ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2203/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2203/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra

contestației în anulare de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 734 din 24 februarie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au fost respinse

recursurile formulate de inculpații D.M., R.U.C. și K.I.A. împotriva Încheierii

din 7 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în

Dosarul nr. 6991/108/2010, dispunându-se obligarea acestora la plata

cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

Pentru a decide

astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:

Prin Încheierea de

ședință din data de 7 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 6991/108/2010, s-au admis cererile de amânare

formulate de inculpații A.G., V.M., O.C.L., R.U.C., C.I.M. și M.C.F. pentru

angajare de apărători aleși și pregătirea apărării.

În baza art. 139

alin. (2) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea inculpatului M.M.D.

privind revocarea măsurii arestării preventive.

În baza art. 139

alin. (1) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate cererile inculpaților

D.D.V., B.A.M., R.U.C., M.M.D., S.V.C., F.I.V., C.I.M. și D.D.G. privind

înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi

localitatea sau țara.

În baza art. 300

1

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea

de arest a inculpaților-apelanți M.E.A., D.M., D.D.V., D.C.M., L.L., K.I.A.,

B.A.M., M.C.F., M.M.D., S.V.C., F.I.V., C.I.M., R.U.C. și D.D.G., urmând ca

legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată

înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 7

aprilie 2011.

S-a reținut că,

verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a

inculpaților M.E.A., D.M., D.D.V., D.C.M., L.L., K.I.A., B.A.M., M.C.F.,

M.M.D., S.V.C., F.I.V., C.I.M., R.U.C. și D.D.G., Curtea de Apel Timișoara a

constatat, pentru considerentele ce urmează, că se impune menținerea măsurii

amintite.

Potrivit

dispozițiilor art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este

datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării

preventive, dispunând, prin încheiere motivată, fie revocarea arestării

preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă instanța

constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au

determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să

justifice privarea de libertate, fie menținerea arestării preventive, când

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de

libertate.

Luarea, prelungirea

și menținerea măsurii arestării preventive au fost întemeiate în drept pe

dispozițiile art. 143 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Din coroborarea celor

două texte de lege amintite au rezultat condițiile ce trebuie întrunite pentru

ca măsura arestării preventive să fie legală și temeinică: existența unor probe

sau indicii temeinice că persoana suspectată a săvârșit fapte de natură penală;

legea să prevadă pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață

sau închisoarea mai mare de 4 ani; existența unui probatoriu din care să

rezulte că lăsarea în libertate a persoanei respective prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică.

În speță, din

mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală și în faza

judecății (în primă instanță) au rezultat indicii temeinice care au justificat

în prezent bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în

sarcina acestora prin rechizitoriu, pentru care prima instanță a pronunțat o

hotărâre de condamnare.

Pericolul social

concret pentru ordinea publică pe care l-ar crea lăsarea în stare de libertate

a inculpaților a rezultat din natura și gravitatea faptelor imputate (inițierea

sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea

sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 din Legea nr.

39/2003 - pentru toți cei 14 inculpați amintiți; șantaj, prevăzută de art. 194

C. pen. - pentru toți inculpații amintiți, cu excepția inculpaților K.I.A.,

L.L. și B.A.M.; tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la

art. 174, art. 175 C. pen. - pentru inculpații D.D.V., L.L., K.I.A., B.A.M.,

M.M.D., F.I.V., R.U.C. și D.D.G.; tâlhărie calificată prevăzută de art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), b) C. pen. -

pentru inculpatul M.E.A.; favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C.

pen. - pentru inculpații F.I.V. și R.U.C.; denunțare calomnioasă prevăzută de

art. 259 alin. (2) C. pen. - pentru inculpatul F.I.V.), numărul mare de

persoane implicate în activitatea ilicită reținută în actul de sesizare (atât

al inculpaților, cât și al persoanelor vătămate), rezonanța socială pe care o

are comiterea unui număr mare de infracțiuni de către un număr mare de

persoane.

S-a observat așadar

că temeiurile care au determinat arestarea au impus în continuare privarea de

libertate.

