ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 796/2013

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 133 din 2 martie 2011, Tribunalul Dolj, a respins cererile de schimbare încadrare juridică formulată de inculpați.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul U.D., (aflat în stare de libertate) pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 20 rap. la art 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul U.D. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu 01 mai 2010 la 10 noiembrie 2010.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., au fost condamnați inculpații U.T., aflat în stare de libertate, U.G., (aflat în stare de libertate) și U.M.N., (aflat în stare de libertate), la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare fiecare.

În baza art. 1

1

alin. (1) pct. 1 (actualmente art. 2 alin. (1) pct. 1) din Legea nr. 61/1991, au fost condamnați aceiași inculpați la pedeapsa de câte 3 (trei) luni închisoare fiecare.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., au fost condamnați aceiași inculpați la pedeapsa de câte 6 (șase) luni închisoare fiecare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., s-ai contopit pedepsele aplicate inculpaților în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare fiecare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executări pedepselor pe un termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe care o va suspenda conform art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a atras atenția inculpaților asupra art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 01 mai 2010 la 20 mai 2010 pentru inculpatul U.M.N. și de la 01 mai 2010 la 10 noiembrie 2010 pentru inculpații U.T. și U.G.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-au respins cererile de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpați.

S-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă B.M.

S-a luat act că partea vătămată F.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei furci și a unui levier menționate în procesul verbal de cercetare la fața locului din 30 aprilie 2010 și identificate prin planșele foto 20-23 dosar urmărire penală.

A fost obligat inculpatul U.D. la plata sumei de 252,11 lei cheltuieli de spitalizare și în solidar pe inculpații U.T., U.G. și U.N.M. la plata sumei de 234,98 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă S.C.J.U. Craiova cu sediul în Craiova, jud. Dolj, sumele urmând a fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății.

Au fost obligați inculpații să plătească fiecare câte 1400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 14 mai 2010 a fost înregistrat pe rolul instanței sub nr. 6964/63/2010, rechizitoriul nr. 345/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj din data de 14 mai 2010, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

- U.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

- U.T., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 1

1

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., toarte cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

- U.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 1

1

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

- U.M.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 1

1

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

În fapt, s-a reținut că în seara de 30 aprilie 2010, inculpatul U.G. s-a deplasat la barul aparținând SC L.L. SRL - situat în com. Mîrșani, jud. Dolj, pe partea dreaptă, în direcția comunei Celaru.

În același bar, în jurul orei 19,00 se aflau și partea vătămată F.I., precum și alte persoane. În jurul orei 19,00, între inculpatul U.G. și partea vătămată F.I. a avut loc o altercație verbală, inițiată de către U.G., care i-a reproșat părții vătămate faptul că nu i-a mai restituit suma de 10 lei pe care i-o datora din anul 2005.

În timpul acestui incident inculpatul U.G. i-a adresat părții vătămate F.I. diferite injurii. La barul susmenționat s-a deplasat și inculpatul U.M.N. (fiul inculpatului U.G.) care avea asupra sa o furcă. Atât inculpatul U.G. cât și inculpatul U.M.N. au pătruns în interiorul barului, unde se aflau, partea vătămată F.I. și numitul D.C.D., pe care au intenționat să-i agreseze.

Aplanarea conflictului a fost posibilă datorită intervenției mai multor persoane, printre care B.L. - vânzător la bar și B.L. - administrator la SC L.L. SRL, care au reușit să-i îndepărteze pe inculpații U.G. și U.M.N. din interiorul barului, inculpatului U.M.N. fiindu-i luată furca pe care aceasta o avea asupra sa. La locul incidentului s-a deplasat și agentul șef principal N.C. din cadrul Postului de Poliție Mîrșani, care, conform raportului întocmit la 1 mai 2010 a constatat existența unei stări conflictuale.

De asemenea, spre finalul incidentului, la barul menționat mai sus a venit și partea vătămată B.M.. În aceste împrejurări, din declarațiile persoanelor prezente la locul incidentului (B.L., B.L., D.C.D., S.A.) a rezultat că inculpatului U.G. i-a fost înmânată suma de 10 lei pe care aceasta susținea că o avea de primit de la partea vătămată F.I.

Inculpații U.G. și U.M.N. au plecat din zona barului aparținând SC L.L. SRL, primul fiind transportat cu un autoturism iar cel de-al doilea deplasându-se cu o bicicletă.

Ulterior, în zona barului aparținând SC L.L. SRL nu au mai existat incidente, până în jurul orei 21,00 când persoanele prezente în fața acestui bar (S.F., N.I., B.L., B.L., S.A., părțile vătămate F.I. și B.M.) precum și alte persoane prezente în zonă (D.I. și D.L.) au observat că pe drumul public din apropierea barul se deplasa în viteză căruța în care se aflau numiții D.C.D. și D.M. care strigau cu voce tare, fiind panicați de faptul că în urma lor, la mică distanță, se deplasa autoturismul, ce aparținea inculpatului U.T. Căruța în care se aflau numiții D.C.D. și D.M. s-a oprit într-un gard din apropierea barului SC L.L. SRL (gard ce împrejmuia curtea numitului N.I.), după care cei doi au coborât din căruță deplasându-se în fugă în fața barului, unde au relatat celor prezenți că membrii familiei U. i-au urmărit cu autoturismul. Cu privire la autoturismul aparținând inculpatului U.T., s-a constatat că, după ce căruța în care se aflau numiții D.C.D. și D.M., s-a oprit într-un gard din apropierea barului SC L.L. SRL, respectivul autoturism și-a continuat deplasarea pe stradă în direcția primăriei din com. Mîrșani.

