ÎCCJ, decizie (scj.ro #84221)

Contestație

în anulare. Decizie pronunțată în recurs împotriva încheierii prin care s-a

dispus menținerea arestării preventive. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea

specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Contestația în anulare

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

contestație în anulare

- decizie pronunțată

în recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării

preventive

C.

proc. pen.,

art. 386 lit. a)

Contestația în anulare împotriva deciziei de respingere a recursului declarat

contra încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării preventive,

formulată în temeiul art. 386 lit. a) C. proc. pen., este inadmisibilă,

întrucât pe calea contestației în anulare poate fi desființată numai o hotărâre

penală definitivă prin care a fost soluționat fondul cauzei.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 388 din 23 ianuarie

2006

Prin cererea înregistrată sub nr. 4653 din 29 iulie 2005 la Înalta Curte de

Casație și Justiție, inculpatul C.N. a formulat contestație în anulare

împotriva deciziei penale nr. 3956 din 27 iunie 2004, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție.

În motivarea contestației în anulare, inculpatul a arătat că la 30 mai 2005

Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea pronunțată la

această dată, a dispus menținerea stării sale de arest.

În termen legal, inculpatul a declarat recurs împotriva acestei încheieri, la

instanța competentă, și anume Înalta Curte de Casație și Justiție.

La Înalta Curte de Casație și Justiție a fost fixat termen pentru judecata

recursului la 27 iunie 2005. La această dată, instanța a soluționat recursul,

în sensul respingerii acestuia, prin decizia penală nr. 3956 din 27 iunie 2004.

Întrucât judecata recursului a avut loc în lipsa sa, ca urmare a necitării și

neaducerii de la locul de deținere, inculpatul a solicitat să se constate că în

cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 386 lit. a) și urm. C. proc. pen., în

temeiul cărora a cerut să se desființeze decizia atacată și să se procedeze la

rejudecarea recursului cu respectarea dispozițiilor legale încălcate.

Contestația în anulare formulată de inculpat este inadmisibilă.

Potrivit art. 386 C. proc. pen., contestația în anulare se poate face împotriva

hotărârilor penale definitive, în cazurile expres prevăzute, între care și cel

invocat de inculpat, și anume când procedura de citare a părții pentru termenul

la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită

conform legii.

Textul de lege citat impune, pentru a se putea exercita o asemenea cale de

atac, să fie vorba despre o hotărâre judecătorească definitivă, care să fie

susceptibilă de executare, respectiv să se fi pronunțat o soluție ce privește

fondul cauzei.

Sub acest aspect, hotărârea judecătorească atacată cu contestație în anulare de

către inculpat, deși definitivă, nu întrunește cerința de a fi soluționat

fondul unei cauze, ci se referă la o activitate cu caracter incidental ivită în

timpul judecății, și anume menținerea ori revocarea unei măsuri, în speță a

arestării preventive.

Neîndeplinind cerințele prevăzute în Codul de procedură penală cu privire la

caracterul definitiv, o astfel de hotărâre este relativă, deoarece ulterior, în

timpul judecății, până la pronunțarea unei hotărâri definitive, aspectele

legale de măsurile preventive se pot schimba în sensul că se poate constata că

menținerea acestora nu se mai impune, fără însă a se putea invoca existența

autorității de lucru judecat, ca în cazul hotărârilor definitive prin care s-a

soluționat fondul cauzei.

În consecință, hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a judecat un

recurs ce privește o măsură preventivă nu este susceptibilă de a fi atacată pe

calea unei căi de atac extraordinare, iar în cazul în care aceasta a fost

uzitată soluția ce se impune este respingerea ei ca inadmisibilă.

Ca atare, contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă.