ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 211/2014

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 144 din 25 iulie 2012, a Tribunalului Mehedinți, secția penală, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul ales al inculpatului S.R., avocat V.M.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.R., din infracțiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (3) C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. - parte vătămată M.I.C.

S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.E.N., din infracțiunile de vătămare corporală gravă și lovire sau alte violențe prev. de art. 182 alin. (2) și art. 180 alin. (1) C. pen., în două infracțiuni de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. - părți vătămate P.I. și M.I.C.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul ales al părților vătămate, avocat P.G.

Au fost condamnați inculpații:

- 1.000 RON amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe - parte vătămată M.I.C., prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 63

1

C. pen.

- 1.500 RON amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe - parte vătămată M.I.C., prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.;

- 2.000 RON amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe - parte vătămată P.I., prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. c) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor cu amendă aplicate inculpatului G.E.N., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2.000 RON amendă penală.

S-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 63

1

C. pen.

S-au admis, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile M.I.C. și P.I.

În temeiul disp. art. 14, art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 și 999 Cod civ., au fost obligați inculpații S.R. și G.E.N., în solidar, la plata despăgubirilor civile, în favoarea părții civile M.I.C., în cuantum de 15.025 RON, din care suma de 25 RON reprezintă despăgubiri materiale și diferența de 15.000 RON, daune morale.

A fost obligat inculpatul G.E.N. la plata despăgubirilor civile, în favoarea părții civile P.I., în cuantum de 31.159 RON, din care suma de 1159 RON reprezintă despăgubiri materiale și diferența de 20.000 RON, daune morale.

A fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 500 RON, cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu apărător ales), în favoarea părții civile M.I.C. și la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu apărător ales), în favoarea părții civile P.I.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

În seara zilei de 15 ianuarie 2011, inculpații S.R. și G.E., lucrători de poliție în cadrul Postului de Poliție Podeni, s-au deplasat în barul aparținând lui N.P. din comuna Podeni, jud. Mehedinți, unde au consumat bere.

În seara respectivă, în local se mai aflau martorii R.D., R.A., P.E., N.P., C.G., N.V.M., precum și, părțile vătămate, M.I. și P.I.

La un moment dat, între părți a avut loc un incident, deoarece M.I.C. i-a fotografiat cu telefonul mobil pe cei doi inculpați și, pentru acest motiv, inculpatul G.E. l-a lovit pe acesta în zona feței.

După aceasta, partea vătămată M.I. a ieșit afară din bar, iar la scurt timp au părăsit localul și cei doi inculpați.

Partea vătămată M.I. s-a întâlnit cu inculpații în fața Postului de Poliție Podeni și a fost lovită de aceștia, cu pumnii și picioarele, pentru a recupera telefonul mobil cu care fuseseră fotografiați în bar.

În urma loviturilor primite, partea vătămată M.I. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale.

În timpul altercației, la fața locului au sosit martorii R.D., R.A., împreună cu partea vătămată P.I., care au plecat din bar pentru a-l căuta pe M.I.

Martorii R.A. și R.D. a intervenit să-i despartă și s-au deplasat cu partea vătămată M.I. în spatele autoturismului de poliție, parcat în apropiere.

În acest moment a avut loc un alt incident între G.E. și partea vătămată P.I. care a fost lovită de inculpat cu piciorul în gură și a căzut în genunchi.

În urma loviturii aplicate de inculpatul G.E., partea vătămată P.I. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15 - 16 zile de îngrijiri medicale.

Fiind audiat, inculpatul S.R. a declarat că deși a fost prezent în bar, iar apoi s-a deplasat la Postul de Poliție Podeni, cu celălalt inculpat, nu a participat la incident și nu a lovit-o pe partea vătămată M.I.

Prin declarația dată în fața instanței, inculpatul G.E. a arătat că, în seara respectivă, el și celălalt inculpat s-au deplasat în barul din localitate, unde au avut un incident cu părțile vătămate care le-au adresat injurii. Inculpatul G.E. a mai arătat că, după ce au plecat spre casă, în fața Postului de Poliție Podeni, s-au întâlnit cu martorii R.A. și R.D., precum și, părțile vătămate care au coborât dintr-un autoturism și l-au lovit, în timp ce celălalt inculpat se afla la o distanță de 10 metri.

Acest inculpat a mai arătat că, pentru a se apăra, a lovit agresorii dar nu poate preciza pe cine anume și nu are cunoștință dacă inculpatul S.R. a participat efectiv la incident.

Instanța a constatat că săvârșirea faptelor descrise mai sus, de către inculpați, a rezultat din coroborarea declarațiilor părților vătămate, M.I. și P.I., cu declarațiile martorilor R.D., R.A., P.E., N.P., C.G. și N.V.M., concluziile certificatului medico-legal din 18 ianuarie 2011 al SML Mehedinți, raportului de expertiză medico-legală din 28 mai 2012 al SML Mehedinți și raportului medico-legal din 30 mai 2012 al SML Mehedinți.

Astfel, la data de 04 februarie 2011, petentul P.I. din comuna Podeni a formulat plângere împotriva numitului S.R., șeful Postului de Poliție Podeni și agentul de poliție G.E. din cadrul aceluiași post de poliție, solicitând cercetarea acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 180, art. 182 alin. (2), art. 250, art. 279, art. 193, art. 205 și art. 206 C. pen., arătând că în seara de 15 ianuarie 2011, în timp ce se deplasa spre locuința numitului M.I. împreună cu alte persoane, cu autoturismul lui R.D., au fost opriți de șeful de post S.R. și ajutorul acestuia, G.E., fiind lovit cu picioarele în zona feței de către cei doi polițiști, pierzându-și mai mulți dinți, a fost amenințat, insultat și calomniat de cei doi polițiști.

De asemenea, la data de 04 martie 2011, petentul M.I.C. a formulat plângere împotriva agenților de poliție S.R. și G.E., din cadrul Postului de Poliție Podeni solicitând să se efectueze cercetări față de aceștia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 180, art. 182 alin. (2), art. 250, art. 211, art. 189, art. 263, art. 267

1

, art. 289, art. 194, art. 193, art. 205 și art. 206 C. pen., arătând că în seara de 15 ianuarie 2011, în timp ce se afla în barul aparținând lui N.P. din comuna Podeni a fost lovit cu pumnul în față de către G.E. întrucât filmase cu telefonul mobil cum acesta și șeful de post dansau în bar, iar după ce a plecat din bar a fost urmărit de către cei doi polițiști și lovit în continuare de către aceștia până în apropierea postului de poliție unde l-au lovit cu pumnii și picioarele atât pe corp, cât și în față, sustrăgându-i din buzunare două pachete de țigări marca F. și 15 RON.

Martorul R.D. a declarat că l-a observat pe M.I. făcând poze cu telefonul mobil celor doi inculpați, fapt ce l-a enervat pe învinuitul G.E., care l-a lovit pe M.I. cu palma sau pumnul în zona feței, curgându-i sânge din nas și căzând cu scaunul.

Din declarația martorilor R.A. și R.D. a rezultat că ajungând în fața postului de poliție, în fața autoturismului poliției i-a observat pe cei doi inculpați care îl loveau cu pumnii și picioarele pe M.I., acesta fiind plin de sânge.

Martorii R.A. și R.D. au declarat că au intervenit să-i despartă, retrăgându-se în spatele A.-ului poliției, împreună cu M.I. pentru a-l șterge de sânge.

Martorul R.A. a declarat că l-a văzut pe învinuitul G.E. lovind cu piciorul în gură pe partea vătămată P.I. care se afla căzută în genunchi.

De asemenea, martorul R.A. a arătat că în momentul în care a ajuns în zona Postului de Poliție i-a observat pe ambii învinuiți lovind-o pe partea vătămată M.I.C.: S.R. a lovit-o cu piciorul în spate, iar învinuitul G.E. cu pumnul în față.

Din declarația martorului P.E. a rezultat că el a plecat din bar după circa o jumătate de oră după ce plecaseră învinuiții, martorii deplasându-se cu autoturismul spre casă, iar după ce a trecut de postul de poliție, la aproximativ 40 metri de acesta, a observat în fața brutăriei pe cei doi lucrători de poliție care o loveau pe partea vătămată M.I.

Martorul P.E. a mai declarat că a observat când partea vătămată P.I. a fost lovită, dar nu poate preciza de către cine, iar după terminarea conflictului a mers la locuința părții vătămate observând două bălți de sânge în casă, pe P.I. cu sânge în zona feței și arătându-i că nu mai avea dinții din față, aflând de la acesta că în timp ce se afla în autoturismul lui R.D., a fost lovit de către cei doi lucrători de poliție cu picioarele în zona feței.