După un interval de timp de câteva minute, autoturismul, condus de inculpatul U.D., a revenit în zona barului SC L.L. SRL și a oprit la mică distanță.

În acest autoturism se aflau și inculpații U.T., U.G. și U.M.N. După oprirea autoturismului, din interiorul acestuia coborât inculpații U.T., U.G. și U.M.N. care aveau asupra lor diferite obiecte contondente (o furcă, o țeava metalică și, respectiv, un levier) cu care s-au îndreptat spre zona din fața barului aparținând SC L.L. SRL unde se aflau mai multe persoane, printre care și părțile vătămate F.I. și B.M. În această zonă, inculpații U.T., U.G. și U.M.N., folosindu-se de obiecte/e contondente pe care le aveau asupra lor, au început să exercite acte de violență asupra părții vătămate B.M., adresându-i totodată și injurii.

În momentul în care i-a văzut pe inculpații U.T., U.G. și U.M.N. venind cu obiectele contondente susmenționate spre barul aparținând SC L.L. SRL, partea vătămată F.I. a părăsit în fugă zona din fața barului și a traversat strada. În aceste împrejurări, inculpatul U.D. - care între timp deplasase autoturismul, chiar în zona din fața barului aparținând SC L.L. SRL, staționând pe stradă, a observat pe partea vătămată F.I. traversând strada și a demarat din locul unde se afla, pornind în urmărirea părții vătămate F.I.

Astfel, inculpatul U.D. a pătruns cu autoturismul pe contrasens după care a intrat pe acostamentul din afara părții carosabile unde se refugiase partea vătămată F.I., pe care intenționa să o lovească. Observând manevra efectuată de inculpatul U.D., partea vătămată F.I. a reușit să evite impactul cu autoturismul condus de inculpat, și a fugit în direcția opusă, spre locuința numiților D.I. și D.L. Numiții D.I. și D.L. se aflau pe o bancă din fața locuinței lor și au observat manevra efectuată de inculpatul U.D. care încercase să îl lovească pe F.I., cu autoturismul. Atunci când a văzut-o pe partea vătămată F.I. că se îndreaptă spre locul în care ei se aflau, numitul D.I.- temându-se să nu fie loviți și ei de autoturism-, i-a solicitat lui F.I. să se deplaseze în direcția opusă și să se ascundă după un stâlp de electricitate.

Între timp, inculpatul U.D., după prima încercare nereușită de a o lovi pe partea vătămată F.I., a deplasat autoturismul pe stradă, în direcția în care fugise aceasta. În momentul în care l-a văzut din nou pe F.I., inculpatul a accelerat, deplasându-se spre acostamentul din afara părții carosabile unde se afla partea vătămată care încerca, la rândul său, să ajungă după stâlpul de electricitate unde o îndrumase D.I. să se ascundă, pentru a nu fi lovită. Partea vătămată F.I. nu a mai reușit însă, să evite impactul, astfel că în timp ce se afla pe acostamentul din afara părții carosabile, a fost lovită cu partea din față a acestui autoturism fiind proiectată pe sol. După ce a lovit-o pe partea vătămată F.I. cu autoturismul, inculpatul U.D. a manevrat autoturismul în spate, iar partea vătămată s-a ridicat de jos și s-a retras în curtea locuinței numiților D.I. și D.L., unde a căzut.

Ulterior, inculpații U.T., U.G. și U.M.N. au venit din zona barului aparținând SC L.L. SRL (amplasat pe partea opusă a străzii față de locuința numiților D.I. și D.L.) și au urcat în autoturismul condus de inculpatul U.D., părăsind toți locul comiterii faptelor.

În urma acțiunilor violente desfășurate de inculpații U.D., U.T., U.G. și U.M.N. (acțiuni ce au fost descrise mai sus) a fost creată o stare de agitație generală și de nesiguranță printre persoanele prezente în zona comiterii faptelor. În acest sens, sunt avute în vedere declarațiile martorilor: B.L., B.L., S.A., S.F., N.I., D.L., D.I., D.M., G.T., D.C.D., G.V.

Fiind audiat la 01 mai 2010 inculpatul U.D. a arătat că a lovit pe partea vătămată F.I. pentru a o opri.

La 01 mai 2010, s-a procedat și la audierea inculpatului U.G., din declarația căruia a rezultat că ar fi fost lovit cu un scaun în cap de către B.M.

Cu ocazia audierii sale la 01 mai 2010, inculpatul U.M.N. a negat faptul că ar fi lovit-o pe partea vătămată B.M., susținând că atunci când a coborât din autoturism, a fugit în direcția postului de poliție de frica unor persoane (F.I., B.M. -«S. a lui C.» și D.C.) care se aflau pe marginea străzii având furci asupra lor.

Din declarația dată la 01 mai 2010 de către inculpatul U.T., a rezultat că acesta ar fi coborât din autoturism împreună cu inculpații U.G. și U.M.N., deplasându-se spre zona din fața barului unde s-a desfășurat un conflict între aceștia și alte persoane (B.M. și verii D.). S-a apreciat că aspectele declarate de inculpații U.D., U.T., U.G. și U.M.N. cu ocazia audierii lor la 01 mai 2010 nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate în cauză, din care rezultă fără dubii modul violent în care aceștia au acționat pe parcursul incidentelor petrecute în seara de 30 aprilie 2010, în zona barului aparținând SC L.L. SRL din com. Mîrșani.

