/m.p.,

nu reprezintă valoarea reală a terenului proprietatea reclamanților, fiind mult

subevaluat.

Prin raportul de expertiză efectuat

în cauză de către cei 3 experți, au fost calculate trei variante de

despăgubiri. Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanții au solicitat

acordarea de despăgubiri în sumă totală de 109.880 euro. Varianta cea mai

apropiată de solicitarea lor este cea prin care au fost stabilite despăgubiri

în valoare totală de 102.160 euro, echivalentul a 437.074 lei, din care suma de

49.200 euro echivalentul a 210.494 lei despăgubiri pentru suprafața

expropriată, iar suma de 52.960 euro echivalentul a 226.580 lei despăgubiri

pentru suprafața de teren pentru care există interdicție de construire, iar

acest teren nu poate fi folosit. Această poziție a fost menținută de către cei

doi experți și în suplimentul de expertiză efectuat în fața instanței de apel.

Ulterior exproprierii terenului în

litigiu, în timpul derulării prezentului proces, au fost realizate și alte

exproprieri în zonă și au fost acordate despăgubiri în cuantum de 126 euro/mp.,

pentru terenuri aflate în apropierea terenului în cauză, așa cum rezultă din

probele depuse la instanța de apel, la termenul din 11 mai 2010. Astfel,

conform actelor depuse, a mai fost expropriată o suprafață de 88 m.p. teren prin hotărârea nr. 15 din 07 ianuarie 2010, suprafață pentru care au fost stabilite

despăgubiri în valoare de 11.088 euro, respectiv o valoare de 126 euro/m.p. De

menționat este faptul că această suprafață de teren, de 88 m.p., este în apropierea parcelei în speță, care le-a fost expropriată inițial, precum și de

suprafața care le-a rămas în proprietate.

În aceste condiții, este total

nejustificată situația creată, respectiv valoarea de 16,66 euro/m.p. stabilită

inițial ca și despăgubire și valoarea de 126 euro/m.p. stabilită și acordată în

timpul procesului pentru cealaltă suprafață de teren de 88 m.p., învecinată cu parcela reclamanților.

Recurenții au solicitat admiterea

recursului, modificarea, în tot, a hotărârii recurate, în sensul respingerii

apelului pârâtului S.R., reprezentat de M.T., prin C.N.A.D.N.R. SA, admiterea,

în parte, a apelului reclamanților, în sensul schimbării, în parte, a hotărârii

primei instanțe, respectiv obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de

judecată din primă instanță, menținerea în rest a hotărârii primei instanțe,

fără cheltuieli de judecată.

Intimatul pârât S.R., prin M.T.,

reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA, nu a formulat întâmpinare, dar a invocat oral

excepția nulității căii de atac, pentru neîncadrarea criticilor în cazurile de

casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Analizând cu prioritate această

excepție, în condițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o

respingă, ca neîntemeiată, deoarece criticile recurenților, astfel cum au fost

redate mai sus, se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ. Părțile invocă, în esență, nerespectarea criteriilor prevăzute

de Legea nr. 33/1994 la stabilirea valorii terenului expropriat, ceea ce

implică o problemă de respectare a dispozițiilor legale incidente în materie,

motiv de modificare a deciziei atacate potrivit textului de lege sus-menționat.

Pe fondul căii de atac, analizând

decizia atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Este adevărat că instanța de apel,

în motivarea soluției, s-a referit la cele patru contracte de vânzare-cumpărare

depuse de pârât în apel, care vizau terenuri cu altă destinație decât terenul

în litigiu sau de o altă natură, fie că erau situate în extravilanul

municipiului Arad, fie că aveau destinația de pășune, în timp ce terenul

reclamanților are destinația de teren arabil în intravilan.

Totodată, însă, Curtea a avut în

vedere și suplimentul la expertiză întocmit de expert U.I.R. în aceeași fază

procesuală, care s-a raportat la contracte de vânzare-cumpărare privind

terenuri din aceeași categorie cu terenul în litigiu și adiacente acestuia, contracte

conform cărora prețul stabilit era inferior valorii despăgubirilor acordate de

pârât în favoarea recurenților.

Prin urmare, faptul că o parte

dintre mijloacele de probă administrate în dosar și avute în vedere de instanță

la pronunțarea soluției, în realitate, trebuia să fie înlăturate, este

nerelevant, atât timp cât un alt mijloc de probă, respectiv suplimentul la

raportul de expertiză sus-menționat susține soluția adoptată și relevă, în cele

din urmă, respectarea criteriilor impuse de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

în stabilirea valorii despăgubirilor cuvenite reclamanților.

În ceea ce privește „suspiciunile”

invocate de recurenți în legătură cu actele juridice avute în vedere de

expertul U., aceste susțineri nu se circumscriu unor motive de nelegalitate în

sensul art. 304 C. proc. civ., ci reprezintă simple speculații ale recurenților

în legătură cu părțile din acele contracte; ca atare, acestea nu pot fi

examinate de prezenta instanță.

Susținerea privind eroarea

expropriatorului asupra destinației terenului la data stabilirii despăgubirilor

este corectă, însă, de asemenea, nerelevantă.

Chiar dacă pârâtul a reținut în mod

greșit că terenul în litigiu este situat în extravilan, în suplimentul la

raportul de expertiză întocmit de expert U. și avut în vedere la soluționarea apelurilor,

de către Curte, acesta a ținut seama de categoria corectă a bunului, respectiv

„teren arabil intravilan”, stabilind valoarea terenului (15 euro/m.p.) raportat

la această destinație.

