ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Prin rechizitoriul nr. 327/P/2012 din 5 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus punerea în mișcare și trimiterea în judecată, înjstare de libertate, a inculpaților B.V.E., G.M. ȘI P.A., primul pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă și ultimii doi inculpați, pentru complicitate la această infracțiune, prev. de art. 250 alin. (3) C. pen. și art. 250 alin. (4) C. pen., respectiv art. 26 rap. la art. 250 alin. (3) C. pen. și art. 26 rap. la art. 250 alin. (4) C. pen., toate cu aplic.75 alin. (1) lit. a) C. pen., în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.

În esență, actul de sesizare a instanței a reținut că, la data de 23 mai 2012, părțile vătămate I.L.S. și L.C.D. au formulat plângere penală împotriva inspectorului principal de poliție G.M. și împotriva agenților de poliție B.V.E. și P.A. din cadrul Poliției Municipiului Pitești - Secția de Poliție nr. 3, reclamând faptul că, în seara zilei de 6 mai 2012, în jurul orelor 23,00, în timp ce stăteau de vorbă într-un autoturism, staționat în cartierul T. (Municipiul Pitești), lucrătorii de poliție mai sus menționați, fără drept și în mod abuziv, i-au imobilizat, încătușat, insultat și lovit cu palmele și pumnii, transportându-i la secția de poliție și, totodată, sancționându-i contravențional.

Totodată, i-au acuzat pe inculpații în cauză de sustragerea a două telefoane mobile și a cheilor autoturismului, în care se aflau în noaptea incidentului.

În urma cercetărilor penale efectuate, s-a constatat că în seara zilei de 6 mai 2012, cei trei inculpați, agenți de poliție, au început serviciul la orele 22,00 și, în scopul realizării activității de patrulare, s-au deplasat cu autoduba marca Volkswagen, aparținând Inspectoratului de Poliție în zona cartierului T. din Municipiul Pitești

Pe str. V.A., în dreptul blocului, au observat un autoturism, parcat neregulamentar, în opinia echipajului de poliție, respectiv pe o porțiune pe carosabil și pe o alta pe bordură, motiv pentru care, observând și două persoane de sex bărbătesc în habitaclul autoturismului cu pricina, au oprit autoduba în scopul identificării acestora.

Părțile vătămate au explicat inculpaților că nu au asupra lor actele de identitate și că locuiesc în blocul din imediata apropiere, iar referitor la prezența lor la acea oră în autoturism, fiind îmbrăcați sumar în trening și în pijama, au declarat că doreau să consume o bere și să poarte o scurtă discuție.

S-a reținut în actul de sesizare că între părțile litigante a intervenit o dispută, referitoare la refuzul părților vătămate de a se identifica, motiv pentru care polițiștii au apelat la forțe sporite din dispoziția inculpatului G.M., sosind la fața locului agenții de poliție M.M. și D.V., martori audiați în cauză.

Totodată, din dispoziția aceluiași inculpat s-a trecut la folosirea forței fizice și imobilizarea părților vătămate care, pur și simplu, au fost „aruncate în autoduba poliției și au fost conduse la sediul Secției nr. 3 de Poliție, pentru identificare.

Cu prilejul operațiunii de încătușare, respectiv imobilizare, pe traseul parcurs până la sediul instituției, cât și în secția de poliție, părțile vătămate au fost supuse unor agresiuni fizice din partea inculpaților în cauză, fapt ce rezultă din certificatele medico-legale depuse la dosar, coroborate cu rapoartele de expertiză medico-legale întocmite.

În cauză, a fost introdus în calitate de parte responsabilă civilmente I.P.J. Argeș, inculpații fiind încadrați ca polițiști în cadrul acestei instituții.

Părțile vătămate L.C.D. și I.L.S. nu s-au constituit părți civile în speța de față.

În faza de judecată, printre alte probe judicios administrate, s-a dispus efectuarea unui Raport de nouă expertiză medico-legală în cadrul I.N.MX. „Mina Minovici" București.

Examinând probatoriul administrat în cauză, respectiv plângerea și declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpaților, depozițiile martorilor, actele medicale și medico-legale depuse, adresele emise de I.PJ. Argeș, fișele medicale ale părților vătămate, precum și celelalte elemente de probă, instanța de fond a constat următoarele:

În baza fișei postului deținut de fiecare inculpat în parte, Curtea reține că inculpatul G.M. are calitatea de inspector principal de poliției în cadrul Poliției Municipiului Pitești - Secția de Poliție nr. 3 - Biroul ordine Publică. In cadrul acestui post, inculpatul are ca atribuții: coordonarea, îndrumarea, monitorizarea și controlul activității C.S.P.P., în scopul realizării activității de menținere a ordinii și liniștii publice pe teritoriul localităților urbane, pentru prevenirea și combaterea faptelor antisociale stradale și intervenția operativă la evenimente.

Inculpatul B.V.E. lucrează ca agent principal de poliție în cadrul Poliției Municipiului Pitești - Secția de Poliție nr. 3, Biroul Ordine Publică și nu are calitatea de organ al poliției judiciare.

Inculpatul P.A. este agent de poliție la Poliția Municipiului Pitești, Secția nr. 3, Biroul Ordine Publică, neavând calitatea de organ al poliției judiciare.

Se observă că ultimii doi inculpați sunt subordonați ierarhic șefului de compartiment, respectiv inculpatului G.M.

Potrivit declarațiilor date de inculpați, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, a rezultat, că în seara zilei de 6 mai 2012, în jurul orelor 22,00, aceștia și-au început activitatea de patrulare în zona cartierului T. din Pitești, scop în care s-au deplasat prin această zonă cu autoduba, la volan aflându-se inculpatul P.A.