În acest sens au fost avute în vedere declarațiile martorilor B.L., B.L., S.A., S.F., N.I., D.L., D.I., D.M., D.C.D., G.T., G.V. care se coroborau cu rapoartele de constatare medico-legală din 04 mai 2010, întocmite de I.M.L. Craiova, în care erau menționate leziunile suferite de B.M. și F.I. în urma incidentelor petrecute în seara ie 30 aprilie 2010.

S-a constatat că declarațiile inculpaților U.D., U.T., U.G. și U.M.N., date la 01 mai 2010, nu se coroborează nici între ele, fiind menționate situații de fapt contradictorii. La data de 12 mai 2010, fiind reaudiați, inculpații U.G., U.T. și U.M.N. au precizat alte date, în contradicție cu declarațiile anterioare din 01 mai 2010. Din declarația inculpatului U.M.N. a rezultat că el l-a lovit pe B.M. cu o bucată de fier sau lemn luată de pe sol, dar a comis această faptă, văzând că inculpatul U.G. este lovit de B.M. și D.C.; din declarația inculpatului U.G. a rezultat că inițial doar el și inculpatul U.T. au coborât din autoturism (în declarația din 01 mai 2010 menționase că el și inculpatul U.M.N. au mers în fața barului unde se aflau mai multe persoane), fiind lovit cu o furcă în cap, de B.M. și tot cu o furcă pe spate de o altă persoană; din declarația inculpatului U.T. a rezultat că inițial a coborât din autoturism doar el și inculpatul U.G. (spre deosebire de declarația din 01 mai 2010, în care menționează că împreună cu inculpații U.G. și U.M.N. au coborât din autoturism îndreptându-se spre locul din fața barului unde se aflau mai multe persoane). Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală la 12 mai 2010, inculpatul U.D. a menționat, de asemenea, date în contradicție cu susținerile sale anterioare (consemnate în declarația din 01 mai 2010) în sensul că nu a intenționat să o omoare sau să o lovească pe victima F.I., aceste susțineri fiind înlăturate de probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor care au observat manevrele efectuate de inculpatul U.D., cu autoturismul, în timp ce îl urmărea pe F.I.; procesul verbal de cercetare la fața locului în care a fost evidențiată descoperirea unor date privind modul în care a fost manevrat autoturismul.

Situația de fapt descrisă în rechizitoriu

a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpaților și procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală; plângerile și declarațiile părților vătămate F.I. și B.M.; procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de examinare a autoturismului, precum și planșele fotografice (atât de la cercetarea la fața locului cât și de la examinarea autoturismului); procesul verbal de ridicare a unui corp delict (furcă) întocmit de organele de poliție la W aprilie 2010; rapoartele întocmite la data de 01 mai 2010 de către ag. șef principal N.C., din cadrul Postului de Poliție Mîrșani; declarațiile martorilor: B.L., B.L., S.A., S.F., N.I., D.L., D.I., D.M., D.C.D., G.T., G.V., R.I.

În cursul cercetării judecătorești inculpatul U.D. a arătat că în ziua de 30 aprilie 2010 a mers cu mașina împreună cu inculpatul U.T. în căutarea inculpaților U.G., U.N. despre care auzise că fuseseră bătuți la bar, pe stradă s-a întâlnit cu aceștia, i-a luat în mașină, iar în momentul în care au ajuns în fața barului, au fost așteptați în stradă de către părțile vătămate B.M. și F.I. cu furci în mână, împrejurare în care a oprit mașina, iar inculpații U.G., U.N. și U.T. au coborât pentru a le cere explicație părților vătămate. A mai precizat că inculpații nu au avut nimic în mână atunci când au coborât din mașină, dimpotrivă părțile vătămate aveau furci în mână iar atunci când a văzut pe partea vătămată F.I. alergând cu furca după inculpatul U.N., a pornit autoturismul pentru a încerca să oprească pe partea vătămată din acțiunea sa agresivă și că în momentul opririi autoturismului a lovit pe partea vătămată cu partea stângă față a autoturismului (fila 94 dosar vol. I).

Inculpații U.T., U.G. și U.N. au arătat că în data de 30 aprilie 2010 a avut loc un conflict între inculpatul U.G., U.N., partea vătămată F.I. și numitul D.C. la barul lui B. din localitate, iar în seara aceleiași zile în timp ce se întorceau de la poliție spre casă cu mașina condusă de inculpatul U.D., în fața aceluiași bar au fost întâmpinați de către B.M. și cei doi veri ,,D.” care aveau în mâini furci, împrejurare în care au coborât din mașină să-i întrebe ce au cu ei nu înainte de a se înarma la rândul lor cu câte un levier, și țeavă metalică cu care au lovit la rândul lor pe părțile vătămate pentru a se apăra (fila 95, 96, 97 dosar vol. I).

Părțile vătămate B.M. și F.I. au arătat că își mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale și nu se constituie părți civile în cauză (fila 91-93 - dosar vol.).

