ÎCCJ, decizie (scj.ro #83995)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83995) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Inițierea și constituirea unui grup în vederea săvârșirii de
infracțiuni. Trafic de persoane. Trafic de minori. Concurs de infracțiuni
Cuprins pe materii:
Drept
penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni
privind criminalitatea organizată
Indice alfabetic:
Drept
penal
-
inițierea și constituirea unui grup în vederea săvârșirii
de infracțiuni
-
trafic
de persoane
-
trafic de minori
C.
pen
.,
art
. 323
Legea
nr
. 678/2001,
art
. 12,
art
. 13
Legea
nr
. 39/2003,
art
. 8
Inițierea și constituirea de către trei persoane
a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni privind traficul de persoane
- grup care nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru existența unui
grup infracțional organizat -, urmate de săvârșirea, de către aceleași persoane
împreună, a infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prin
înșelăciune, exploatarea victimelor constând în obligarea la practicarea
prostituției, întrunește atât elementele constitutive ale infracțiunii
prevăzute în
art
. 8 din Legea
nr
.
39/2003 raportat la
art
. 323 C.
pen
.,
cât și elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane și
trafic de minori, prevăzute în
art
. 12 alin. (1) și
(2)
lit
. a) din Legea
nr
.
678/2001 și în
art
. 13 alin. (1), (2) și (3) din
aceeași lege, aflate în concurs real de
infracțiuni.
I.C.C.J., Secția penală, decizia
nr
.
2226 din 12 iunie 2009
Prin sentința penală
nr
. 95 din 1
iulie 2008 a Tribunalului Buzău s-a dispus condamnarea, după cum urmează, a
inculpaților:
- D.A. la pedepsele de 9 ani închisoare și 6 ani
interzicerea drepturilor prevăzute în
art
. 64 alin.
(1)
lit
. a), b) și e) C.
pen
.
pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în
art
.
12 alin. (1) și (2)
lit
. a) din Legea
nr
. 678/2001, cu aplicarea
art
.
41 alin. (2) C.
pen
.; 11 ani închisoare și 7 ani
interzicerea drepturilor prevăzute în
art
. 64 alin.
(1)
lit
. a), b) și e) C.
pen
.
pentru infracțiunea de trafic de minori prevăzută în
art
.
13 alin. (1), (2) și (3) din Legea
nr
. 678/2001 și 7
ani închisoare pentru inițiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii
de infracțiuni prevăzută în
art
. 8 din Legea
nr
. 39/2003 raportat la
art
. 323
alin. (1) C.
pen
., toate cu aplicarea
art
. 37 alin. (1)
lit
. b) C.
pen
., aplicându-se conform
art
.
33
lit
. a),
art
. 34 alin.
(1)
lit
. b) și
art
. 35
alin. (3) C.
pen
., pedeapsa cea mai grea de 11 ani
închisoare sporită cu un an închisoare, urmând să execute în final rezultanta
de 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute
în
art
. 64 alin. (1)
lit
.
a), b) și e) C.
pen
.;
- I.G. la pedepsele de 6 ani închisoare și 4 ani
interzicerea drepturilor prevăzute în
art
. 64 alin.
(1)
lit
. a), b) și e) C.
pen
.
pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în
art
.
12 alin. (1) și (2)
lit
. a) din Legea
nr
. 678/2001, cu aplicarea
art
. 41
alin. (2) C.
pen
.; 6 ani și 6 luni închisoare și 5
ani interzicerea drepturilor prevăzute în
art
. 64
alin. (1)
lit
. a), b) și e) C.
pen
.
pentru infracțiunea de trafic de minori prevăzută în
art
.
13 alin. (1), (2) și (3) din Legea
nr
. 678/2001,
ambele cu aplicarea
art
. 20 alin. (2) din Legea
nr
. 678/2001; 6 ani închisoare pentru inițiere și
constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută în
art
. 8 din Legea
nr
. 39/2003
raportat la
art
. 323 alin. (1) C.
pen
.,
toate cu aplicarea
art
. 37 alin. (1)
lit
. a) C.
pen
., plus un spor de
6 luni închisoare, aplicându-se în total, conform
art
.
33
lit
. a),
art
. 34 alin.
(1)
lit
. b) și
art
. 35
alin. (3) C.
pen
., pedeapsa de 7 ani închisoare și 5
ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute în
art
.
64 alin. (1)
lit
. a), b) și e) C.
pen
.
În baza
art
. 86
4
C.
pen
. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a
executării sancțiunii de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală
nr
. 2206/2002 a Judecătoriei Buzău, urmând ca în final,
prin cumul aritmetic, acesta să execute rezultanta de 10 ani închisoare și 5
ani pedeapsa complementară prevăzută în
art
. 64 alin.
