ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1423/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

1423 din 3 martie 2006

Prin sentința penală nr. 1029 din 19

iulie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpații:

-

D.T.

zis S., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare în baza art. 26, raportat

la art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Inculpatul, a mai fost condamnat la

8 luni închisoare în baza art. 240 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 182 din 13 martie 2002 a Judecătoriei Roman, definitivă prin decizia

penală nr. 348 din 13 iunie 2002 a Tribunalului Neamț, urmând ca inculpatul să

execute această pedeapsă alături de fiecare din pedepsele aplicate în cauză.

În baza art. 33 lit. a), raportat la

art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele rezultante, inculpatul urmând să

execute în final 4 ani și 6 luni închisoare.

-

I.I.

zis L.G., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 215 alin.

(2) C. pen.

Inculpatul a mai fost condamnat la 8

luni închisoare, în baza art. 240 C. pen.

În baza art. 33 lit. b) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute

pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

-

N.M.

zis P., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 215 alin.

(2) C. pen.

Inculpatul a mai fost condamnat la 8

luni închisoare, în baza art. 240 C. pen.

În baza art. 26, raportat la art. 215

alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute

pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare sporită cu 6 luni,

în final 4 ani închisoare.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recursuri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații D.T.,

I.I., R.N. și N.M.

La termenul de judecare a

apelurilor, respectiv 16 februarie 2006, instanța de apel, prin încheiere, a

constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților

apelanți, în baza art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen., măsură pe care a menținut-o.

În termen legal, inculpații D.T., I.I.

și N.M. au declarat recursuri împotriva încheierii menționate mai sus, în

temeiul art. 139 C. proc. pen., deoarece nu mai subzistă temeiurile care au

fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și, în consecință, judecarea lor

în stare de libertate.

Recursurile declarate de inculpați

nu sunt fondate pentru următoarele motive.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu .. închisoare, pentru a

se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului .. de la judecată .., se poate lua față de acesta una

din măsurile preventive, litera d a acestui articol, prevăzând arestarea

preventivă.

Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura

arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 C. proc. pen., și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea

prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii mai

mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol

concret pentru ordinea publică.

În urma examinării lucrărilor

dosarului, Înalta Curte constată că, dispozițiile procedurale privind luarea măsurii

arestării preventive a inculpaților în cursul urmăririi penale, prelungirea

acestei măsuri în cursul judecății în fond și în apel, inclusiv derogările

privind termenele, au fost respectate de instanțele competente.

Ca atare, încheierea instanței investită

cu judecarea apelurilor declarate împotriva sentinței primei instanțe, prin

care s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaților și

s-a dispus menținerea acestei măsuri, este legală.

Inculpații au săvârșit infracțiuni

pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani

închisoare și există suficiente temeiuri că lăsarea lor în libertate prezintă

pericol concret pentru ordinea publică.

Pentru considerentele expuse,

recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

inculpații recurenți au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.