Instanța de apel nu

își poate însuși argumentele apărării în sensul că termenul rezonabil al

măsurii arestării preventive ar fi fost depășit deoarece inculpații sunt

arestați din luna ianuarie 2009. Caracterul rezonabil al duratei arestării

preventive nu se analizează doar prin prisma timpului scurs de la data luării

măsurii. Așa cum se desprinde și din jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, trebuie avute în vedere și alte criterii, cum ar fi miza

procesului și complexitatea cauzei. În speță, pe lângă durata arestării, este

necesar să se ia în considerare și complexitatea cauzei (numărul mare al

persoanelor trimise în judecată și al faptelor imputate), precum și miza

procesului (pedepsele prevăzute de lege pentru faptele de care sunt acuzați

inculpații fiind mari și foarte mari).

Față de cele

reținute, s-a considerat și că lăsarea inculpaților în libertate ar încuraja

săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de sesizare a

instanței atât de către inculpați, cât și de către alte persoane ce ar percepe

lăsarea în libertate a făptuitorilor ca pe o lipsă de reacție corespunzătoare a

autorităților.

De asemenea, instanța

a remarcat faptul că statul are obligația pozitivă de a adopta o legislație

penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să

descurajeze comiterea de fapte îndreptate împotriva vieții, libertății și

patrimoniului cetățeanului, a unor relații privind conviețuirea socială sau a

activității de înfăptuire a justiției, valori sociale fundamentale ocrotite de

legea penală.

Pentru aceleași

considerente care vizează menținerea arestării preventive s-a apreciat că

această măsură nu poate fi revocată sau înlocuită cu altă măsură procesuală,

conform considerentelor expuse anterior, neexistând garanții că luarea unor

măsuri neprivative de libertate față de cei 14 inculpați menționați ar asigura

buna desfășurare a procesului penal.

Așa fiind, în baza

art. 139 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate cererea

inculpatului M.M.D. privind revocarea măsurii arestării preventive și cererile

inculpaților D.D.V., B.A.M., R.U.C., M.M.D., S.V.C., F.I.V., C.I.M. și D.D.G.

privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu

părăsi localitatea sau țara, iar în baza art. 300

2

raportat la art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen. va fi menținută starea de arest a

inculpaților-apelanți M.E.A., D.M., D.D.V., D.C.M., L.L., K.I.A., B.A.M.,

M.C.F., M.M.D., S.V.C., F.I.V., C.I.M., R.U.C. și D.D.G., urmând ca legalitatea

și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de

expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 7 aprilie 2011.

Împotriva acestei

încheieri de ședință au declarat recurs inculpații D.M., R.U.C. și K.I.A.,

criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia și cu ocazia

rejudecării a se dispune revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților

și judecarea acestora în stare de libertate, arătând că temeiurile care au stat

la baza luării acestei măsuri nu se mai impun.

Examinând actele și

lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de critică

invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte a avut în vedere că

recursurile declarate de inculpații D.M., R.U.C. și K.I.A. se privesc ca

nefondate și au fost respinse ca atare, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât în

mod legal și temeinic instanța de apel la Curtea de Apel Timișoara, învestită

cu soluționarea apelului declarat de cei trei inculpați nominalizați împotriva

Sentinței penale nr. 402 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului Arad, a statuat,

în temeiul art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

C. proc. pen., menținerea în cauză a temeiurilor de fapt ce au determinat

luarea măsurii preventive în cauză, existând indicii temeinice care justifică

și în prezent bănuiala rezonabilă că cei trei inculpați au săvârșit faptele

imputate prin rechizitoriul scris, pentru care instanța de fond a pronunțat o

hotărâre de condamnare constând în esență în aceea că, în cursul anului 2008,

inculpatul R.U.C. împreună cu inculpații F.I.V. zis „F.” și B.P.G. au inițiat

și constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat și pe care l-au

sprijinit sprijinit ulterior și inculpații M.E.A. zis „E.”, „C.”, „N.”, M.C.F.,

M.M.D. zis „D.”, D.M. zis „B.”, S.V.C., D.C.M., D.D.V., D.D.G., precum și alți

învinuiți și făptuitori, în scopul comiterii infracțiunilor de tâlhărie și

șantaj, toate subsumate aceluiași scop final, respectiv obținerea de beneficii

materiale, sens în care, prin întrebuințare de violențe (loviri cu pumnii și

picioarele) și amenințări (cu moartea) folosind în acest sens arme albe (bâte

tip „baseball” și cuțite ori săbii) ori chiar arme de foc (pistoale), au

constrâns mai multe părți vătămate din municipiul Arad și din județul Arad să

le dea sume importante de bani (în euro), în schimbul cărora oferindu-le

„protecție” față de eventuale alte persoane care ar atenta la bunurile,

integritatea corporală ori chiar viața lor și a familiilor lor.

Grupul infracțional

organizat îl are drept lider pe inculpatul R.U.C., zis „Î.”, „V.Ț.”, „M.V.”;

drept „locotenenți” pe inculpații F.I.V. zis „F.” și B.P.G., iar ca membrii ai

grupării (executanți) pe inculpații M.E.A. zis „E., C. și N.”, M.C.F., M.M.D.

zis „D.”, D.M. zis „B.”, S.V.C., D.D.V., D.C.M., D.D.G., precum și alți

învinuiți și făptuitori.

Faptele reținute în

sarcina grupului infracțional organizat sunt următoarele:

a) în perioada 17 -

22 iulie 2008, în condițiile art. 194 alin. (1) C. pen., l-au constrâns pe

martorul I.C. (audiat în condițiile art. 86

1

C. proc. pen.) să le

dea suma de 5.000 euro (după ce inițial i-au cerut suma de 20.000 euro), iar

apoi să le „vândă” un imobil în valoare de 36.800 euro;

b) în perioada

octombrie - noiembrie 2008, în condițiile art. 194 alin. (1) C. pen., au

încercat să o constrângă pe partea vătămată C.A.V. să le dea suma de 5.000

euro, după ce anterior i-au pretins suma de 10.000 euro, drept „taxă de

șmecher”;

c) la data de 25

noiembrie 2008, în condițiile art. 194 alin. (1) C. pen., au constrâns o parte

vătămată (până în prezent rămasă neidentificată) să le dea suma de 10.000 euro;

d) la data de 28

noiembrie 2008, în condițiile art. 194 alin. (1) C. pen., l-au constrâns pe

martorul S.I. (audiat în condițiile art. 86

1

C. proc. pen.) să le

dea suma de 18.000 euro;

e) la data de 4 decembrie

2008, în condițiile art. 194 alin. (1) C. pen., au constrâns o parte vătămată

(până în prezent rămasă neidentificată) să le dea suma de 16.000 euro;

f) în perioada 28

noiembrie 2008 - 10 decembrie 2008, în condițiile art. 194 alin. (1) C. pen.,

au încercat să îl constrângă pe martorul P.C. (audiat în condițiile art. 86

1

C. proc. pen.) să le dea suma de 45.000 euro;

g) la data de 12

decembrie 2008, prin întrebuințarea de violențe și amenințări într-un loc

public, având asupra lor arme de foc și arme albe, l-au constrâns pe martorul

C.M. (audiat în condițiile art. 86

1

C. proc. pen.) să le dea suma de

4.800 euro; în acest context, au preluat „o datorie” de 5.000 euro pe care C.M.

o avea de recuperat de la o altă persoană;

h) în cursul lunii

decembrie 2008, înainte de sărbătorile de Crăciun, în condițiile art. 194 alin.

(1) C. pen. și art. 180 alin. (1) C. pen., au încercat să-l determine pe

martorul C.M.A. (audiat în condițiile art. 86

1

C. proc. pen.) să

plătească taxă de protecție pe motiv că toată lumea din cartier plătește.

În total, sumele de

bani obținute de gruparea infracțională condusă de inculpatul R.U.C. din

comiterea infracțiunilor mai sus arătate se ridică la 95.600 euro.

În cursul anului

2008, inculpatul R.U.C. împreună cu inculpații F.I.V. zis „F.” și B.P.G. au

inițiat și constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat și

sprijinit ulterior și inculpații M.E.A. zis „E.”, „C.”, „N.”, M.C.F., M.M.D.

zis „D.”, D.M. zis „B.”, D.C.M., D.D.V., D.D.G., B.A.M., L.L. și K.I.A., precum

și alți învinuiți și făptuitori, în scopul comiterii de infracțiuni contra

integrității corporale sau sănătății (lovire sau alte violențe - art. 180 alin.

(1) și alin. (2) C. pen., vătămare corporală - art. 181 C. pen. și vătămare

corporală gravă - art. 182 C. pen.), ori chiar infracțiuni contra vieții (art.

20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea

art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.), comițând mai multe acte materiale față de

mai multe victime, ce intră în latura obiectivă a infracțiunilor mai sus

arătate, fiind identificați și audiați și martori în acest sens, toate

subsumate aceluiași scop, tendința de supremație la nivelul municipiului și

județului Arad pe diferite segmente infracționale.

Faptele reținute în

sarcina grupului infracțional organizat sunt următoarele:

a) în cursul anului

2008, în mai multe rânduri, au exercitat amenințări cu moartea asupra părții

vătămate C.A.V., concubinei acesteia D.S., a fiicei acestora D.A.E. în vârstă

de 9 ani, folosind în acest sens arme albe (bâte tip „baseball”, săbii) și arme

de foc (pistoale), creându-le părții vătămate și familiei acesteia un sentiment

permanent de insecuritate la adresa integrității corporale sau chiar a vieții;

b) în data de 14

iulie 2008, în jurul orelor 01:30, pe str. Ș. din municipiul Arad, au aplicat

mai multe lovituri în zona feței și a corpului, cu pumnii, picioarele și arme

albe (cuțite), părții vătămate B.I.;

c) în data de 28

septembrie 2008, în jurul orelor 04:00, în incinta localului „N.N.” de pe

ștrandul din municipiul Arad, prin folosire de arme albe (cuțite) au aplicat

multiple lovituri la nivelul corpului, părților vătămate P.M. și M.S.;

d) în data de 5

decembrie 2008, în jurul orelor 19:00, prin folosirea de arme albe (cuțite,

bâte tip „baseball”) au aplicat multiple lovituri la nivelul capului și

corpului, părților vătămate Ș.A.S. și S.I. zis F.A.;

e) în noaptea de 13

decembrie 2008, în jurul orelor 03:00, în barul „G.” din Arad, prin folosire de

arme albe (cuțite), au aplicat mai multe lovituri la nivelul capului și

corpului părților vătămate I.M. și I.G. și totodată au deposedat pe partea

vătămată I.M., prin smulgere, de un lanț din aur de 90 de grame, model „M.”;

f) în noaptea de 22 -

23 decembrie 2008, în jurul orelor 02:00, prin folosirea de arme albe (bâte,

baston telescopic și răngi) au aplicat lovituri multiple la nivelul corpului

asupra părților vătămate D.I., L.I.G. și K.C.A;

g) în data de 9

ianuarie 2009, în jurul orelor 09:00, l-au amenințat cu moartea pe partea

vătămată M.I.D., în incinta stației Peco R. situată la piciorul podului din

zona M. din municipiul Arad;

h) în cursul lunii

ianuarie 2009, au organizat și pus în aplicare planul criminal de eliminare

fizică a victimei M.F.D., fapt petrecut în data de 10 ianuarie 2009, orele

23:20, pe str. R. din municipiul Arad, în fața blocului 1 - 2, soldat cu

multiple plăgi înjunghiate penetrante la nivelul capului, toracelui și

membrelor și care, potrivit criteriologiei medico-legale, au pus în primejdie

viața victimei (raportul de constatare medico-legală din 12 ianuarie 2009,

eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Arad). Cu aceeași ocazie,

i-au aplicat mai multe lovituri cu bâte la nivelul corpului părții vătămate

P.F., ce au produs leziuni vindecabile în 5 - 6 zile de îngrijiri medicale.

Concomitent, în cauză

subzistă și temeiurile de drept ce au determinat luarea aceleiași măsuri

preventive față de recurenții-inculpați relative la cazul de arestare

preventivă prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., fiind

întrunite cumulativ ambele condiții ce trebuie întrunite pentru ca măsura

arestării preventive să fie legală și temeinică: existența unor probe sau

indicii temeinice că persoana suspectată a săvârșit fapte de natură penală;

legea să prevadă pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață

sau închisoarea mai mare de 4 ani; existența unui probatoriu din care să

rezulte că lăsarea în libertate a persoanei respective prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică.

Pe de altă parte,

este de menționat că infracțiunile de care sunt acuzați inculpații sunt

sancționate cu pedepse de până la 20 ani închisoare, fapt ce vine în

confirmarea aspectului că faptele penale imputate inculpaților prezintă un

pericol social deosebit de ridicat.

În ceea ce privește

temeiul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., cu

referire la existența unor probe certe că lăsarea în libertate a

recurenților-inculpați prezintă pericol concret pentru ordinea publică, se

reține că la stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în

vedere nu numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la

faptă; nu de puține ori acestea din urmă sunt de natură a crea în opinia

publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția (cei care concură la

înfăptuirea ei), nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.

Prin urmare, deși

pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca

trăsătură esențială a infracțiunii - aceasta nu înseamnă că în aprecierea

pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea

faptei.

Așadar, existența

pericolului public a rezultat, între altele, și din însuși pericolul social al

infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea

unor infracțiuni de o gravitate ridicată, de posibilitatea comiterii unor fapte

asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față

de cei bănuiți că au comis astfel de fapte.

Împotriva acestei

decizii contestatorul R.U.C. a formulat contestație în anulare, invocând

aspectul că recursul declarat împotriva încheierii de menținere a arestării

sale preventive a fost judecat în data de 24 februarie 2011, fără ca procedura

cu părțile să fie îndeplinită conform legii, astfel încât nu a fost prezent și nu

a putut să-și formuleze apărări în cauză.

S-a mai invocat

aspectul că judecarea recursului a avut loc după expirarea măsurii arestării

preventive menținută anterior de instanță, apreciindu-se că aceasta încetase de

drept la data soluționării recursului, precum și faptul că judecarea recursului

la data de 24 februarie 2011 nu s-a datorat culpei procesuale a inculpaților

din cauză, ci a autorității judiciare.

Înalta Curte,

procedând la examinarea în principiu a contestației în anulare promovată de

contestatorul R.U.C. în scopul constatării îndeplinirii condițiilor de fond și

de formă cerute de lege, apreciază că cererea se referă la o hotărâre penală

definitivă supusă contestației în anulare, se întemeiază pe un caz din cele

prevăzute în mod expres și limitativ de art. 386 C. proc. pen.

În ceea ce privește

însă termenul în care cererea a fost făcută, Înalta Curte observă că acesta nu

satisface cerințele art. 388 alin. (1) C. proc. pen.

Prevederile invocate

statuează că cererea de contestație în anulare pentru motivele arătate în art.

386 lit. a) - c) și e) C. proc. pen. poate fi introdusă de către persoana

împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea

executării, iar de către celelalte părți în termen de 30 zile de la pronunțarea

hotărârii a cărei anulare se cere.

Prin urmare, în

prezenta cauză, termenul de 10 zile în care contestatorul R.U.C. avea

posibilitatea de a formula contestație în anulare curge de la data de 24

februarie 2011, având în vedere că la acea dată instanța de recurs a respins

recursul său cu privire la menținerea stării de detenție provizorie.

Observând actele

dosarului se poate constata că petentul a formulat contestație în anulare la 31

martie 2011.

O asemenea contestare

atrage respingerea în principiu a contestației în anulare, împiedicând

judecarea ei pe fond.

Procedura examinării

în principiu a fost considerată de către legiuitor necesară datorită

caracterului definitiv al hotărârii atacate, care nu poate fi afectat de o

cerere de contestație în anulare, nu întrunește condițiile de fond și de formă

prevăzute de lege, astfel încât abia după ce se constată îndeplinirea acestor

condiții devine admisibilă în principiu prin procedura de judecată a

contestației în sensul evaluării cu privire la existența unuia din cazurile în

temeiul cărora poate fi admisă.

În virtutea

considerentelor ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația

în anulare formulată de contestatorul R.U.C. împotriva Deciziei nr. 734 din 24

februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 1451/1/2011.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul R.U.C. împotriva Deciziei

penale nr. 734 din 24 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1451/1/2011.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 mai 2011.