Din declarația martorului P.E. a mai rezultat că cei doi inculpați nu au fost loviți de nicio persoană, iar când a plecat din fața Postului de Politie, învinuitul G.E. a mers cu autoturismul martorului spre locuință și nu a văzut ca acesta să aibă urme de lovituri și nici nu i-a spus nimic în acest sens.

Din declarația părții vătămate M.I.C. a rezultat că s-a prezentat la Spitalul de Urgență Drobeta-Turnu Severin în data de 17 ianuarie 2011, fiind însoțit de învinuitul S.R. care l-a determinat să afirme că a fost lovit de un cal.

Prin adresa din 20 mai 2011, Spitalul Județean de Urgență Drobeta-Turnu Severin a comunicat că M.I.C. s-a prezentat în U.P.U. în data de 17 ianuarie 2011, orele 13.40, F.O. 2250 cu diagnosticul: TCF acut închis, excoriații piramidă nazală și buză inferioară; echimoză palpebrală; fractură piramidă nazală. Sus-numitul a fost adus cu ambulanța, iar în evidențe nu figurează mijlocul de transport folosit și nici numele persoanei care l-a însoțit.

Potrivit raportului medico-legal din 30 mai 2011, al SML Mehedinți, partea vătămată M.I.C. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur ce pot data din data de 15 ianuarie 2011 și au necesitat 12 - 14 zile îngrijiri medicale de la data producerii dacă nu survin complicații.

Potrivit certificatului medico-legal din 18 ianuarie 2011 al SML Mehedinți, partea vătămată P.I. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu sau de corpuri dure ce pot data din data de 15 ianuarie 2011 și au necesitat 15 - 16 zile îngrijiri medicale de la data producerii dacă nu survin complicații. Fiind examinat medico-legal, partea vătămată P.I. a prezentat alveolă goală dinții 21 - 11, iar rădăcină dinte 12 cu sângerare din alveolă. De asemenea, a prezentat mobilitate anormală dinte 41.

Raportat la declarațiile martorilor care au fost prezenți la incident, R.A. și R.D. și P.E., precum și, concluziile actelor medicale întocmite în cauză, s-a constatat că, în mod cert, inculpații S.R. și G.E. au lovit-o pe partea vătămată M.I.C., iar G.E. a lovit-o pe partea vătămată P.I.

Potrivit dispozițiilor art. 250 alin. (1) și (3) din C. pen., lovirea sau alte acte de violență săvârșite de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu constituie infracțiunea de purtare abuzivă și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 360 din 6 iunie 2002, polițistul este funcționar public civil, cu statut special și este învestit cu exercițiul autorității publice, pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu, în limitele competențelor stabilite prin lege, iar autoritatea funcției nu poate fi exercitată în interes personal.

Verificând graficul cu executarea serviciilor în luna ianuarie 2011 la Postul de Poliție Podeni, s-a constatat că în data de 15 ianuarie 2011 și 16 ianuarie 2011, serviciul de permanență la acest post a fost asigurat de agent șef S.R., șeful postului de poliție.

În cauză, s-a constatat că inculpatul S.R. a comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, fiind în serviciu de permanență la Postul de Poliție Podeni, iar nu în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pentru a se putea reține că îndeplinea condițiile cerute de lege pentru a putea fi subiect activ al infracțiunii de purtare abuzivă.

Nu se poate reține că inculpatul se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, deși se afla în serviciu de permanență, având în vedere că se afla în bar și consuma băuturi alcoolice, împreună cu celălalt inculpat.

În aceste condiții, întrucât lovirea părții vătămate de către acest inculpat, a fost comisă în cadrul unor neînțelegeri de natură personală, și nu, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.R., din infracțiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (3) C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. penal - parte vătămată M.I.C.

În drept, fapta inculpatului S.R., șef de post la Postul de Poliție Podeni, care, nefiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a lovit în seara zilei de 15 ianuarie 2011 pe partea vătămată M.I.C. în timp ce se aflau în drumul public, în fața postului de poliție, pentru a recupera de la acesta un telefon mobil cu care fusese fotografiat în bar, iar în urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Având în vedere că este dovedită vinovăția inculpatului, instanța ținând cont și de gradul de pericol social al faptei săvârșite, dată și de consecințele pe care le-a avut asupra părții vătămate, atitudinea nesinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, dar și concluziile referatului de evaluare, s-a apreciat că reeducarea acestuia se poate face prin aplicarea unei pedepse de 1000 RON amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, urmând a se atrage atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 63

