ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3867/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 71 din data de 28 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F.M., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.

S-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată P.I.

S-a constatat că, prin Rechizitoriul nr. 1065/P din 29 februarie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a trimis în judecată pe inculpații C.R. pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. și F.M. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 26 august 2011, între persoana vătămată P.I. și martorul R.I., a izbucnit o ceartă pe raza comunei Hârsești. La un moment dat, R.I. a sunat la Serviciul Unic de Urgență 112, iar după circa 30 de minute la fața locului a venit un echipaj de poliție alcătuit din trei persoane, două în uniformă și unul îmbrăcat civil, respectiv agenții de poliție C.R. și B.N. și paznicul Primăriei comunei Bârla, numitul F.M. Agenții de poliție l-au încătușat pe P.I. și l-au luat la Postul de Poliție Bârla, împreună cu R.I.

Ajunși la postul de poliție, persoana vătămată P.I. a fost băgată încătușată într-un birou, unde a fost lovită de mai multe ori cu piciorul în zona coastelor de către paznicul F.M. și o dată cu palma în zona feței de către agentul de poliție C.R.. În acest timp, agentul B.N. a luat o declarație martorului R.I. și a întocmit fișa de intervenție la evenimente.

Din probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reținut următoarele:

La data de 26 august 2011 între partea vătămată P.I. și martorul R.I. a izbucnit o ceartă. Întrucât partea vătămată se afla în stare de ebrietate și avea o atitudine violentă încercând să ajungă la martor cu intenția de a-i aplica o corecție fizică, martorul a sunat la Serviciul de urgență 112.

La fața locului a sosit un echipaj format din polițiștii C.R. și B.N. și paznicul Primăriei comunei Bârla, F.M.

Partea vătămată a continuat să facă scandal, amenințându-i chiar și pe polițiști, motiv pentru care, aceștia au procedat la încătușarea sa.

Din probele dosarului (depoziția martorului B.N. și a inculpatului C.R.) a rezultat faptul că, nu era primul incident de acest fel provocat de partea vătămată.

După încătușarea părții vătămate, aceasta a fost condusă la sediul Postului de Poliție Bârla, împreună cu martorul R.I.

Aici, martorul B.N. a mers într-un birou unde a luat o declarație martorului, a întocmit părții vătămate un proces-verbal de contravenție și a întocmit fișa de intervenție la evenimente.

În tot acest timp partea vătămată a rămas într-un birou alăturat, însoțit de inculpații C.R. și F.M., așteptând să i se ia o declarație.

Partea vătămată a refuzat să dea vreo declarație, continuând să-i amenințe pe polițiști că o să-i reclame și că vor fi dați afară, proferând injurii la adresa lor.

În acest context, partea vătămată a fost condusă, împreună cu martorul R. în satul de domiciliu.

Situația de fapt a fost reținută pe baza actelor întocmite de către organele de urmărire penală, a depozițiilor părții vătămate, inculpaților și martorilor R.I., B.C., S.A., J.F.C. și G.D., audiați la cercetarea judecătorească.

Instanța de fond a considerat, că probele administrate nu conduc la concluzia indubitabilă că cei doi inculpați ar fi lovit-o pe partea vătămată.

Totodată, în plângerea inițială partea vătămată a arătat că a fost lovită de către persoana îmbrăcată în civil, respectiv inculpatul F.M., fără să amintească despre faptul că ar fi fost lovită și de către polițist, respectiv inculpatul C.R.

S-a mai reținut că, despre lovitura cu palma pe care susține că i-ar fi aplicat-o acesta, își aduce aminte pe parcursul anchetei, la circa o lună după producerea incidentului.

Atitudinea părții vătămate și comportamentul său au fost cele care au determinat intervenția organelor de poliție, o intervenție care s-a dovedit zadarnică, întrucât partea vătămată nu a încetat să profereze injurii și să amenințe, având în continuare un comportament recalcitrant, așa cum rezultă din depozițiile martorilor direcți, R.I. și B.N.