În dreptului blocului 72 A, aflat pe str.Vasile Alecsandri din cartierul T., inculpații au constatat prezența unui autoturism, parcat pe partea de dreaptă în direcția sensului de deplasare, în care se aflau părțile vătămate I.L.S. și L.C.D., jumătate pe carosabil și jumătate pe trotuar.

Echipajul de poliție a trecut pe lângă acest autoturism și, observându-l parcat neregulamentar, s-a întors, oprind autoduba chiar în spatele autoturismului cu pricina. Din autodubă a coborât mai întâi P.A., după care l-au urmat și ceilalți inculpați, care au solicitat actele de identitate, mai întâi părții vătămate I.L.S., care se afla pe scaunul conducătorului auto, aceeași solicitare fiind adresată ulterior și lui L.C.D., aflat pe scaunul din dreapta a conducătorului auto. Au urmat unele discuții tensionate între părțile vătămate și inculpați, în sensul că primii le-au explicat polițiștilor că nu sunt în posesia actelor de identitate și că locuiesc în imediata apropiere, iar dacă doresc actele de identitate, pot să-i urmeze până în blocul din apropiere, afirmând că acolo locuiesc. Pe de altă parte, polițiștii au insistat în identificarea acestor părți vătămate și văzând refuzul prompt, însoțit și de unele replici impertinente ale acestora, au recurs la forță, procedând la imobilizarea și încătușarea celor două victime.

S-a reținut faptul că, din dispoziția inculpatului G.M., la fața locului a sosit un alt echipaj de poliție format din martorii M.M. și D.V., în scopul sprijinirii operațiunii de încătușare a părților vătămate, prin scoaterea din autoturism și imobilizarea acestora.

Din declarațiile părților vătămate, coroborate în parte și cu depozițiile inculpaților, rezultă că inculpatul B.V.E. a fost cel care a folosit spray-ul iritant lacrimogen în interiorul autoturismului Logan, profitând de faptul că.geamul de la șofer se afla întredeschis, nefîind probe în sensul că această operațiune a fost executată de către martorul M.I.M., deși acesta din urmă a declarat, în acest sens, pe parcursul procedurii.

Instanța de fond a reținut că, inculpatul B.V.E. a afirmat că nu el a folosit sprayul iritant lacrimogen, deoarece nu l-a avut în dotare la momentul incidentului, ci martorul M.I.M., care a venit ulterior pentru a sprijini operațiunea de încătușare. Martorul M., a afirmat de asemenea, în același sens.

Totuși, instanța de fond a constat că în raportul întocmit în data de 7 mai 2012, către șeful de secție, s-a menționat: „am folosit sprayul iritant lacrimogen din dotare" (fila 221, verso, dosar urmărire penală).

Într-adevăr, în cazul conducerii unei persoane împotriva voinței acesteia la sediul unei unități de poliție, se prevede că se întocmește un raport privind folosirea forței fizice și a mijloacelor din dotare și se face mențiunea respectivei activități în registrul privind persoanele conduse.

Referitor la acest aspect, instanța de fond a reamintit că prin adresa din 1 aprilie 2013, s-a comunicat de către conducerea Secției nr. 3 de Poliție a Municipiului Pitești, că la data de 6 mai 2012, toate autoturismele planificate în serviciu aveau pulverizatoare de mână, cu substanțe iritant-lacrimogene, la care aveau acces agenții de O.S.P. repartizați în serviciu (fila 1467, dosar urmărire penală). Sub aspectul relevanței juridice, aceste probe sunt de reținut, câtă vreme sunt mai apropiate de momentul evenimentului reclamat la data de 6 mai 2012, fapt pentru care apreciază că inculpatul B.V.E. a folosit instrumente cu efect iritant.

Imediat după pulverizarea spray-ului lacrimogen, inculpatul B. a introdus mâna în interiorul autoturismului Logan și, deblocând ușa, l-a scos cu forța pe I.L.S.. Acesta a fost îngenunchiat, i s-au răsucit mâinile la spate și a fost încătușat, acest fapt fiind observat și de martorul R.I.V. care, a declarat : „.am observat în mijlocul străzii un om aflat în genunchi și lângă el un polițist, motiv pentru care am oprit, întrucât nu puteam să trec mai departe cu mașina. Rețin că respectiva persoane avea mâinile la spate și erau încătușate".

De același tratament a avut parte și victima L.C.D., inculpatul P.A., fiind ajutat să-l imobilizeze și să-l încătușeze de către inculpatul B.V.E., din dispoziția inculpatului G.M.

Ulterior procedurii de încătușare, părțile vătămate au fost urcate cu forța în autoduba poliției și conduse la sediu, la volanul autodubei aflându-se P.A., iar în dreapta conducătorului auto a stat inculpatul G.M. aceștia putând să supravegheze permanent ce se întâmplă în spatele lor, având în vedere că aici se aflau cele două părți vătămate împreună cu inculpatul B.

S-a reținut că partea din față a autodubei era separată de partea din spate, unde se aflau părțile vătămate, de un grilaj metalic, fără geam (a se vedea declarația inculpatului B.V.E.).

Potrivit declarațiilor părților vătămate, în timpul transportului către secția de poliție, inculpatul B.V.E. a început să-l lovească pe L.C.D. cu palmele și cu pumnii în zona capului, cât și în zona urechii stângi și, deși I.L.S. a intervenit în favoarea cumnatului său L., rugându-l pe B. să nu-l mai lovească, ceilalți doi inculpați aflați în cabina autodubei nu au intervenit în disputa creată.