1

C. pen.

În drept, fapta inculpatului G.E. care, în seara de 15 ianuarie 2011, în timp ce se afla în barul aparținând lui N.P. din comuna Podeni a lovit cu palma pe partea vătămată M.I.C., apoi a continuat să o lovească în drumul public și în fața Postului de Poliție Podeni, pentru a recupera telefonul mobil cu care fusese fotografiat în bar, iar în urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

În condițiile în care, în urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, s-a constatat că inculpatul a comis infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., urmând a fi schimbată încadrarea juridică în acest sens.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 182 alin. (1) C. pen., pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.E., instanța a constatat următoarele:

Instanța a reținut că în situația pierderii dinților, inclusiv a celor frontali, aceștia pot fi supliniți prin proteze fixe sau mobilizabile, care nu numai că pot restabili funcția dentară (masticator-fonator-fizionomică) și, nu de puține ori, generează un aspect estetic, chiar mai plăcut decât cel avut anterior traumatismului; deci, chiar dacă nu există un proces natural de vindecare, prejudiciul estetic poate fi remediat (protetic), astfel încât dispare caracterul de permanență al prejudiciului posttraumatic, ceea ce face ca noțiunea de sluțire să nu poată fi operantă.

În doctrina și practica judiciară a dominat opinia - formată, este drept, cu mai mulți ani în urmă, fiind reținută și în actul de sesizare - potrivit căreia infracțiunea este realizată, în această variantă a modalității normative, chiar dacă defectele provocate prin fapta penală ar putea fi înlăturate prin "lucrări artificiale".

Considerând justificată această opinie, care avea în vedere, la acel timp, rezultatele mai modeste înregistrate de medicină, în general, de chirurgia plastică și reparatorie, în particular, nu mai poate fi apreciată ca justificată admiterea ei astăzi, față de performanțele realizate în acest domeniu; astăzi, când, în plan extern și intern, intervențiile chirurgicale ori alte metode terapeutice sau fizioterapeutice nu numai că redau funcționalitatea și aspectul estetic regiunii anatomice afectate prin acțiunea traumatizantă, dar chiar, nu în puține cazuri, adaugă dimensiuni noi, superioare, îndeosebi în planul esteticului.

Observând realitățile medicale cotidiene și pornind de la premisa că infracțiunea, în această variantă, este realizată numai dacă sluțirea - ca și infirmitate - are caracter permanent, ireversibil, instanța reține că remedierea reală și totală a prejudiciului morfologic sau/și estetic, prin metodele și tehnicile medicale moderne, împiedică antrenarea răspunderii penale, sub această încadrare juridică, autorului faptei ce a avut ca efect, inițial, sluțirea victimei.

În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă care, prin Decizia nr. 11/2002 a Secțiilor Unite, s-a distanțat de jurisprudența anterioară și a orientat instanțele judecătorești spre a porni de la premisa că pierderea unuia sau mai multor dinți nu conferă, automat, caracterul de vătămare corporală gravă. În comentariul deciziei s-a pus în evidență ideea potrivit căreia "marea diversitate a consecințelor care pot fi produse asupra fizionomiei victimei sau asupra funcției masticatorii sunt rezultatul nu numai al modului în care agresorul acționează, dar și a particularităților anatomice și fiziologice ale fiecărui individ".

În cauza de față, s-a constatat că, prin raportul medico-legal din 28 mai 2012, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Mehedinți, s-a concluzionat că, anterior traumatismului, partea vătămată prezenta 11 dinți lipsă și 10 dinți afectați patologic (carie dentară), în situație de rest radicular și foarte probabil prezenta dificultate în masticație, expulzarea dinților 11 și 21 se puteau produce prin lovire cu corp dur, iar leziunile de violență constatate în certificatul medico-legal din 18 ianuarie 2011, nu au produs sluțirea victimei.

Mai mult, s-a reținut că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, partea vătămată și-a reparat dantura fiind reparat prejudiciul cauzat, prin fapta inculpatului.

Față de cele de mai sus, instanța a reținut că inculpatul a comis infracțiunea de lovire, urmând a fi schimbată încadrarea juridică în acest sens, din infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

În drept, fapta inculpatului G.E. care, în seara de 15 ianuarie 2011, în timp ce se afla în fața Postului de Poliție Podeni, a lovit cu piciorul în zona feței pe P.I. provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15 - 16 zile îngrijiri medicale, fiind expulzați dinții 11 și 21, în condițiile în care partea vătămată prezenta 11 dinți lipsă și 10 dinți afectați patologic (carie dentară), în situație de rest radicular și foarte probabil prezenta dificultate în masticație, existând posibilitatea remedierii reale și totală a prejudiciului cauzat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Având în vedere că este dovedită vinovăția inculpatului, instanța ținând cont și de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, dată și de consecințele pe care le-a avut asupra părților vătămate, atitudinea relativ sinceră, a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, dar și concluziile referatului de evaluare, s-a apreciat că reeducarea acestuia se poate face prin aplicarea unei pedepse de 1.500 RON amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe - parte vătămată M.I.C. și unei pedeapse de 2.000 RON amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe - parte vătămată P.I.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că fiecare partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 90.000 RON, din care 45.000 RON daune morale și 45.000 RON daune materiale.

În ceea ce privește daunele materiale, s-a constatat că partea civilă M.I.C. a făcut doar dovada suportării sumei de 25 RON, reprezentând contravaloarea raportului medico-legal din 30 mai 2011 al SML Mehedinți, iar partea civilă P.I. dovada cheltuirii sumei de 1159 RON, reprezentând contravaloarea lucrării dentare, a certificatului medico-legal din 18 ianuarie 2011 al SML Mehedinți și consultului stomatologic de specialitate.

În privința daunelor morale, instanța a observat că probatoriul evidențiază realitatea unor vătămări și a unor suferințe fizice cauzate părților vătămate prin acțiunea agresivă comisă de inculpați. Or, vătămările corporale cauzate intenționat, deși sunt surse generatoare de prejudicii nepatrimoniale, creează premisa solicitării de reparații bănești a tuturor consecințelor resimțite de vătămat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, inculpații S.R., G.E.N. și părțile civile M.I.C. și P.I.

Reprezentantul parchetului a criticat hotărârea pentru nelegalitate, deoarece în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.R. din infracțiunea prev. de art. 250 alin. (3) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., parte vătămată fiind M.I., fapta acestuia constituind infracțiunea de purtare abuzivă, fiind săvârșită în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, respectiv a serviciului de permanență la Postul de Poliție Podeni.

De asemenea, a menționat că în mod nelegal s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.E.N., din infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., parte vătămată fiind P.I., deoarece pierderea dinților pe maxilarul superior și mobilitatea accentuată la nivelul maxilarului inferior a dinților 41 și 31 sunt de natură a produce o dizarmonie evidentă a fizionomiei părții vătămate.

A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și condamnarea inculpaților pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu.

Inculpatul S.R. a solicitat în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pe fond, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu rezultă că el ar fi participat la conflict și nu a lovit-o pe partea vătămată, așa cum rezultă din declarațiile martorilor R.D., P.E. și N.V.

De asemenea, a arătat că suma daunelor morale este suficientă și nu se impune majorarea acestora.

Inculpatul G.E.N. a arătat că apelul vizează doar latura civilă a cauzei, în sensul că suma daunelor morale este foarte mare și solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale și reducerea cuantumului acestora.

Părțile civile au solicitat admiterea apelului, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, deoarece greșit s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, iar daunele materiale și morale sunt modice și nu corespund suferințelor fizice și psihice suferite de părțile civile, solicitând majorarea acestora la cel puțin 15.000 RON pentru fiecare inculpat și condamnarea acestora la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție și obligarea lor la cheltuieli de judecată.

Prin Decizia penală nr. 146 din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți și apelurile părților civile M.I.C. și P.I., împotriva Sentinței penale nr. 144 din 25 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. 6346/101/2011.

A fost desființată sentința, pe latură penală și a fost înlăturată schimbarea încadrării juridice cu privire la ambii inculpați.

În baza art. 250 alin. (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.R. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, conform dispozițiilor art. 82 C. pen.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate.

În baza art. 182 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.E.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 C. pen.

În baza art. 83 C. pen. a fost atrasă atenția inculpatului asupra revocării pedepsei.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra art. 84 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Au fost respinse ca nefondate, apelurile inculpaților S.R. și G.E.N.

Inculpații au fost obligați la câte 1880 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 1500 RON reprezentând onorariu avocat părți civile.

Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că în mod nelegal instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.R., din infracțiunea prev. de art. 250 alin. (3) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu privire la partea vătămată M.I.C., deoarece probatoriile administrate în cauză dovedesc cu certitudine că inculpatul a săvârșit infracțiunea în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 250 alin. (3) C. pen., lovirea sau alte acte de violență săvârșite de către un funcționar public, în condițiile alin. (1), se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Curtea coroborând probatoriile administrate pe parcursul procesului penal, a constatat că, în drept, fapta inculpatului S.R., șef de post la Postul de Poliție Podeni, constând în aceea că în seara zilei de 15 ianuarie 2011, aflându-se în loc public, respectiv în fața Postului de Poliție Podeni, a lovit-o pe partea vătămată M.I.C. pentru a recupera de la acesta un telefon mobil cu care anterior a fost fotografiat în bar, cauzându-i acestuia leziuni de violență ce au necesitat pentru vindecare 12 - 14 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor, leziuni produse prin lovire cu corp dur, astfel cum rezultă din raportul medico-legal întocmit de SML Mehedinți, aflat la dosar, realizează, sub aspect constitutiv, elementele infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (3) C. pen.

S-a apreciat, de asemenea, că fapta inculpatului S.R. a fost comisă în timp ce acesta se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la data faptei inculpatul asigurând serviciul de permanență la Postul de Politie Podeni, astfel cum rezultă din adresa de la 4 martie 2011 a IPJ Mehedinți, Poliție municipiului Orșova, aflată la dosar.

Constatând, așadar, vinovăția acestuia instanța a dispus condamnarea inculpatului, la individualizarea judiciară a pedepsei, a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptei, circumstanțele reale de săvârșire a acestora, numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate pentru vindecare părții vătămate, dar avându-se în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpatului, infractor primar, însă având o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, se apreciază că pedeapsa de 6 luni închisoare este suficientă pentru realizarea scopului preventiv-educativ astfel cum este definit în art. 52 C. pen.

Curtea a mai constatat că și în ceea ce privește pe inculpatul G.E.N. prima instanță, în mod nelegal a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată din infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu privire la partea vătămată P.I., fapta acestuia, constând în aceea că în seara zilei de 15 ianuarie 2011, în timp ce se afla în fața Postului de Poliție Podeni, a lovit-o cu piciorul în zona feței pe partea vătămată P.I., cauzându-i leziuni ce au necesitat 15 - 16 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor, dacă nu survin complicații, pierzând mai mulți dinți, constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

Din certificatul medico-legal de la 18 ianuarie 2011 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Mehedinți, rezultă că în urma agresiunii, partea vătămată P.I. a prezentat membrane de resorbție pe fața arcadei dentare la nivelul 11 și 21, la nivelul maxilarului superior a prezentat alveole libere la nivelul dinților, 11, 12 și 21 și hemoragie datorită avulsiei traumatice de dată recentă.

Din același act medico-legal aflat la dosarul de urmărire penală, rezultă că la nivelul maxilarului inferior, partea vătămată a prezentat o mobilitate de gradul II - III la nivelul 41, 31 de natură traumatică recentă, fapt ce a condus la nivel superior la protezarea dinților 11, 12, 21, iar la nivelul maxilarului inferior - repaus masticator la nivelul 41, 31.

În acest sens, Curtea a apreciat că pierderea unei unități dentare situată pe maxilarul superior, și mobilitatea accentuală de gradul II - III la nivelul maxilarului inferior, sunt de natură a produce o dizarmonie evidentă a fizionomiei părții vătămate și urmare acesteia - alterarea aspectului estetic normal al acestei regiuni anatomice, fapta inculpatului încadrându-se astfel în dispozițiile art. 182 alin. (2) C. pen.

Pe de altă parte, s-a constatat că aplicarea unei proteze dentare nu este de natură a recupera morfo-funcțional prejudiciul suferit de partea vătămată atâta timp cât aceasta nu este rezultatul unui proces normal de vindecare, proteza fiind de natură doar a ascunde prejudiciul estetic suferit, însă nu de a-l asana.

De asemenea, fapta inculpatului G.E.N. care în seara zilei de 15 ianuarie 2011, în timp ce se afla în barul aparținând numitului N.P., din comuna Podeni, a lovit cu palma pe partea vătămată M.I.C., apoi a continuat să lovească pe drumul public și în fața Postului de Poliție pentru recuperarea telefonului mobil cu care a fost fotografiat în bar, atât el, cât și colegul său, inculpatul S.R., realizează, sub aspect constitutiv elementele infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Reținând, așadar, vinovăția inculpatului, Curtea a dispus condamnarea acestuia, apreciind că pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fapta prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. și pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. sunt de natură să atingă scopul preventiv-educativ, astfel cum este definit în dispozițiile art. 52 C. pen., cu aplicarea art. 81 C. pen., în cauză fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege.