Martorii B.L., B.L., N.I., D.L., D.I., S.F., R.I., S.A., G.V., D.C.D., D.M. și G.T. și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, susținând astfel starea de fapt reținută prin actul de sesizare al instanței.

În circumstanțiere au fost depuse acte de stare civilă, caracterizări, adeverință de elev în cazul inculpatului U.N. (fila 8-23 dosar), au fost întocmite referate de evaluare ale inculpaților de către Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Dolj (fila 73-74, 101-102, 103-104, 105-106 dosar).

Analizând actele și probele administrate în cauză instanța a reținut că starea de fapt reținută prin rechizitoriu este corectă și corespunde unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.

Inculpații U.T., U.G. și U.N. nu au recunoscut faptele așa cum au fost reținute prin actul de sesizare al instanței susținând că în timp ce se deplasau spre casă cu mașina condusă de inculpatul U.D., în fața barului lui B. unde în cursul zilei avusese loc un conflict între inculpații U.G., U.N., partea vătămată F.I. și numitul D.C., au fost așteptați în fața aceluiași bar de către cei din urmă, care aveau în mâini furci, împrejurare în care au coborât din mașină să-i întrebe ce au cu ei, nu înainte de a se înarma la rândul lor cu câte un levier și o țeavă metalică cu care au lovit la rândul lor pe părțile vătămate dar numai pentru a se apăra de loviturile părții vătămate B.M.

S-a apreciat că apărarea inculpaților este combătută de probele administrate în cauză.

Astfel, s-a constatat că așa cum rezultă din declarațiile părților vătămate F.I. și B.M., coroborate cu declarațiile martorilor D.C., B.L. și B.L., în ziua de 30 aprilie 2011, inculpatul U.G., aflat în stare de ebrietate, a mers la barul din com Mîrșani al cărui administrator este martorul B.L. unde a avut un conflict verbal cu partea vătămată F.I. pentru motivul că acesta nu îi restituise o datorie mai veche de 10 lei. Pe fondul acestei altercații, inculpatul a sunat pe fiul său U.N. care în scurt timp a apărut în bar înarmat cu o furcă cu care a încercat să-l lovească pe partea vătămată F.I. și pe martorul D.C., situație în care acesta a fost dezarmat de către martorii B.L. și I. lui P., care i-au smuls din mână furca și au aruncat-o în afara barului.

În scurt timp în bar au sosit organele de poliție în prezența cărora partea vătămată F.I. i-a restituit inculpatului U.G. datoria de 10 lei, după care inculpatul U.N. a plecat acasă cu bicicleta cu care venise tatăl său, iar inculpatul U.G. a fost condus acasă cu mașina de către tatăl martorului B.L.

În jurul orei 21.00, conform declarațiilor martorilor

S.F., N.I., B.L., B.L., S.A., D.I. și D.L. precum și a părților vătămate F.I. și B.M., prin fața barului se deplasa în viteză căruța în care se aflau numiții: D.C.D. și D.M. care strigau cu voce tare ,,ne omoară”, iar la mică distanță în urma lor se deplasa autoturismul ce aparținea inculpatului U.T. Căruța în care se aflau numiții D.C.D. și D.M. s-a oprit într-un gard din apropierea barului SC L.L. SRL (gard ce împrejmuia curtea numitului N.I.) după care cei doi au coborât din căruță și au fugit în fața barului, unde au relatat celor prezenți că membrii familiei U. i-au urmărit cu autoturismul pentru a-i omorî, în timp ce autoturismul respectiv și-a continuat deplasarea pe stradă în direcția primăriei din com. Mîrșani.

După câteva minute, autoturismul, condus de inculpatul U.D., în care se mai aflau U.T., U.G. și U.M.N. a revenit în zona barului SC L.L. SRL și a oprit la mică distanță de acest bar, pe stradă. Din autoturism au coborât inculpații U.T., U.G. și U.M.N. care aveau asupra lor diferite obiecte contondente (o furcă, o țeava metalică și, respectiv, un levier) cu care s-au îndreptat spre zona din fața barului aparținând SC L.L. SRL unde se aflau mai multe persoane, printre care și părțile vătămate F.I. și B.M., unde, au început să exercite acte de violență asupra părții vătămate B.M. În momentul în care i-a văzut pe inculpații U.T., U.G. și U.M.N. venind cu obiectele contondente susmenționate spre barul aparținând SC L.L. SRL, partea vătămată F.I. a părăsit în fugă zona din fața barului și a traversat strada. În aceste împrejurări, inculpatul U.D. - care între timp deplasase autoturismul chiar în zona din fața barului aparținând SC L.L. SRL, staționând pe stradă, observând pe partea vătămată F.I. că traversează, a demarat din locul unde se afla, pornind în urmărirea părții vătămate F.I. Astfel, inculpatul U.D. a pătruns cu autoturismul pe contrasens după care a intrat pe acostamentul din afara părții carosabile unde se refugiase partea vătămată F.I., pe care intenționa să o lovească. Observând manevra efectuată de inculpatul U.D., partea vătămată F.I. a reușit să evite impactul cu autoturismul condus de inculpat, și a fugit în direcția opusă, spre locuința numiților D.I. și D.L. Martorii D.I. și D.L. se aflau în acele momente, pe o bancă din fața locuinței lor, și au observat manevra efectuată de inculpatul U.D. care încercase să îl lovească pe F.I., cu autoturismul. Atunci când a văzut-o pe partea vătămată F.I. că se îndreaptă spre locul în care se aflau el și D.L., martorul D.I.- temându-se să nu fie loviți și ei de autoturism-, i-a solicitat lui F.I. să se deplaseze în direcția opusă și să se ascundă după un stâlp de electricitate.