Pentru intervenția avută, partea vătămată I.L.S., instanța de fond a constat că inculpatul B. i-a aplicat și acestuia un pumn în zona capului, acesta căzând pe podeaua autoturismului și lovindu-se la brațul stâng, așa cum rezultă din depoziția victimei în cauză, fiindu-i aplicate acestuia mai multe lovituri puternice, fapt pentru care partea vătămată a rămas lipită de podeaua autoturismului de teamă că va fi lovită din nou, în condițiile în care va încerca să se ridice, fapt confirmat de depozițiile victimelor precum și de actele medico-legale depuse în cauză.

Partea vătămată I.L.S. a declarat că a fost bătut de către B.V.E. și în biroul unde a fost condus de acest polițist.

Relevant sub acest aspect a fost considerat faptul că fiecare victimă a fost condusă într-o cameră separată, iar I.L.S. a fost lovit de inculpatul B. în zona feței cu palmele și pumnii, spărgându-i buza superioară și odată căzut pe pardoseală, a fost lovit în continuare de acesta cu picioarele, leziunile produse fiind confirmate de declarațiile martorilor, de certificatul medico-legal și raportul medico-legal aflate la dosar.

Țipetele acestuia au fost auzite de cealaltă parte vătămată, care a confirmat această susținere în depoziția sa.

Părților vătămate li s-a întocmit cu acel prilej procese verbale de contravenție, fiind sancționați contravențional. Cât timp au fost aduși la poliție și au stat în birouri separate, nu au fost lăsați să comunice celor apropiați despre ceea ce se li se întâmplă acolo. In momentul în care partea vătămată L. a ajuns în sala de așteptare, din incinta Secției nr. 3 de Poliție și l-a întâlnit pe martorul I.C.S., a putut comunica cu ajutorul telefonului acestuia, cu soția sa.

Părții vătămate I.L.S., potrivit probelor din dosar, i-au fost ridicate cele două telefoane mobile și cheile autoturismului de către inculpatul B., cu prilejul controlului corporal făcut în biroul din sediul poliției.

În acest context, instanța de fond a constat că susținerile părților vătămate sunt confirmate de către martorul I.C.S., care i-a înmânat telefonul său victimei L., aceasta din urmă având astfel posibilitatea să vorbească la telefon cu soția sa L.S., căreia i-a comunicat că se află la sediul Secției nr. 3 de poliție, împreună cu I.L.S.. De asemenea, probele dosarului confirmă faptul că această martoră a anunțat-o pe I.E.R. (soția lui I.L.S., precum și pe martorul B.I.M.) sosind împreună la sediul poliției în jurul orelor 23,30-24,00.

Conform declarațiilor martorei L.S., aceasta a sosit la poliție însoțită de fiica sa în vârstă de 11 ani și, cu acel prilej, a constatat că soțul său prezenta sânge în zona urechii stângi, mai exact afirma:„soțului meu îi curgea sânge din urechea stângă era plin de sânge în jurul gurii. Se văita că îl doare foarte tare urechea și că nu mai aude cu ea că îl dor mâinile din cauza cătușelor și afirma că îl doare spatele, întrucât. a fost lovit cu picioarele".

Referitor la I.L.S. a declarat următoarele: „Acesta prezenta zgârieturi pe față, în zona buzei inferioare. Afirma că îl doare foarte tare mâna. De asemenea, se văita că îl doare în regiunea stomacului și în zona spatelui".

Din depoziția martorei I.E.R. se desprinde o descriere amănunțită a stării fizice și psihice în care se afla soțul ei, I.L.S., care era grav bătut: „Acesta avea buza superioară strivită prin interior, curgându-i sânge din buză. In zona urechii stângi avea o vânătaie, respectiv roșeață. Mi-a spus că îl doare foarte rău mâna dreaptă, respectiv antebrațul. Mâna părea umflată și o mișca greu. I-am ridicat tricoul și am constatat că pe abdomen se afla roșeață. Asemenea pete roșii avea și în partea din spate. Acesta mi-a spus că a fost bătut de către organele de poliție."

Aceeași martoră a declarat și despre victima L.C.D. că era plin de sânge pe tricou și în zona urechii stângi, acuzând, totodată, faptul că nu mai aude cu această ureche.

Aceeași descriere a stării în care se aflau victimele a realizat-o și martorul B.l. care, în plus, a relatat că partea vătămată L.C.D. era îmbrăcat sumar „în pantaloni de pijama și un tricou de casă.

În noaptea incidentului, martorul B.l. s-a deplasat la S.J.U. Argeș împreună cu părțile vătămate, acestea din urmă beneficiind în urma examinării de specialitate de atelă gipsată la mâna dreaptă în cazul victimei I., respectiv de intervenție chirurgicală în privința părții vătămate L., deoarece a avut timpanul de la urechea stângă perforat (a se vedea Foaia de. observație clinică generală din 8 mai 2012 - file 154-156 dosar urmărire penală, precum și celelalte rapoarte de expertiză medico-legale întocmite în cauză).

Prin urmare, instanța de fond a constat că relevante, sub acest aspect, sunt și cele două certificate medico-legale depuse de victime, confirmate de rapoartele de expertiză medico-legale, din care rezultă că I.L.S. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu/sau de corp dur, ce pot data din 6 mai 2012, pentru care a necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale de la data producerii. Se apreciază că există legătură de cauzalitate între leziunile traumatice constate și agresiunea fizică din 6 mai 2012.

Deosebit, din raportul de expertiză medico-legală ce-l privește pe partea vătămată L.C.D., a rezultat că acesta a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu/sau de corp dur ce pot data din 6 mai 2012, pentru care a necesitat 22-23 zile îngrijiri medicale de la data producerii.

Se menționează că susnumitul nu prezintă infirmitate, pierdere de organ sau sluțire și se apreciază că leziunile traumatice pot data din 6 mai 2012.

Referitor la acest ultim aspect, inculpații au solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, din care să rezulte, în mod concret, dacă leziunile constatate la partea vătămată L. (în special cele de la timpanul urechii stângi) se datorează unor cauze preexistente datei de 6 mai 2012, și dacă există legătură directă de cauzalitate între leziunile reclamate și incidentul din data de 6 mai 2012.

În considerarea dreptului la apărare, instanța de fond a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală, la nivelul I.N.M.L. „Mina Minovici" care prezintă următoarele concluzii cu relevanță juridică deosebită în speța de față, referitor la leziunile traumatice suferite de partea vătămată L.: „Având în vedere topografia și morfologia leziunilor traumatice consemnate, rezultă că au putut fi produse prin lovire cu/și de corpuri dure și au necesitat pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale.

În consecință, s-a constatat de I.N.M.L. „Mina Minovici" că între leziunile traumatice consemnate și incidentul din seara zilei de 6 mai 2012, există legătură directă de cauzalitate.

Acest raport de expertiză medico-legală solicitat în apărare de către inculpați a confirmat situația de fapt descrisă mai sus, respectiv contribuția infracțională a inculpatului B. în producerea leziunilor traumatice reclamate de către victime în data de 6 mai 2012, ceilalți doi coinculpați săvârșind acte evidente de complicitate morală, unul și prin prisma poziției pe care o avea de inspector principal de poliție în cadrul secției nr. 3 de poliție - Biroul ordine publică, și anume G.M. care, potrivit atribuțiilor de serviciu, avea sarcina de a coordona, îndruma, monitoriza și controla activitatea celorlalți agenți de poliție ce făceau parte din compartimentul de siguranță publică și patrulare.

De altfel, în declarațiile date de ceilalți coinculpați, a rezultat acest fapt, inculpatul B. afirmând că „inculpatul G.M. ne-a îndrumat în toată procedura descrisă de mine mai sus, întrucât el este șeful nostru . .și decizia a aparținut tuturor". Acest fapt a fost confirmat și de inculpatul P.A.

În plus, tratamentul de care au avut parte părțile vătămate a fost considerat ca fiind unul degradant și umilitor, cu atât mai mult cu cât înșiși inculpații în declarațiile date au recunoscut că părțile vătămate nu prezentau un pericol deosebit, ele manifestându-se recalcitrant numai prin injuriile și amenințările proferate, la începutul conflictului, această situație putând fi controlată, în mod legal, prin aplicarea sancțiunilor contravenționale corespunzătoare. Acest fapt a fost confirmat fără dubiu, întrucât părțile vătămate erau persoane față de care nu exista suspiciunea de săvârșire a unor fapte ilegale, în condițiile în care se aflau în autoturismul aflat în folosința părții vătămate I. și parcat în apropierea locuinței părții vătămate L. și, fără să se manifeste violent față de agenții de poliție, inculpați în cauză, au fost încătușați și loviți potrivit elementelor de probatoriu ce rezultă din dosar.

Mai mult decât atât, probele dosarului, coroborate cu declarațiile inculpaților, dar și cu declarația martorului A.M. (agent de poliție) au confirmat faptul că exista posibilitatea unei comunicări mai bune între părțile litigante pentru a se reuși identificarea victimelor și, mai mult decât atât, această procedură de identificare se putea face și fără a recurge la forță, în baza numărului de înmatriculare a mașinii unde au fost depistate acestea, prin accesarea bazei de date în sistem informatic.

Raportat la împrejurările descrise, cu privire la faptele reclamate în data de 6 mai 2012, instanța de fond a observat că părțile vătămate i-au acuzat pe inculpați de comiterea infracțiunii de purtare abuzivă, în sensul că ofițerii de poliție însărcinați cu asigurarea ordinii și liniștii publice le-au aplicat un tratament umilitor, cu efecte fizice și psihice și i-au condus la secția de poliție, fără să respecte normele aplicabile în materie de procedura contravențională.

Instanța de fond a examinat dacă acel tratament aplicat părților vătămate atinge un minim de gravitate și, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, cum ar fi natura și contextul tratamentului aplicat, modalitatea de punere în executare a procedurii de forță, efectele fizice și psihice, dovedite de probele dosarului, constată că acesta a depășit cadrul legal și, prin raportare la dispozițiile art. 250 alin. (3) C. pen., și, s-a apreciat că sunt conturate elementele constitutive ale acestei infracțiuni, în privința tuturor inculpaților.

Instanța de fond a precizat că în speță, s-a efectuat un Raport de.nouă expertiză medico-legală de către I.N.M.L. „Mina Minivici" care a definitivat zilele de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite de către L.C.D., la 14-16 zile, motiv pentru care acest aspect de drept avea relevanță juridică deosebită, sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptelor din art. 250 alin. (4) C. pen., anterior, în art. 250 alin. (3) C. pen., anterior, referitor la inculpatul B.V.E., precum și din art. 26 rap. la art. 250 alin. (4) C. pen., anterior, în art. 26 rap. la art. 250 alin. (3) C. pen., anterior, în privința inculpaților G.M. și P.A.

Totodată, raportat la principiul aplicării legii penale mai favorabile, s-a constatat că atât din perspectiva aplicării pedepselor, cât și al modalității de individualizare a acestora, legea veche este cea mai blândă, astfel încât instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților pe tărâmul Codului penal anterior, în temeiul art. 5 din N.C.P.