În ceea ce privește apelurile declarate de inculpați, s-a apreciat că acestea sunt nefondate, probatoriile administrate pe parcursul procesului penal dovedind pe deplin vinovăția inculpatului S.R., astfel încât susținerea apărătorului acestuia în sensul că nu a participat la săvârșirea faptei este nefondată și nu se impune achitarea acestuia.

Curtea a mai constatat că și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanța de fond, cuantumul daunelor materiale fiind corect stabilit pentru fiecare din părțile civile în limita dovedirii acestora, iar sumele reprezentând daune morale fiind suficiente pentru acoperirea prejudiciului de natură nepatrimonială suferit de părțile civile, urmare faptelor comise de inculpați, astfel încât nu se impune majorarea acestora.

Împotriva acestei decizii inculpații S.R. și G.E.N. au declarat, în termen legal, recursurile de față, solicitând casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, a se proceda după cum urmează:

Inculpatul S.R., invocând ca temei legal cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., a solicitat:

- achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă, faptă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.;

- schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. în infracțiunea de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.;

- încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., urmare a retragerii plângerii penale de către partea civilă M.I.C.

Inculpatul G.E.N. invocând ca temei legal cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., a solicitat casarea deciziei și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul Mehedinți, în speță, menținerea pedepsei amenzii care i-a fost aplicată acestui inculpat.

Examinând recursurile declarate de inculpații S.R. și G.E.N. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea Apel Craiova, secția penală și de minori, la data de 24 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (pe 15 februarie 2013), situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menționat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o însemnată limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Totodată, se constată că, printre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013, au fost și cele reglementate anterior art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și pct. 17 C. proc. pen., situație în care criticile susținute de inculpatul S.R. și care se subsumau acestor prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, recursul limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege, între care nu se mai regăsesc eroarea gravă de fapt și greșita încadrare juridică a faptei invocate de inculpat.

Cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. era unul dintre cele care permiteau, în mod excepțional, examinarea situației de fapt de către instanța de recurs. Această verificare nu mai este permisă de legea în vigoare, cât timp art. 385

9

C. proc. pen. reglementează doar motive de casare ce vizează chestiuni de drept ale hotărârilor recurate. Astfel, criticile recurentului inculpat privind greșita condamnare și cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. exceda cazurilor de casare prevăzute de actualul art. 385

9

C. proc. pen., întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

În plus, se conturează că, prin motivul de recurs privind greșita încadrare juridică a faptei, se tinde, în realitate, spre modificarea situației de fapt reținute prin decizia atacată, context în care această critică nu poate fi examinată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen.

Nici solicitarea subsidiară a inculpatului S.R. de a se dispune încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit b), raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., urmare a retragerii plângerii penale de către partea civilă M.I.C., pentru infracțiune de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen., nu poate fi primită, întrucât pentru punerea în mișcare a acțiunii penale pentru această infracțiune nu este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, astfel că manifestarea de voință a părții civile făcută în fața instanței de recurs nu poate avea nici un efect juridic.

Nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului G.E.N. de reindividualizare a pedepsei, în sensul menținerii pedepsei aplicate prin sentința instanței de fond,din moment ce, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât, netemeinicia deciziei atacate - sub aspectul individualizării pedepsei - nu mai poate fi analizată în recurs.

Față de considerentele expuse, recursurile declarate de inculpații S.R. și G.E.N. împotriva Deciziei penale nr. 146 din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, vor fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Referitor la cheltuielile judiciare solicitate de partea civilă - 2000 RON - Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând și dispozițiile art. 193 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 451 C. proc. civ. apreciază că se impune obligarea inculpaților la plata acestora.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat S.R. va fi obligat la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, precum și la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către partea civilă P.I.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat G.E.N. va fi obligat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, precum și la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către partea civilă P.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.R. și G.E.N. împotriva Deciziei penale nr. 146 din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat S.R. la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, precum și la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către partea civilă P.I.

Obligă recurentul inculpat G.E.N. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, precum și la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către partea civilă P.I.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - NN