Între timp, inculpatul U.D., după prima încercare nereușită de a o lovi pe partea vătămată F.I., a deplasat autoturismul pe stradă, în direcția în care fugise aceasta iar în momentul în care l-a văzut din nou pe F.I., a accelerat autoturismul deplasându-se spre acostamentul din afara părții carosabile unde se afla partea vătămată care încerca, la rândul său să ajungă după stâlpul de electricitate unde o îndrumase martorul D.I. să se ascundă, pentru a nu fi lovită. Partea vătămată F.I. nu a mai reușit însă, să evite impactul cu autoturismul condus de inculpatul U.D., astfel că în timp ce se afla pe acostamentul din afara părții carosabile, a fost lovită cu partea din față a acestui autoturism fiind proiectată pe sol. După ce a lovit-o pe partea vătămată F.I. cu autoturismul, inculpatul U.D. a manevrat autoturismul în spate, iar partea vătămată s-a ridicat de jos și s-a retras în curtea locuinței martorilor D.I. și D.L., unde a și căzut.

Între timp, inculpații U.T., U.G. și U.M.N. au venit din zona barului aparținând SC L.L. SRL situat peste stradă de locuința martorilor D.I. și D.L. și au urcat în autoturismul condus de inculpatul U.D., după care au părăsit toți locul comiterii faptelor.

La aprecierea vinovăției inculpaților s-a avut în vedere declarația martorului R.I., din care rezultă că în seara de 30 aprilie 2010 acesta i-a transportat la Spitalul din Craiova, pe inculpații U.G. și U.M.N., ocazie cu care a asistat la diferite discuții ale acestora prin care urmăreau să-și stabilească o variantă proprie a împrejurărilor în care s-au petrecut incidentele, în situația în care vor fi chemați la organele de poliție.

În ceea ce privește susținerea inculpatului U.G., în sensul că ar fi fost doborât cu o furcă și cu un scaun de către partea vătămată B.M., s-a constatat că acesta din urmă a recunoscut că ar fi lovit cu scaunul pe inculpat, însă a precizat că a procedat astfel pentru a se apăra de loviturile inculpaților U.G., U.T. și U.M.N.

Ca urmare a actelor de violență exercitate în seara de 30 aprilie 2010 partea vătămată F.I. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale iar partea vătămată B.M., a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.

În urma acțiunilor violente desfășurate de inculpații U.D., U.T., U.G. și U.M.N., așa cum au fost mai sus descrise, a fost creată o stare de agitație generală și de nesiguranță printre persoanele prezente în zona comiterii faptelor, fapt ce a determinat părăsirea locului de către acestea și închiderea localului până la sosirea organelor de poliție.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, prima instanță a stabilit că susținerea inculpaților în sensul că faptele lor așa cum au fost mai sus descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev de art. 321 alin. (1) C. pen., nu poate fi reținută, deoarece, atâta vreme cât aceștia, înarmați cu furci, leviere, țevi metalice, au adresat injurii, amenințări și au exercitat violențe asupra părților vătămate într-un loc public, fapt ce a determinat o agitație generală, o stare de nesiguranță și indignare a persoanelor prezente în fața barului și închiderea localului până la sosirea organelor de poliție.

Pentru aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare încadrare juridică a faptelor din infracțiunea prev de art. 321 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev de art. 321 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de încăierare prev de art. 322 alin. (1) C. pen., s-a motivat că după cum a rezultat din probele administrate în cauză, inculpații U.T., U.G. și U.M.N., înarmați cu furci, leviere și țevi metalice s-au deplasat la barul unde în timpul aceleiași zile avusese loc un conflict între inculpatul U.G., fiul său inculpatul U.N. și partea vătămată F.I., unde întâlnindu-l pe partea vătămată B.M. cu care se aflau de asemenea în relații conflictuale i-au aplicat acestuia lovituri cu obiectele contondente avute asupra lor, faptul că partea vătămată B.M. a lovit la rândul său cu un scaun pe inculpatul U.T. pentru a se apăra de acțiunile violente ale inculpaților nefiind de natură a conduce la concluzia că fapta acestora întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev de art. 322 alin. (1) C. pen.

Pentru aceste considerente în baza art. 334 C. proc. pen., prima instanță a respins ca neîntemeiată și cererea de schimbare încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților U.T., U.G. și U.M.N., din infracțiunea prev de art. 321 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev de art. 322 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește fapta inculpatului U.D. de a lovi cu autoturismul pe partea vătămată F.I., din probatoriul administrat s-a reținut că acesta a efectuat manevre repetate cu autoturismul cu nr. de înmatriculare DJ 03 EVH, urmărind-o pe partea vătămată F.I. chiar și pe acostament, în afara părții carosabile, infracțiunea de omor calificat neproducându-și efectul datorită schimbărilor de deplasare a părții vătămate în încercarea de a evita impactul cu autoturismul condus de inculpat. S-a arătat că deși inculpatul U.D. a susținut constant că a vrut doar să o oprească pe victima F.I. și că nu a intenționat să o omoare sau să o lovească, intenția inculpatului U.D. de a produce moartea victimei F.I., a rezultat atât din natura obiectului vulnerant (autoturism) folosit pentru lovirea victimei, apt să producă rezultatul socialmente periculos, cât și din faptul că inculpatul a direcționat autoturismul spre victima F.I. și a accelerat în acea direcție de unde rezultă că acesta a acceptat și eventualitatea producerii morții victimei, în cazul în care aceasta nu s-ar fi ferit și autoturismul ar fi lovit-o.

Pentru aceste motive, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul U.D. din infracțiunea prev de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea prev de art. 180 alin. (1) C. pen.

În drept, instanța a stabilit că faptele săvârșite de inculpatul U.T., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplic.art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., port fără drept în public a obiectelor confecționate pentru tăiere, împungere sau lovire, prev. de art. 1

1

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, lovire sau alte violențe, prev.de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. (parte vătămată B.M.)

Totodată, s-a mai stabilit că faptele săvârșite de inculpatul U.G., întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de: ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., port fără drept în public a obiectelor confecționate pentru tăiere, împungere sau lovire, prev. de art. 1

1

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic.art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.(parte vătămată B.M.).

S-a concluzionat, totodată că, faptele săvârșite de inculpatul U.M.N., întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de: ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev.de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., port fără drept în public a obiectelor confecționate pentru tăiere, împungere sau lovire, prev. de art. 1

1

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. (parte vătămată B.M.).

În ceea ce privește pe inculpatul U.D., s-a reținut că din probele administrate în cauză nu a rezultat că acesta a participat alături de ceilalți inculpați la conflictul din fața barului, acesta nefăcând altceva decât să îi transporte cu mașina și să îi aștepte în stradă în fața barului, astfel că în baza art 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., instanța a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 a lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere criteriile general de individualizare prevăzute de art 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor, împrejurările și modalitatea de comitere a acestora, (cu furci, leviere, țevi metalice într-un loc public), limitele de pedeapsă prevăzute de textul sancționator, caracterul organizat, dar și persoana inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au avut însă o atitudine nesinceră pe parcursul procesului, inculpatul U.N. este elev în clasa a XII-a, inculpatul U.D. este căsătorit, are în întreținere copii minori.

Față de aceste criterii, au fost reținute în favoarea inculpatului U.D. circumstanțele atenuante prev de art. 74 lit. a), alin. (2), C. pen. și s-a coborât pedeapsa conform art. 76 lit. b) C. pen. sub limita minimă prevăzută de textul sancționator.

Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că nu se constată temeiuri pentru a se reține circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpaților U.T., U.G. și U.M.N., așa cum s-a solicitat de către apărătorii acestora, întrucât o pedeapsă într-un cuantum mai redus nu ar fi aptă de a îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei în contextul în care acest gen de infracțiuni au dobândit un caracter de fenomen în ultima perioadă de timp.

Pentru aceste motive, instanța a aplicat inculpaților U.T., U.G. și U.M.N. pedepse cu închisoarea orientă spre limita minimă prevăzută de textul sancționator pentru fiecare faptă în parte, urmând ca în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. inculpații să execute pedeapsa cea mai grea.

Instanța a apreciat însă că scopul pedepsei

ca măsură de constrângere și mijloc de reeducare, așa cum este definit de art 52 C. pen., poate fi atins chiar și fără executarea pedepsei în regim de detenție, respectiv

prin suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen., care constituie în același timp, un avertisment pentru inculpați de a nu mai comite în viitor alte infracțiuni, perioada de 7 luni de arest preventiv fiind suficientă pentru a reflecta asupra faptelor comise și asupra consecințelor acestora.

În ceea ce privește stabilirea și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., instanța având în vedere jurisprudența C.E.D.O. și principiul proporționalității, în raport de natura infracțiunii, modul și împrejurările de comitere, dar și persoana fiecărui inculpat, a apreciat că este proporțională și justificată numai interdicția drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv interdicția dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și interdicția dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Dată fiind însă, modalitatea de executare a pedepselor principale aplicate inculpaților

, instanța în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat și executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților U.D., U.G. și U.T. durata reținerii și arestării preventive de la 01 mai 2010 la 10 noiembrie 2010, iar pentru inculpatul U.M.N. de la 01 mai 2010 la 20 mai 2010.

În ceea ce privește măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpați, instanța a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal aceasta este oportună și totodată justificată în continuare motiv pentru care în baza art. 350 C. proc. pen. a respins cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpați.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că partea vătămată B.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.000 euro despăgubiri civile și daune morale față de inculpații U.G., U.T. și U.M.N.

S-a apreciat însă, că partea civilă B.M. nu a dovedit că a suferit vreun prejudiciu moral sau material ca urmare a acțiunii agresive a inculpaților, fapt pentru care în baza art 346 C. proc. pen. instanța a respins cererea de despăgubiri civile ca nedovedită.

S-a luat act că partea vătămată F.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul U.D. la plata sumei de 252,11 lei cheltuieli de spitalizare și în solidar inculpații U.T., U.G. și U.N.M. la plata sumei de 234,98 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă S.C.J.U. Craiova, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., instanța a dispus confiscarea unei furci și a unui levier menționate în procesul verbal de cercetare la fața locului din 30 aprilie 2010 și identificate prin planșele foto 20-23 dosar urmărire penală.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpații.

În motivarea apelului Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj s-a arătat că în mod greșit inculpatul U.D. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. deși probele demonstrau acțiunile sale violente și participarea la comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, că pedepsele aplicate acestui inculpat au un cuantum excesiv de redus, circumstanțele atenuante fiind greșit reținute, nedispunerea prelevării de probe biologice conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2000 de la acest inculpat, greșita respingere a acțiunii civile exercitată de partea civilă B.M., prejudiciul suferit fiind probat.

Inculpații U.G., U.T. și U.M.N. au criticat sentința primei instanțe pentru greșita încadrare juridică a infracțiunii pentru care au fost condamnați, încadrarea juridică justă fiind cea prev.de art. 321 alin. (1) C. pen., sentința a fost criticată și sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor, prin stabilirea unui cuantum excesiv al acestora.

Inculpatul U.D. a invocat greșita încadrare juridică a infracțiunii de tentativă de omor calificat, cea corectă fiind cea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., deoarece inculpatul nu a intenționat să ucidă pe partea vătămată.

Prin Decizia penală nr. 157 din 8 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și desființată, în parte, sentința apelată.

În temeiul dispozițiilor art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. și art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul U.D. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

Au fost contopite pedepsele aplicate acestui inculpat urmând a se executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în regim de detenție.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul U.D.

A fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă B.M. și obligați, în solidar inculpații U.T., U.G. și U.M.N., la plata sumei de 1.000 lei despăgubiri morale către partea civilă.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate și respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților, aceștia fiind obligați la plata cheltuielilor judiciare statului.

Așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, bine valorificat de către prima instanță, inculpații U.T., U.G. și U.M.N., s-au înarmat cu furci, leviere și țevi metalice, și s-au deplasat la barul din localitate, unde în timpul aceleiași zile avusese loc un conflict între inculpatul U.G., inculpatul U.N. și partea vătămată F.I., întâlnind pe partea vătămată B.M., cu care se aflau în relații conflictuale, au aplicat acesteia lovituri cu obiectele contondente avute asupra lor, împrejurările mai sus reținute indicând existența unui scandal de mare amploare, ce a tulburat grav liniștea publică, considerente pentru care, întemeiat, prima instanță a reținut în sarcina inculpaților forma agravată a infracțiunii, aceea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

Astfel, s-a constatat că este nefondată critica formulată de inculpați, în sensul că urmarea adusă bunelor moravuri a fost una de mică intensitate, nejustificându-se schimbarea încadrării juridice în forma simplă a infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

Cât privește aspectul invocat în apelul procurorului, anume că, odată cu condamnarea pentru infracțiunea prev. de art. 321, reținută în forma sa agravată, arătată în alin. (2), instanța nu a reținut și alin. (1) (care definește fapta), s-a apreciat că această chestiune are doar caracter formal, și că, în sine, nu este suficientă pentru a duce la desființarea soluției.

Referitor la critica vizând greșita achitare a inculpatului U.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj în formă agravată, prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. s-a reținut că prima instanță a interpretat eronat starea de fapt, argumentele aduse soluției de achitare pentru infracțiunea ce a făcut obiectul judecății, neputând fi acceptate.

S-a motivat că, întrucât din probatoriu a rezultat că pe fondul conflictului având ca participanți pe ceilalți inculpați, conflict care a creat o stare de agitație generală și de nesiguranță printre persoanele prezente, U.D. a încercat să-l lovească cu autoturismul pe partea vătămată F.I., și acesta este coautor al infracțiunii de ultraj, prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât, printr-un astfel de comportament, a condus la o reacție de indignare și dezaprobare în rândul celor de față, cât și în cadrul colectivității locale, fapta acestuia ajungând la cunoștința opiniei publice datorită rezonanței sociale avute.

Cât privește aspectul de nelegalitate invocat în apelul inculpatului U.D., vizând greșita încadrare juridică dată faptei acestuia, aceea prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. s-a constatat că inculpatul U.D., efectuând manevre repetate cu autoturismul, a urmărit pe partea vătămată F.I., chiar și pe acostamentul drumului, în afara părții carosabile, intenția indirectă de a suprima viața acestuia din urmă, fiind evidentă, rezultatul letal neproducându-se datorită schimbărilor de deplasare încercate de victimă.

Totodată, s-a arătat că natura obiectului vulnerant folosit de inculpat pentru lovirea victimei și faptul că autoturismul a fost direcțional spre victimă, inculpatul accelerând în acea direcție, induc concluzia că acesta a acceptat și eventualitatea producerii morții lui Feraru Ionel, în cazul în care acesta nu s-ar fi ferit, iar autoturismul l-ar fi lovit, critica apărării fiind deci, nefondată.

Cât privește aspectul de netemeinicie vizând greșita stabilire a pedepselor, invocat atât de procuror, cât și de inculpați, instanța de apel a reținut că acestea au fost judicios individualizate, acestea reflectând, pe de o parte, gradul de pericol social concret al acestora, împrejurările în care s-au consumat, dar și unele elemente ce privesc pe făptuitori, necunoscuți cu antecedente penale, pe de altă parte.

S-a mai reținut că, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, deoarece s-a dispus condamnarea inculpatului U.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., prima instanță trebuia să dispună prelevarea de la acest inculpat de probe biologice, în vederea introducerii în S.N.D.G.J.