Instanța de fond a constatat că, nu a fost primul incident de acest fel provocat de partea vătămată, pe fondul consumului de alcool, și că în legătură cu pretinsa lovire, majoritatea martorilor, mai puțin B.N. și R.I., cunosc, în mod indirect, aspectele relatate la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească, de la partea vătămată și de la rude ale acesteia.

Ceilalți doi martori care au fost în sediul Poliției Bârla au relatat că partea vătămată nu a fost lovită de către inculpați.

În legătură cu leziunile descrise în certificatul medico-legal, din depozițiile martorilor B.N. și R.I., precum și ale inculpaților a rezultat faptul că, cele din zona feței erau preexistente sosirii echipajului de poliție, toți declarând că partea vătămată avea sânge pe față.

În legătură cu leziunile din zona hemitoracelui stâng, prima instanță a constatat că atât inculpații, cât și martorul R. au arătat că partea vătămată (dar și martorul R.), ar fi căzut la intrarea sau la ieșirea din postul de Poliție.

Tribunalul a apreciat că, declarațiile sunt ambigui și contradictorii în legătură cu momentul căzăturii și a părții corpului pe care aceasta a avut loc.

Având în vedere aceste neconcordanțe, instanța de fond a constatat că, se creează un dubiu asupra acestui aspect, dubiu ce profită inculpaților, în sensul că leziunile provin de la o căzătură și nu de la loviturile aplicate de vreunul dintre ei.

Față de toate acestea, tribunalul a considerat că prin probatoriul administrat nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, comportamentul inculpatului C.R., în calitatea pe care o avea, nefiind unul abuziv, iar leziunile descrise în certificatul medico-legal nefiind produse de lovituri aplicate de către inculpatul F.M.

Prin urmare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtate abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu 2.000 RON despăgubiri materiale și 50.000 RON daune morale față de inculpatul C.R. și cu 2.000 RON despăgubiri materiale și 40.000 RON daune morale față de inculpatul F.M.

În ce-l privește pe acesta din urmă, având în vedere temeiul achitării, prima instanță a apreciat că, dispozițiile art. 346 alin. (3) C. proc. pen., au interzis acordarea de despăgubiri.

În ce-l privește pe inculpatul C.R., având în vedere că acesta nu s-a comportat abuziv, ci în limita îndatoririlor de serviciu, instanța de fond a considerat că nu se impune obligarea sa la despăgubiri.

În baza art. 346 C. proc. pen., a fost respinsă acțiunea civilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și partea civilă P.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei, arătând că în situația în care nu se va reține infracțiunea prev. de art. 250 alin. (2) C. pen., în sarcina inculpatului C.R., sunt probe evidente în ceea ce privește conturarea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 250 alin. (1) C. pen.

În acest context, într-un motiv subsidiar a solicitat condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 180 alin. (2) C. pen.

Partea civilă P.I. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în raport de elementele de probă aflate la dosarul cauzei se impunea condamnarea inculpaților.

Prin Decizia nr. 66/A din 5 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și de partea civilă P.I., împotriva Sentinței penale nr. 71 din data de 28 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 1546/109/2012.

A desființat în parte sentința penală.

Rejudecând, a schimbat temeiul achitării inculpatului C.R., din art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

A înlăturat soluția de achitare a inculpatului F.M., cu toate consecințele precum și dispoziția de obligare a părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul F.M., la 3 luni închisoare.

În baza art. 81 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, potrivit art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A admis în parte acțiunea civilă formulată de P.I., în sensul că obligă pe inculpatul F.M. la 1.000 RON daune morale și la 38 RON despăgubiri materiale către aceasta.

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale.

A obligat pe inculpatul F.M. la 1.200 RON cheltuieli judiciare avansate de stat și la 2.000 RON cheltuieli judiciare către partea vătămată.

Apelurile declarate au fost fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Din probele administrate în cauză, a rezultat că la data de 26 august 2011, între partea vătămată P.I. și martorul R.I. a izbucnit o ceartă, pe fondul unei stări de tensiune preexistentă, dar și a consumului de alcool de către partea vătămată.

În aceste împrejurări descrise, P.I. a intenționat să-i aplice martorului cu care se afla în conflict, o corecție fizică, astfel încât acesta din urmă a sunat la Serviciul de urgență 112, ajungând la fața locului un echipaj de poliție.