Instanța de fond a constat că, în drept, fapta inculpatului B.V.E., care în seara zilei de 6 mai 2012, în calitate de agent principal de poliție, în timpul serviciului, cu intenție, a lovit cu palmele, pumnii și picioarele pe partea vătămată I.L.S., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (3) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care în acea seară și folosindu-se de aceeași calitate, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu intenție a vătămat integritatea corporală a părții vătămate L.C.D., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (3) C. pen.

Faptele inculpaților G.M. și P.A. care, în seara zilei de 6 mai 2012, în calitate de inspector principal de poliție și, respectiv, agent de poliție, în timpul serviciului, cu intenție, a înlesnit și a ajutat pe inculpatul B.V.E., să exercite acte de violență asupra părții vătămate I.L.S. și să vatăme integritatea corporală a părții vătămate L.C.D., producându-le leziuni traumatice care au necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale și, respectiv 14-16 zile îngrijiri medicale, constituie infracțiunile prev. de art. 26 rap. la art. 250 alin. (3) C. pen., art. 26 rap. la art. 250 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Deoarece cei trei inculpați au săvârșit faptele împreună, instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile și dispozițiile referitoare la circumstanța agravantă, prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Instanța de fond în baza art. 386 noul C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 noul C. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, astfel:

- pentru inculpatul B.V.E., din infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (4) C. pen. anterior, în infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. anterior (parte vătămată fiind L.C.D.);

- pentru inculpatul G.M., din infracțiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 250 alin. (4) C. pen. anterior, în infracțiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 250 alin. (3) C. pen. anterior, faptă reclamată de partea vătămată L.C.D.;

- pentru inculpatul P.A., din infracțiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 250 alin. (4) C. pen. anterior, în infracțiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 250 alin. (3) C. pen. anterior, faptă reclamată de partea vătămată L.C.D.

În baza art. 250 alin. (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpatul B.V.E. la 8 luni închisoare, parte vătămată fiind I.L.S.

În baza art. 250 alin. (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la 8 luni închisoare, parte vătămată fiind L.C.D.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. anterior, a contopit pedepsele stabilite și a dispus ca inculpatul să execute pedepasa cea mai grea, de 8 luni închisoare.În baza art. 26 rap. la art. 250 alin. (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpatul G.M. la 6 luni închisoare, parte vătămată fiind I.L.S.

În baza art. 26 rap. la art. 250 alin. (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la 6 luni închisoare, parte vătămată fiind L.C.D.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. anterior, a contopit pedepsele stabilite și a dispus ca inculpatul să execute pedepasa cea mâi grea, de 6 luni închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 250 alin. (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpatul P.A., la 6 luni închisoare, parte vătămată, fiind I.L.S.

În baza art. 26 rap.la art. 250 alin. (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la 6 luni închisoare, parte vătămată fiind L.C.D.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. anterior, a contopit pedepsele stabilite și a dispus ca inculpatul să execute pedepasa cea mai grea, de 6 luni închisoare.În baza art. 81 C. pen. anterior, a suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate tuturor inculpaților și în temeiul art. 82 C. pen. anterior, a fixat termen de încercare de 2 ani și 6 luni pentru fiecare dintre inculpații G.M. și P.A., iar pentru inculpatul B.V.E. stabilește termen de încercare de 2 ani și 8 luni.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor închisorii, s-au suspendat executarea pedepeselor accesorii.

S-a constatat că părțile vătămate L.C.D. și I.L.S. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Au fost obligați inculpații în solidar cu I.J.P. Argeș să plătească S.J.U. Pitești suma de 150,80 lei și, respectiv, 81,95 lei, reprezentând cheltuieli cu spitalizarea părților vătămate I.L.S. și L.C.D. și la câte 800 lei cheltuieli judiciare statului, din care 353 lei reprezintă cheltuielile efectuate la urmărirea penală.

Împotriva sentinței penale nr. 126 din 7 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în termenul legal, au declarat apel inculpații B.V.E., G.M. și P.A., părțile vătămate I.L.S. și L.C.D. și partea responsabilă civilmente I.P.J. Argeș.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 august 2014.

Inculpatul apelant, B.V.E.

a criticat hotărârea instanței de fond cu privire la stabilirea situației de fapt și a vinovăției acestuia, susținând că în mod greșit s-a reținut că, fiind în timpul serviciului,împreună cu coinculpații G.M. și P.A. au exercitat acte de violență față de cele două părți vătămate.

A arătat că instanța de fond a făcut o analiză greșită a probelor administrate în cauză, trăgând concluzia greșită că se face vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni reținute în sarcina sa.

În ce privește situația de fapt, a arătat că datorită comportamentului agresiv al părților vătămate a fost necesară intervenția în forță a inculpaților, precum și chemarea unui alt echipaj de poliție pentru imobilizarea, extragerea din autoturism și încătușarea părților vătămate, iar pentru soluționarea incidentului a fost necesară și folosirea sprayului din dotare.

A mai arătat că leziunile prezentate de partea vătămată L.C. la ureche nu au nici un suport medico-legal întrucât nu au fost invocate de aceasta și nici prezentate la examinarea medicului, astfel că nu se poate ajunge la tragerea sa la răspundere penală, fiind aplicabile dispozițiile art. 21 C. pen.

Totodată, față de faptul că plângerea părții vătămate L.C. împotriva procesului - verbal, a fost respinsă, există autoritate de lucru judecat cu privire la comportamentul acesteia și sancționarea sa contravențională, situație care nu mai poate fi înlăturată de instanță.

În ce privește al doilea moment al pretinsei loviri de către inculpat a celor două părți vătămate în duba poliției și la secția de poliție, a arătat că nu există nicio probă la dosar care să confirme această situație, declarațiile părților vătămate fiind singulare și nu pot fi luate în considerare.

A mai arătat că în mod greșit, instanța de fond a luat în considerare declarațiile unor martori care nu au fost prezenți efectiv la pretinsele loviri și au fost înlăturate declarațiile martorilor din care rezultă că nu a exercitat violențe asupra părților vătămate. Singurele acțiuni ale inculpatului asupra părților vătămate au fost cu ocazia extragerii lor din autoturism, ceea ce le-a produs leziuni minore.

În concluzie, a arătat că în mod greșit s-a reținut vinovăția inculpatului B.V.E. pentru săvârșirea celor două infracțiuni, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și achitarea în baza art. 396 pct. 5 rap. la art. 16 lit. c) și d) C. proc. pen.

Inculpatul apelant G.M.

a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, întrucât la dosar nu sunt probe certe de vinovăție.

A arătat că incidentul a avut loc în două momente importante, inculpatul G. intervenind în primul moment în care, datorită comportamentului violent al părților vătămate âu solicitat prezența unui al echipaj de poliție și în urma căruia, părțile vătămate au fost imobilizate; încătușate și conduse cu duba la secția de poliție.

A arătat că în acest prim moment, inculpații au acționat conform legii, iar părțile vătămate, care se aflau în stare de ebrietate și tulburau liniștea și ordinea publică, au încălcat legea. Cu privire la aceste aspecte există probe la dosar, constând în declarații ale părților vătămate, ale unor martori precum și hotărârea judecătorească prin care s-a respins plângerea părții vătămate L.C.D. împotriva procesului-verbal de contravenție.

Prezența inculpatului la locul incidentului nu s-a datorat intenției acestuia de a-și ajuta moral colegii ci s-a datorat unei situații obiective, impusă de circumstanțele în care se aflau cele două părți vătămate.

Al doilea moment al incidentului, constând în conducerea părților vătămate la sediul poliției, a arătat că la dosar nu sunt probe din care să reiasă complicitatea inculpatului G.M. la faptele coinculpatului B..

A arătat că din probe rezultă fără dubiu că inculpatul G. se afla în partea din față a dubei condusă de inculpatul P.A, partea din față fiind despărțită de partea din spate de un grilaj metalic.

Pe de o parte, în cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul G.M. a văzut sau a auzit ce se petrece în spatele dubei, acolo unde părțile vătămate au susținut că au fost lovite de inculpatul B., iar la sediul poliției, inculpatul nu s-a mai aflat în apropierea celor două părți vătămate și nu există la dosar dovezi care să contrazică această afirmație.

A solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului G.M., întrucât acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

În subsidiar a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile și schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de complicitate la abuz în serviciu în două infracțiuni de complicitate la purtare abuzivă, limitele de pedeapsă pentru această infracțiune fiind mai mici pe noua lege.

A mai arătat că nu se impune reținerea concursului de infracțiuni pe legea nouă, ci pe legea veche, fiind mai favorabil inculpatului, iar infracțiunile au fost comise pe legea veche.

A mai solicitat și aplicarea instituției amânării executării pedepsei.

Inculpatul apelant P.A.

a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și achitarea acestuia întrucât din probele existente nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului.

A arătat că instanța de fond nu a analizat toate probele existente la dosar, dând valoare doar probelor în defavoarea inculpaților, nu s-a avut în vedere că singurele declarații din care rezultă presupunerea că inculpatul B. a exercitat loviri asupra părților vătămate sunt ale rudelor și prietenilor acestora și nici neconcordanța dintre declarațiile părții vătămate I.L.S. și actele medicale existente la dosar.

A mai arătat că față de actele medicale existente la dosar și de declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați în cauză, rezultă că la data incidentului, partea vătămată L.C. suferea deja de o afecțiune a urechii, iar față de contradicțiile existente între concluziile raportului de expertiză medico-legală și ale examinării din 7 mai 2012 ale S.J.U. Argeș, se impune efectuarea unei expertize medico-legale care să concluzioneze cu privire la afecțiunile pe care partea vătămată le-a avut și aceasta a avut nevoie de intervenția chirurgicală efectuată.

Consideră că inculpații au fost condamnați pe baza unor presupuneri, în cauză nu sunt probe directe de vinovăție, ceea ce profită inculpaților, aceștia au intervenit în mod legal în conflictul generat de părțile vătămate, nu există dovada lovirilor la care se pretinde că au fost supuse, astfel că se impune achitarea inculpatului de orice penalitate.

A arătat că nu s-a făcut dovada că inculpatul P.A a săvârșit infracțiunile de complicitate de care este acuzat prin actul de trimitere în judecată, nu s-a făcut dovada că inculpatul B. a lovit părțile vătămate, iar inculpatul P.A l-a ajutat în vreun fel și nu se poate susține că acesta poate fi acuzat de vre-o agresiune fizică sau verbală asupra părților vătămate.

Părțile vătămate apelante,

I.L.S. și L.C.D., a criticat hotărârea instanței de fond atât cu privire la soluționarea laturii civile cât și cu privire la cea penală.

Cu privire la latura civilă a solicitat admiterea apelurilor și obligarea în solidar a celor trei inculpați la plata onorariului în sumă de 3.800 lei, conform chitanțelor depuse la dosar.

în ce privește latura penală, a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaților, având în vedere încercarea acestora de a denatura adevărul, de a influența probele administrate și singurul martor care se afla la momentul săvârșirii faptelor în secția de poliție.

Analizând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că apelurile inculpaților B.V.E., G.M. și P.A. sunt nefondate urmând a fi respinse iar în ceea ce privește apelul declarat de părțile vătămate apelante, I.L.S. și L.C.D., urmează să fie admis doar sub aspectul laturii civile, respectiv a obligării inculpaților B.V.E., G.M. și P.A. la plata cheltuielilor judiciare către fiecare dintre părțile vătămate I.L.S. și L.C.D.

I. Înalta Curte constată că în baza declarațiilor părților vătămate s-a reținut următoarea stare de fapt:

În seara zilei de 6 mai 2012, cei trei inculpați, agenți de poliție, au început serviciul la orele 22,00 și, în scopul realizării activității de patrulare, s-au deplasat cu autoduba, aparținând I.J.P. în zona cartierului T. din Municipiul Pitești.

S-a reținut în actul de sesizare că între părțile litigante a intervenit o dispută, referitoare la refuzul părților vătămate de ase identifica, motiv pentru care polițiștii au apelat la forțe sporite din dispoziția inculpatului G.M., sosind la fața locului agenții de poliție M.M. și D.V., martori audiați în cauză.

Inculpații, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, au susținut că, în seara zilei de 6 mai 2012, în jurul orelor 22,00, și-au început activitatea de patrulare în zona cartierului T. din Pitești, scop în care s-au deplasat prin această zonă cu autoduba, la volan aflându-se inculpatul P.A.

În dreptului blocului, aflat în cartierul T., inculpații au constatat prezența unui autoturism, parcat pe partea de dreaptă în direcția sensului de deplasare, în care se aflau părțile vătămate I.L.S. și L.C.D., jumătate pe carosabil și jumătate pe trotuar.

Înalta Curte constată că în esență starea de fapt prezentată este aproximativ asemănătoare până la momentul în care se vorbește de agresiunea la care au fost supuse părțile vătămate și motivația acesteia.

Înalta Curte apreciează că există o evidentă neconcordanță între ceea ce a suținut inculpatul B.V.E. cu privire la folosirea spray-ul iritant lacrimogen în interiorul autoturismului, în timpul procesului penal.

Astfel din declarațiile părților vătămate, coroborate în parte și cu depozițiile inculpaților, rezultă că inculpatul B.V.E. a fost cel care a folosit spray-ul iritant lacrimogen, profitând de faptul că geamul de la șofer se afla întredeschis.

Inculpatul B.V.E. a afirmat că nu el a folosit sprayul iritant lacrimogen, deoarece nu l-a avut în dotare la momentul incidentului, ci martorul M.I.M., care a venit ulterior pentru a sprijini operațiunea de încătușare. Martorul M., a afirmat de asemenea, în același sens.

În raportul întocmit în data de 7 mai 2012, către șeful de secție, s-a menționat: „am folosit sprayul iritant lacrimogen din dotare" (fila 221, verso, dosar urmărire penală).

Înalta Curte constată că

după pulverizarea spray-ului lacrimogen, inculpatul B. a introdus mâna în interiorul autoturismului și, deblocând ușa, l-a scos cu forța pe I.L.S. Acesta a fost îngenunchiat, i s-au răsucit mâinile la spate și a fost încătușat, acest fapt fiind observat și de martorul R.I.V. care, a declarat : „am observat în mijlocul străzii un om aflat în genunchi și lângă el un polițist, motiv pentru care am oprit, întrucât nu puteam să trec mai departe cu mașina V. Rețin că respectiva persoane avea mâinile la spate și erau încătușate".

De același tratament a avut parte și victima L.C.D., inculpatul P.A., fiind ajutat să-l imobilizeze și să-l încătușeze de către inculpatul B.V.E., din dispoziția inculpatului G.M.

Ulterior procedurii de încătușare, părțile vătămate au fost urcate cu forța în autoduba poliției și conduse la sediu, la volanul autodubei aflându-se P.A., iar în dreapta conducătorului auto a stat inculpatul G.M., aceștia putând să supravegheze permanent ce se întâmplă în spatele lor, având în vedere că aici se aflau cele două părți vătămate împreună cu inculpatul B.

S-a reținut că partea din față a autodubei era separată de partea din spate, unde se aflau părțile vătămate, de un grilaj metalic, fără geam (a se vedea declarația inculpatului B.V.E.).

Pentru intervenția avută, partea vătămată I.L.S., inculpatul B. i-a aplicat și acestuia un pumn în zona capului, acesta căzând pe podeaua autoturismului și lovindu-se la brațul stâng, așa cum rezultă din depoziția victimei în cauză, fîindu-i aplicate acestuia mai multe lovituri puternice, fapt pentru care partea vătămată a rămas lipită de podeaua autoturismului de teamă că va fi lovită din nou, în condițiile în care va încerca să se ridice, fapt confirmat de depozițiile victimelor precum și de actele medico-legale depuse în cauză.

Partea vătămată I.L.S. a declarat că a fost bătut de către B.V.E. și în biroul unde a fost condus de acest polițist.

În baza fișei postului deținut de fiecare inculpat în parte, s-a constatat că inculpatul G.M. are calitatea de inspector principal de poliției în cadrul Poliției Municipiului Pitești - Secția de Poliție nr. 3 - Biroul ordine Publică. In cadrul acestui post, inculpatul are ca atribuții: coordonarea, îndrumarea, monitorizarea și controlul activității C.S.P.P., în scopul realizării activității de menținere a ordinii și liniștii publice pe teritoriul localităților urbane, pentru prevenirea și combaterea faptelor antisociale stradale și intervenția operativă la evenimente.

Inculpatul B.V.E. lucrează ca. agent principal de poliție în cadrul Poliției Municipiului Pitești - Secția de Poliție nr. 3, Biroul Ordine Publică și nu are calitatea de organ al poliției judiciare.

Inculpatul P.A. este agent de poliție la Poliția Municipiului Pitești, Secția nr. 3, Biroul Ordine Publică, neavând calitatea de organ al poliției judiciare.

Cu titlu preliminar Înalta Curte reamintește faptul că, în conformitate cu jurisprudența C.E.D.O. art. 3 din Convenție „Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante." consfințește una dintre valorile fundamentale ale societăților democratice.

Chiar si în cele mai dificile situații, cum ar fi lupta împotriva terorismului sau a crimei organizate, Convenția interzice în termeni absoluți tortura, pedepsele si tratamentele inumane sau degradante. Art. 3 nu prevede nicio excepție, nu suferă nicio derogare, nici măcar în caz de pericol public ce amenința viata națiunii.

Pentru a intra sub incidența art. 3, un rau tratament trebuie sa atingă un nivel minim de gravitate. Aprecierea acestui nivel minim este relativa prin esența; ea depinde de toate datele cauzei si, în special, de durata tratamentului, de efectele sale fizice și psihice, precum si, uneori, de sexul, vârsta si starea de sănătate a victimei. Atunci când un individ este privat de libertate, utilizarea foitei fizice asupra sa atunci când ea nu este strict necesara prin comportamentul sau, lezează demnitatea umana si constituie, în principiu, o încălcare a dreptului garantat de art. 3.

Curtea europeană a considerat ca un anumit tratament este „inuman", în special pentru ca a fost aplicat cu premeditare ore întregi si pentru ca a produs, daca nu adevărate leziuni, cel puțin puternice suferințe fizice si morale, si, în același timp, „degradant", deoarece este capabil sa producă victimelor sale sentimente de teama, angoasa si inferioritate, menite sa le umilească si sa le înjosească.

Pentru ca o pedeapsa sau tratamentul care o însoțește sa fie considerate „inumane" sau „degradante", suferința sau umilința trebuie, în orice caz, sa le depășească pe cele pe care le presupune o anumita forma de tratament sau de pedeapsa legitimă.

Înalta Curte apreciază că, dacă comportamentul agenților de poliție față de refuzul părților vătămate de a se legitima și atitudinea lipsită de deferentă față de autorități constând într-un comportament necorespunzător, chiar ofensator, ar fi fost de natură să justifice acțiunea agenților, până la momentul imobilizării în vederea conducerii acestora la sediul poliției, cu totul alta este situația în momentul în care vorbim de comportamentului avut de inculpatul B.V.E., care a aplicat lovituri părților vătămate în timpul deplasării la sediul poliției și la sediul poliției, comportament care a fost aprobat tacit de ceilalți doi inculpați care, prin natura funcției pe care o aveau și a atribuțiilor care decurg din ea, aveau obligația de a interveni pentru protecția persoanelor private de libertate

Înalta Curte constată că

pentru lămurirea situației medicale a părților vătămate, cu consecințe în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute inculpaților, instanța de fond a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală.

Acest nou raport de expertiză medico-legală, referitor la leziunile traumatice suferite de partea vătămată L., stabilește că : leziunille traumatice consemnate, au putut fi produse prin lovire cu/și de corpuri dure și au necesitat pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale.

Din documentația medicală pusă la dispoziție, rezultă că leziunile traumatice constatate la examinările obiective din 7 mai 2012 (la Serviciul U.P.U al S.J.U. Argeș Pitești și la S.J.M.L. Argeș) „implicit cele de la timpanul urechii stângi", nu se datorează unor cauze preexistente datei de 6 mai 2012", cum au susținut inculpații. I.N.M.L. „Mina Minovici" a constatat că între leziunile traumatice consemnate și incidentul din seara zilei de 6 mai 2012, există legătură directă de cauzalitate.

Înalta Curte constată că

în baza probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată s-a ajuns în mod corect la concluzia existenței faptelor reținute în sarcina inculpaților.

Astfel, inculpatul B.V.E., în seara zilei de 6 mai 2012, în calitate de agent principal de poliție, în timpul serviciului, cu intenție, a lovit cu palmele, pumnii și picioarele pe partea vătămată I.L.S., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale, și pe partea vătămată L.C.D., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale, în timpul transportării acestora la sediul poliției precum și în incinta sediului poliției, fapte ce constituie două infracțiuni de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (3) C. pen. în concurs.

De asemenea faptele inculpaților G.M. și P.A. care, în seara zilei de 6 mai 2012, în calitate de inspector principal de poliție și, respectiv, agent de poliție, în timpul serviciului, cu intenție, a înlesnit și a ajutat pe inculpatul B.V.E., să exercite acte de violență asupra părții vătămate I.L.S. și să vatăme integritatea corporală a părții vătămate L.C.D., producându-le leziuni traumatice care au necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale și, respectiv 14-16 zile îngrijiri medicale, în timpul transportării acestora la sediul poliției, constituie infracțiunile prev. de art. 26 rap. la art. 250 alin. (3) C. pen., art. 26 rap. la art. 250 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Înalta Curte

nu poate'reține critica inculpatului B.V.E. referitoare la faptul că plângerea părții vătămate L.C. împotriva procesului - verbal, a fost respinsă, în condițiile în care există autoritate de lucru judecat, cu privire la comportamentul acesteia și sancționarea sa contravențională, situație care nu mai poate fi înlăturată de instanță.

În același co

§ Cauze similare