ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 425/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data

de 6 ianuarie 2006, Curtea de Apel București a menținut starea de arest

preventiv a inculpaților recurenți C.N., I.G.R. și Z.L., considerând că se

mențin temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri.

Inculpații au fost condamnați de

Judecătoria sectorului 4 prin sentința penală nr. 1427 din 25 aprilie 2005 la 5

ani închisoare (I.G.R.), 8 ani închisoare (C.N.) și 5 ani închisoare (Z.L.),

pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal și șantaj,

menținându-se starea de arest a acestora și s-a dedus prevenția de la 12

noiembrie 2004.

Apelul declarat de inculpați a fost

respins de Tribunalul București, prin decizia nr. 1086/ A din 11 noiembrie

2005.

Împotriva deciziei, inculpații au

declarat recurs, pe rolul Curții de Apel București.

Investită cu judecarea cauzei, în

examinarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, conform art.

300 alin. (2) și art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., instanța a

apreciat că subzistă temeiurile ce au stat la baza luării acesteia.

Împotriva acestei dispoziții,

inculpații au declarat recurs.

Recursul este inadmisibil.

Conform art. 302 alin. (1) C. proc.

pen., art. 385

1

C. proc. pen., și art. 141 C. proc. pen., recursul

este inadmisibil și va fi respins, ca atare, conform art. 385

15

pct.

1 lit. a) C. proc. pen.

Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc.

pen., poate fi atacată cu recurs separat de procuror sau de inculpat,

încheierea dată în primă instanță sau în apel, prin care se dispune luarea,

revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive, ori în

cazul în care se constată încetarea de drept a arestării preventive.

Din aceste dispoziții nu rezultă că

ar putea fi atacată separat cu recurs și încheierea pronunțată de instanța de

recurs.

O asemenea interpretare, în sensul

posibilității atacării încheierii instanței de recurs, ar însemna investirea

unei instanțe ierarhic superioare celei firești cu calea de atac a recursului,

ceea ce este inadmisibil, deoarece în acest mod s-ar nesocoti măsurile legale

referitoare la competență.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile,

recursurile declarate de inculpații C.N., I.G.R., Z.L. și L.V. împotriva

încheierii din 6 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală, în dosar nr. 228/2/2006.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 ianuarie 2006.