În discuția contradictorie pe care a avut-o cu cei doi lucrători de poliție C.R. și B.N., partea vătămată P.I. a proferat injurii și i-a amenințat pe aceștia, motiv pentru care polițiștii au procedat la încătușarea părții vătămate în cauză, conducând-o, totodată, la sediul Postului de Poliție Bârla. Aici, martorul B.N. (polițist) l-a condus pe martorul R.I. într-un birou alăturat celui în care se afla partea vătămată, în scopul luării unei declarații despre conflictul din data respectivă.

În același timp, partea vătămată a fost condusă într-un birou alăturat de inculpatul C.R. (polițist), acesta din urmă fiind însoțit și de F.M. (paznic la Primăria comunei Bârla), cu scopul de a fi audiată.

În aceste împrejurări descrise, pe fondul consumului de alcool, partea vătămată P.I. a continuat să îi amenințe pe polițiști, în sensul că o să-i reclame și o să-i dea afară din serviciu, a proferat injurii la adresa lor, refuzând, totodată, să dea declarație.

Pe acest fond conflictual, inculpatul F.M. „persoană îmbrăcată în civil”, așa cum a descris-o în actele dosarului partea vătămată, i-a aplicat o corecție fizică acesteia. În acest sens, au fost toate probele dosarului ce se reflectă în Certificatul medico-legal nr. 911 din 30 august 2011, eliberat de S.M.L. Argeș, din care a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu/de corp dur, ce pot data din 26 august 2011 și care necesită circa 15 zile de îngrijiri medicale de la data producerii.

Din depoziția martorilor J.F.C., G.D., R.I., B.C. și S.A., coroborate cu declarațiile părților litigante, a rezultat faptul că, imediat după incident, la întâlnirea cu partea vătămată s-au observat leziunile din zona feței acesteia și că victima acuza dureri în zona coastelor.

Din discuțiile purtate cu partea vătămată, au aflat că acesta a fost bătut la poliție, fără alte amănunte în legătură cu persoana care i-a aplicat corecția.

La o analiză atentă a plângerii inițiale formulate de partea vătămată, Curtea a observat că acesta a declarat că la postul de poliție a fost lovit de către o persoană îmbrăcată civil „cu picioarele în partea stângă a corpului și cu mâinile peste față de către persoana civilă”.

De asemenea, în plângerea penală, partea vătămată a arătat că echipajul de poliție care a sosit la fața locului a fost format din 3 agenți de poliție „îmbrăcați în haine de serviciu și unul civil”.

Cu prilejul identificării din grup ce a avut loc la o dată ulterioară, victima a confirmat, însă o dată, că persoana care l-a agresat este inculpatul F.M.

Nesinceritatea în declarațiile date de partea vătămată a fost reliefată, însă, ulterior, când afirmă, pe parcursul procedurii, că ar fi fost agresat în sediul postului de poliție și de inculpatul C.R., deși, în plângerea formulată la data de 1 septembrie 2011, nu face referire decât la persoana îmbrăcată civil.

Având în vedere și certificatul medico-legal depus la dosarul cauzei, de unde rezultă că partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 15 zile îngrijiri medicale, dar și declarațiile martorilor audiați în cauză, Curtea a notat că sunt probe, în sensul că partea vătămată a fost agresată în data de 26 august 2011.

Pe de altă parte, planșele foto aflate în dosarul de urmărire penală, plângerea penală formulată de partea vătămată în data de 1 septembrie 2011, certificatul medico-legal din care a rezultat că partea vătămată a fost lovită în partea stângă a corpului și nicidecum pe partea dreaptă, cum a rezultat din declarațiile inculpaților, a confirmat împrejurarea că partea vătămată a fost agresată la data reclamată de către F.M., „persoana îmbrăcată în civil”.

