ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 663/2005

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 18 noiembrie 2004 în dosarul nr. 3949/2004, Curtea de Apel București, în baza art. 300 2 și art. 160 b C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului B.N. Recursul declarat de acesta împotriva încheierii menționate a fost respins prin decizia nr. 6912 din 23 decembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărâre definitivă. Împotriva încheierii și deciziei, ambele vizând starea de libertate a inculpatului, acesta a formulat contestație în anulare (art. 386 C. proc. pen.), astfel cum s-a precizat și în ședința de la 28 ianuarie 2005. În motivarea contestației, se susține că în mod greșit instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (I) lit. f) și i) și art. 11 lit. a) și b) C. proc.

pen. De asemeni, se apreciază de inculpatul contestator că au fost încălcate la judecarea cauzei și dispozițiile art. 185-188, art. 300 și art. 160 lit. c) și d) C. proc. pen., ceea ce impune anularea hotărârii contestate și judecarea în stare de libertate. Contestația în anulare este inadmisibilă. Potrivit art. 386 C. proc. pen., care constituie temeiul de drept al cererii de față, așa cum de altfel a fost precizat de inculpat, celelalte reglementări menționate în scris (art. 412 și art. 414 C. proc. pen.), neavând legătură cu contestația în anulare, se poate uza de calea extraordinară a contestației în anulare, dar împotriva hotărârilor penale definitive și în cazurile prevăzute de text. Cu alte cuvinte, ceea ce se cere a fi desființată pe calea contestației în anulare (în speță pentru art. 386 lit. c) C. proc.

pen.) trebuie să fie o hotărâre definitivă care a judecat fondul pricinii cu încălcarea dispozițiilor menționate de text. Ori, în cauza de față contestația în anulare privește exclusiv hotărârea prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului contestator, și care nu a antamat fondul procesului, pentru a discuta și a se pronunța asupra situațiilor la care se referă contestatorul. De aceea, contestația în anulare de față este inadmisibilă nefiind întrunite dispozițiile art. 386 alin. (I) C. proc. pen., motiv pentru care urmează a fi respinsă, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul B.N., împotriva deciziei penale nr. 6912 din 23 decembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 7225/2004. Obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2005.