ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 663/2005

Asupra contestației în

anulare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 18

noiembrie 2004 în dosarul nr. 3949/2004, Curtea de Apel București, în baza art.

300

2

și art. 160

b

C. proc. pen., a menținut starea de

arest preventiv a inculpatului B.N.

Recursul declarat de acesta

împotriva încheierii menționate a fost respins prin decizia nr. 6912 din 23

decembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărâre

definitivă.

Împotriva încheierii și

deciziei, ambele vizând starea de libertate a inculpatului, acesta a formulat

contestație în anulare (art. 386 C. proc. pen.), astfel cum s-a precizat și în

ședința de la 28 ianuarie 2005.

În motivarea contestației,

se susține că în mod greșit instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei

cauze de încetare a procesului penal, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin.

(I) lit. f) și i) și art. 11 lit. a) și b) C. proc. pen. De asemeni, se

apreciază de inculpatul contestator că au fost încălcate la judecarea cauzei și

dispozițiile art. 185-188, art. 300 și art. 160 lit. c) și d) C. proc. pen.,

ceea ce impune anularea hotărârii contestate și judecarea în stare de

libertate.

Contestația în anulare este

inadmisibilă.

Potrivit art. 386 C. proc.

pen., care constituie temeiul de drept al cererii de față, așa cum de altfel a

fost precizat de inculpat, celelalte reglementări menționate în scris (art. 412

și art. 414 C. proc. pen.), neavând legătură cu contestația în anulare, se

poate uza de calea extraordinară a contestației în anulare, dar împotriva

hotărârilor penale definitive și în cazurile prevăzute de text.

Cu alte cuvinte, ceea ce se

cere a fi desființată pe calea contestației în anulare (în speță pentru art. 386

lit. c) C. proc. pen.) trebuie să fie o hotărâre definitivă care a judecat

fondul pricinii cu încălcarea dispozițiilor menționate de text.

Ori, în cauza de față contestația

în anulare privește exclusiv hotărârea prin care s-a menținut starea de arest a

inculpatului contestator, și care nu a antamat fondul procesului, pentru a discuta

și a se pronunța asupra situațiilor la care se referă contestatorul.

De aceea, contestația în

anulare de față este inadmisibilă nefiind întrunite dispozițiile art. 386 alin.

(I) C. proc. pen., motiv pentru care urmează a fi respinsă, cu obligarea

contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de condamnatul B.N., împotriva deciziei penale

nr. 6912 din 23 decembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, în dosarul nr. 7225/2004.

Obligă contestatorul la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 ianuarie 2005.