Cum Curtea s-a bazat pe această

probă în pronunțarea soluției, iar suma din expertiza corect întocmită este

inferioară celei acordate de pârât, suma mai mare urmând să fie încasată de

recurenți, nu mai prezintă importanță eroarea pârâtului cu privire la situarea

bunului, în extravilan, în loc de intravilanul localității.

Referitor la valoarea despăgubirilor

obținute de un alt proprietar expropriat pentru un teren situat în apropierea

terenului reclamanților, respectiv suma de 134 euro/m.p. sau 126 euro/m.p.,

acest aspect este nerelevant în soluționarea cauzei, deoarece valoarea

despăgubirilor acordate altor persoane expropriate nu reprezintă un criteriu

legal în stabilirea valorii despăgubirilor acordate unui anumit proprietar,

într-un caz concret, în sensul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Textul

de lege se referă la „

prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”, iar nu

la despăgubirile obținute de alte persoane expropriate.

Pe de altă parte, terenurile altor

proprietari expropriați, chiar dacă fac parte din aceeași categorie de folosință

sau, chiar, sunt situate în vecinătatea terenului în discuție, pot avea

caracteristici diferite de cele ale terenului în discuție, care să justifice

acordarea unor despăgubiri superioare celor obținute pentru acest bun.

Demersurile efectuate de reclamanți

în vederea întocmirii documentației P.U.D. și P.U.Z. pentru scoaterea terenului

din circuitul agricol și folosirea lui în scopul edificării de construcții nu

au niciun fel de relevanță în obținerea unor despăgubiri superioare, aferente

unui teren dintr-o altă categorie de folosință, respectiv cea de

„curți-construcții” atât timp cât acestea nu s-au finalizat, terenul expropriat

păstrând la data exproprierii, ca și în prezent, destinația de teren „arabil

intravilan”.

La fel, activitatea desfășurată pe terenul

rămas în proprietatea lor, precum și existența unei case de locuit în zonă nu

pot influența valoarea despăgubirilor, cât timp terenul expropriat face parte

din categoria enunțată mai sus.

Au mai susținut recurenții că

varianta din expertiză cea mai apropiată de pretențiile lor este cea care a

stabilit despăgubiri în cuantum de 102.160 euro, echivalent a sumei de 437.074

lei, din care suma de 49.200 euro (210.494 lei) reprezentând despăgubiri pentru

suprafața de teren expropriată, iar suma de 52.960 euro (226.580 lei)

reprezentând despăgubiri pentru terenul pentru care există interdicție de

construire.

În finalul cererii de recurs, ca și

prin concluziile scrise, au solicitat, însă, menținerea hotărârii primei

instanțe, sub aspectul cuantumului despăgubirilor, fiind de acord, în

consecință, cu acordarea sumei de 177.469 lei, cu titlu de despăgubiri pentru

terenul expropriat, stabilită de Tribunal raportat la expertiza efectuată de

experți I.C. și P.I.M.

Această sumă nu poate fi reținută,

deoarece a fost stabilită de experții sus-menționați nu prin raportare la

criteriul prevăzut de Legea nr. 33/1994, și anume „prețul cu care se vând, în

mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză”, ci prin efectuarea unei medii

între valorile stabilite prin aplicarea unei metode care nu se regăsește în

lege, și anume metoda comparației prin bonitare aplicată terenului în cauză

pentru care s-a elaborat P.U.D. și aceeași metodă pentru cazul în care această

documentație nu ar fi fost elaborată. Or, problema utilizării unei astfel de

metode s-ar pune eventual în cazul în care, la data întocmirii raportului de

expertiză, nu ar exista tranzacții încheiate pentru imobile de același gen și

din aceeași unitatea administrativ-teritorială cu cel în litigiu, aspect

necercetat prin administrarea unor probe certe în dosarul primei instanțe, care

s-a rezumat să țină seama de simplele afirmații ale experților în sensul

inexistenței unor asemenea contracte.

Prin urmare, singura probă

pertinentă, întocmită cu respectarea criteriului legal sus-amintit, este

suplimentul la raportul de expertiză întocmit în dosarul de apel, de către

expertul U., în cadrul căreia, raportându-se la tranzacții efectuate pentru

imobile de același fel din Municipiul Arad, acesta a arătat că valoarea

terenului expropriat este de 15 euro/m.p., inferioară celei acordate de

expropriator, de 16,6 euro/m.p.

În concluzie, având în vedere cele

sus menționate, Curtea de Apel a procedat la o corectă soluționare a cauzei, întemeindu-se

pe singurul mijloc de probă care a fost întocmit cu respectarea art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, și, ulterior, în urma admiterii apelului declarat de

pârât, respingând acțiunea față de concluziile expertizei respective și de

dispozițiile art. 27 din aceeași lege.

Având în vedere aceste considerente,

în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

declarat de reclamanți, ca nefondat, nefiind întrunite cerințele motivului de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, excepția

nulității recursului invocată de intimatul pârât S.R., reprezentat de M.T., prin

C.N.A.D.N.R. S.A.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanții P.L.

și P.A. împotriva deciziei civile nr. 478 din 22 decembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

9 martie 2012.