Relativ la critica formulată în apelul procurorului, vizând nerespectarea dispozițiilor prev.de art. 998, 999 din vechiul C. civ., în cadrul rezolvării laturii civile a cauzei, referitoare la partea civilă B.M., s-a apreciat că aceasta este întemeiată, partea vătămată constituindu-se parte civilă în cauză, solicitând plata unor despăgubiri patrimoniale pentru compensarea prejudiciului moral, constând în suferințe fizice și psihice, ce i-a fost cauzat prin traumatismele ce i-au fost produse și pentru care au fost necesare 8-9 zile îngrijiri medicale.

Astfel, în aplicarea dispozițiilor prev. de art. 998, 999 din vechiul C. civ., ce consacră principiul reparațiunii integrale a prejudiciului, a fost admisă acțiunea civilă a părții respective și au fost obligați în solidar inculpații U.T., U.G. și U.M.N., la plata sumei de 1.000 lei, către partea civilă respectivă, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul U.D., criticând-o astfel după cum rezultă din concluziile apărătorului său ales, pentru:

- greșita condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.;

- nemotivarea soluției de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de tentativă de omor calificat, greșita reținere a comiterii acestor infracțiuni deși încadrarea juridică corectă era cea prev. de art. 180 C. pen. (cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 18 C. proc. pen.);

- greșita individualizare a pedepsei, circumstanțele personale ale inculpatului și referatul de evaluare impunându-se a fi avute în vedere, urmând a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Analizând recursul prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele prev.de art. 385

6

alin. (1) raportat la art. 385

8

alin. (1) C. proc. pen., se constată că acesta este întemeiat și va fi admis pentru considerentele ce urmează:

Din verificarea actelor dosarului și în urma propriei evaluări a probelor administrate în cursul procesului penal de către instanța de recurs se reține că starea de fapt a fost corect avută în vedere de către prima instanță.

Astfel, în mod just s-a constatat în baza probelor se s-au coroborat că pe fondul unui conflict anterior dintre inculpatul U.G., inculpatul U.M.N. și partea vătămată F.I. inculpații menționați, împreună cu inculpatul U.T. și U.D. au venit la barul SC L.L. SRL, inculpatul U.D. conducând autoturismul cu care s-au deplasat. Inculpații U.T., U.G. și U.N.M., înarmați cu obiecte contondente, au coborât din mașină, s-au deplasat în direcția barului unde se aflau mai multe persoane, între care și partea vătămată B.M. și F.I. și au agresat fizic pe partea vătămată B.M. Partea vătămată F.I. a fugit, a traversat strada și a fost urmărit de autoturismul condus de inculpatul U.D. atât pe carosabil cât și în afara acestuia, impactul fiind evitat inițial de partea vătămată, ulterior aceasta fiind însă lovită de autoturism.

Rezultă, așadar, că inculpatul U.D. nu a fost implicat în conflictul care a avut loc în incinta barului între ceilalți inculpați și partea vătămată B.M., acțiunile sale, de urmărire și lovire cu autoturismul a părții vătămate F.I. fiind autonome și necontribuind la producerea unei stări de gravă tulburare a ordinii și liniștii publice.

Acțiunile inculpatului s-au derulat net de cele ale celorlalți inculpați neputându-se circumscrie unor acte din sfera laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.; împrejurarea că fapta sa a produs o reacție de indignare în comunitatea locală nu poate conduce la o concluzie contrară, în sensul reținerii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare a liniștii publice, aprecierile instanței de apel în acest sens fiind eronate, cu atât mai mult cu cât reacția psihologică amintită survine, firesc, în cazurile în care comiterea unei infracțiuni ajunge la cunoștința comunității.

Rezultă, așadar, că soluția de achitare dispusă de către prima instanță în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. este legală și temeinică și just motivată, impunându-se a fi menținută.

În ceea ce privește critica apărării vizând, în esență, greșita încadrare dată faptei inculpatului U.D. de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. se constată că aceasta este nefondată.

Din verificarea ansamblului materialului probator legal administrat în cauză se constată că acțiunile inculpatului, de urmărire a părții vătămate cu un autoturism și accelerarea în direcția părții vătămate, care, în final a fost lovită demonstrează intenția cu care inculpatul a acționat, folosind un mijloc apt să suprime viața victimei, poziția sa subiectivă rezultând ex re.

Totodată, instanța de recurs reține că și critica vizând greșita individualizare a pedepsei este neîntemeiată.

În mod corect în favoarea inculpatului au fost avute în vedere circumstanțele prev.de art. 74 lit. a) C. pen., lipsa antecedentelor penale, situația familială, cuantumul pedepsei și modalitatea de executare reflectând gravitatea faptei, circumstanțele comiterii acesteia, rezultatul produs, fiind așadar realizată o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., pedeapsa fiind aptă a conduce la realizarea scopurilor și funcțiilor prev. de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului și de schimbare a atitudinii acestuia față de normele legii și moralei.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul disp. art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis recursul declarat de inculpatul U.D.

Va fi casată, în parte, decizia recurată doar cu privire la soluționarea laturii penale și menținută sentința penală nr. 133 din 2 martie 2011 a Tribunalului Dolj cu privire la recurentul inculpat.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul U.D. împotriva Deciziei penale nr. 157 din 08 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală recurată cu privire la soluționarea laturii penale.

Menține sentința penală nr. 133 din 02 martie 2011 a Tribunalului Dolj cu privire la U.D.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 05 martie 2013.