Decizia nr. 425/2006 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 228/2/2006 — recurs

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 6 ianuarie 2006, Curtea de Apel București a menținut starea de arest preventiv a inculpaților recurenți C.N., I.G.R. și Z.L., considerând că se mențin temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri. Inculpații au fost condamnați de Judecătoria sectorului 4 prin sentința penală nr. 1427 din 25 aprilie 2005 la 5 ani închisoare (I.G.R.), 8 ani închisoare (C.N.) și 5 ani închisoare (Z.L.), pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal și șantaj, menținându-se starea de arest a acestora și s-a dedus prevenția de la 12 noiembrie 2004. Apelul declarat de inculpați a fost respins de Tribunalul București, prin decizia nr. 1086/ A din 11 noiembrie 2005. Împotriva deciziei, inculpații au declarat recurs, pe rolul Curții de Apel București.

Investită cu judecarea cauzei, în examinarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, conform art. 300 alin. (2) și art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., instanța a apreciat că subzistă temeiurile ce au stat la baza luării acesteia. Împotriva acestei dispoziții, inculpații au declarat recurs. Recursul este inadmisibil. Conform art. 302 alin. (1) C. proc. pen., art. 385 1 C. proc. pen., și art. 141 C. proc. pen., recursul este inadmisibil și va fi respins, ca atare, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., poate fi atacată cu recurs separat de procuror sau de inculpat, încheierea dată în primă instanță sau în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive, ori în cazul în care se constată încetarea de drept a arestării preventive.

Din aceste dispoziții nu rezultă că ar putea fi atacată separat cu recurs și încheierea pronunțată de instanța de recurs. O asemenea interpretare, în sensul posibilității atacării încheierii instanței de recurs, ar însemna investirea unei instanțe ierarhic superioare celei firești cu calea de atac a recursului, ceea ce este inadmisibil, deoarece în acest mod s-ar nesocoti măsurile legale referitoare la competență. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații C.N., I.G.R., Z.L. și L.V. împotriva încheierii din 6 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosar nr. 228/2/2006. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2006.