Pentru aceste motive, în drept, fapta inculpatului F.M., care în data de 26 august 2011, în timp ce se afla la Postul de Poliție Bârla, împreună cu agenții de poliție, inculpatul C.R. și martorul B.N., i-a aplicat părții vătămate P.I. mai multe lovituri în zona hemitorace stâng, producându-i leziuni ce au necesitat circa 15 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 180 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia va fi condamnat.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată acestui inculpat, Curtea a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările săvârșirii faptei incriminate cât și urmările acesteia, astfel încât o pedeapsă de 3 luni închisoare, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen., respectiv a suspendării condiționate a executării acesteia, va fi în măsură să asigure reinserția socială a acestui inculpat.

Prin urmare, apreciind probatoriul administrat în cauză și constatând că partea vătămată a fost agresată la data reclamată de 26 august 2011, numai de către inculpatul F.M. și neexistând elementele de probă care să-l incrimineze pe coinculpatul C.R., Curtea a respins orice critică formulată de parchet, referitoare la reținerea infracțiunii prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen. sau art. 26 raportat la art. 180 alin. (2) C. pen., și condamnarea pentru una dintre aceste infracțiuni, dispunând, totodată, achitarea inculpatului C.R., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei, trebuie subliniată atitudinea părții vătămate P.I. care, aflat în stare de ebrietate, a manifestat un comportament recalcitrant, ce a determinat, pe cale de consecință, intervenția promptă a organelor de poliție, motiv pentru care, s-a dat o satisfacție parțială a acesteia, iar în temeiul art. 346 C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă, obligând inculpatul F.M. la 1.000 RON despăgubiri civile, sub forma daunelor morale și, respectiv 38 RON despăgubiri materiale.

Împotriva Deciziei penale nr. 66/A din 5 iunie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs partea civilă P.I.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1546/109/2012.

La data de 11 noiembrie  2013 recurenta parte civilă a depus motivele de recurs, invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. În susținerea acestui caz de casare a susținut că hotărârea este nelegală sub aspectul achitării inculpatului C.R., neimpunându-se achitarea acestuia, întrucât vinovăția lui a fost dovedită din actele de la dosarul cauzei.

A mai criticat hotărârea pronunțată de instanța de apel privind cuantumul redus al daunelor morale.

În concluzie a solicitat condamnarea inculpatului C.R. și obligarea acestuia la plata daunelor morale. A mai solicitat majorarea daunelor morale reținute de instanța de apel în sarcina inculpatului F.M.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor de recurs invocate de recurenta parte civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat având în vedere următoarele considerente:

Analiza recursului se va face prin raportare la modificările aduse cazurilor de casare prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

9

pct. 17

2

C. proc. pen., se constată că nu se poate pune în discuție existența faptelor în materialitatea lor sau să se facă o reapreciere a probelor prin care să se stabilească o altă situație de fapt, deoarece acest motiv de recurs, conform voinței legiuitorului, ulterior judecării apelului nu mai este îndrituit să reexamineze probatoriul administrat și să modifice situația de fapt în cauza penală. Controlul judiciar în recurs după adoptarea Legii nr. 2/2013 vizează exclusiv aspecte de aplicare a legii la faptele reținute de instanțele anterioare.

Se constată că această critică se dorește să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate care a avut drept consecință greșita achitare a inculpatului C.R.

Acest motiv de recurs presupune analizarea de către instanța de control judiciar a eventualelor motive de nesocotire a unor dispoziții de drept în soluționarea cauzei, care țin de legalitatea deciziei atacate, însă Înalta Curte constată că legalitatea hotărârii nu a fost afectată.

Astfel, prima critică privind greșita achitare a inculpatului C.R., nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. și nici nu poate forma obiect de analiză în recurs.

9

pct. 17

2

C. proc. pen. nu este întemeiată prin noile reglementări ale codului de procedură penală prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, și nici din perspectiva luării în considerare din oficiu.

Având în vedere că, recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al dispozițiilor art. 385

9

C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, aceste critici nu se vor analiza.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă P.I. împotriva Deciziei penale nr. 66/A din 5 iunie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare conform cu dispozitivul prezentei decizii.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.R., în sumă de 75 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat F.M., în sumă de 300 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă P.I. împotriva Deciziei penale nr. 66/A din 5 iunie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta parte civilă P.I. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.R., în sumă de 75 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat F.M., în sumă de 300 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM