ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4497/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1652 din 22

decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul

nr. 6260/2004, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată

de contestatorul S.J.

S-a respins, ca neîntemeiată,

cererea de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului S.J.

A fost obligat contestatorul la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că motivele invocate de inculpat în prezenta cerere, intitulată

de acesta drept contestație la executare, au mai fost invocate în cadrul

cercetării judecătorești în dosarul nr. 1573/2004, precum și în dosarul nr. 5642/2004,

în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1286 din 13 octombrie 2004, așa cum

rezultă din copia acesteia depusă la dosarul cauzei.

Cu privire la cererea de revocare a

măsurii arestării preventive, instanța de fond a reținut că petentul a fost

arestat la data de 16 octombrie 2003 de către Tribunalul București, secția I

penală, reținându-se că sunt incidente dispozițiile art. 143 și art. 148 lit.

b) și h) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul S.J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând admiterea contestației la executare, conform art. 461 C. proc. pen.,

având în vedere că măsura arestării preventive a încetat în martie 2005, iar

mandatul nr. 4 emis nu cuprinde datele sale de stare civilă.

De asemenea, mai susține că

încheierea a fost pronunțată de o instanță ce fusese recuzată, conform art. 51 C.

proc. pen.

Prin decizia penală nr. 310 din 25 aprilie

2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins apelul declarat de

contestator, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de prima

instanță.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs contestatorul S.J., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

și, rejudecând, admiterea contestației la executare în baza art. 461 lit. a), b)

și c) C. proc. pen., apreciind că măsura arestării preventive a încetat, iar

mandatul de arestare nu cuprinde datele sale de stare civilă.

Verificând actele dosarului, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 460 C.

proc. pen., contestația la executare se referă la hotărâri penale rămase

definitive și care urmează a fi puse în executare, cu excepția cazului prevăzut

de art. 461 lit. a) C. proc. pen.

Motivul invocat de contestator

vizează dispoziția de menținere a arestării preventive, dată prin încheiere de

ședință, întrucât pe rolul Tribunalului București se află cauza având ca obiect

judecarea inculpatului S.J., trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) – (3) și (5) C. pen., art. 291 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În consecință, încheierea de

menținere a stării de arest preventiv este supusă căilor ordinare de atac, apel

și recurs, nicidecum nu este susceptibilă aplicării dispozițiilor ce

reglementează contestația la executare.

Așa încât, în mod corect a fost

respinsă contestația la executare formulată de inculpat, ca inadmisibilă, ca și

apelul declarat de acesta împotriva sentinței de respingere a contestației la

executare.

Din aceleași considerente, urmează

ca și recursul declarat de contestator să fie respins, ca nefondat, în baza

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin.

(2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul

contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatorul S.J. împotriva deciziei penale nr. 310 din 25 aprilie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul contestator la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei noi (1.200.000

lei) din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 20

lei noi (200.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 iulie 2005.