(1)
lit
. a), b) și e) C.
pen
.
- V.C. la pedepsele de 4 ani și 6 luni
închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în
art
.
64 alin. (1)
lit
. a), b) și e) C.
pen
.
pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în
art
.
12 alin. (1) și (2)
lit
. a) din Legea
nr
. 678/2001, cu aplicarea
art
.
41 alin. (2) C.
pen
.; 6 ani închisoare și 4 ani
interzicerea drepturilor prevăzute în
art
. 64 alin.
(1)
lit
. a), b) și e) C.
pen
.
pentru infracțiunea de trafic de minori prevăzută în
art
.
13 alin. (1), (2) și (3) din Legea
nr
. 678/2001; 2
ani și 6 luni închisoare pentru inițiere și constituirea unui grup în vederea
săvârșirii de infracțiuni prevăzută în
art
. 8 din
Legea
nr
. 39/2003 raportat la
art
.
323 alin. (1) C.
pen
., toate cu aplicarea
art
. 74 alin. (1)
lit
. a) și
alin. (2) C.
pen
. și, respectiv,
art
.
76 alin. (1)
lit
. b), a) și c) C.
pen
.,
plus un spor de 6 luni închisoare, aplicându-se conform
art
.
33
lit
. a),
art
. 34 alin.
(1)
lit
. b) și
art
. 35
alin. (3) C.
pen
., pedeapsa de 6 ani și 6 luni
închisoare și 4 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute în
art
. 64 alin. (1)
lit
. a), b) și
e) C.
pen
.
Potrivit
art
. 71 C.
pen
., s-au aplicat pedepsele accesorii prevăzute în
art
. 64 alin. (1)
lit
. a), b) și
e) C.
pen
., pentru toți inculpații.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor
administrate, în esență, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpații
l.G
. și
D.A. s-au cunoscut în anul 2004 și, devenind apropiați, petreceau o mare parte
din timp împreună în
Italia
.
În acest context, susținând că și mama sa este
angajată în această țară, în luna aprilie 2005 inculpatul
l.G
.
a reușit să convingă pe partea vătămată T.C.,
consăteanca
sa, să-l însoțească pentru a lucra în
Italia
.
Ca urmare, suportând parțial cheltuielile de
transport (100
euro
), cei doi s-au deplasat cu o
mașină în municipiul Galați, iar de aici cu un autobuz până în
Italia
, unde au fost așteptați de alte două persoane, între
care și inculpatul D.A., și cazați într-un apartament locuit de o altă fată și
coinculpata V.C., care prezenta urme de violență la ochi și pe mâini.
Cu această ocazie, partea vătămată a aflat că
trebuie să practice prostituția la stradă, fiind amenințată că în situația în
care nu va accepta va suferi același tratament ca și V.C. și „va ajunge acasă
la pachet”, atenționări efectuate de inculpatul D.A. Ulterior, a fost cazată
împreună cu alte tinere (numite M., E. și D.) și inculpata V.C. la un hotel,
după care însoțită de acestea a practicat prostituția pe o stradă din aceeași
localitate.
Banii obținuți în fiecare seară, totalizând sume
între 70 - 100
euro
, erau preluați de inculpatul I.G.
sau coinculpată, ei asigurând și supravegherea activităților, ținând evidența
numărului clienților și atenționând-o telefonic ori de câte ori apreciau că stă
retrasă ori nu lucrează suficient de mult.
Astfel, partea vătămată T.C. a realizat că
inculpatul D.A. este „șeful”, iar inculpata V.C. era prietena și persoana de
încredere a acestuia, având și sarcina de a colecta sumele obținute, exceptând
pe acelea necesare asigurării hranei zilnice.
S-a stabilit că până la momentul depistării de
către autoritățile italiene și expulzării în România, aceasta a predat
coinculpaților „supraveghetori” suma de 4.000
euro
,
beneficiul realizat din practicarea prostituției.
În vara anului 2005, profitând de faptul că
partea vătămată F.G. se afla în rele raporturi cu familia și folosind aceeași
modalitate de operare, inculpatul I.G. îi propune să accepte un loc de muncă
într-un bar din
Italia
, scop în care i-a achitat
sumele necesare pentru transport și eliberarea unui pașaport.
După trecerea frontierei de stat, el i-a preluat
pașaportul, pretinzând că astfel va fi în siguranță și, ca în precedente, la
Roma partea vătămată a fost așteptată de inculpații D.A. și V.C., precum și de
fratele primului, după care cazată în același apartament și informată că va
trebui să practice prostituția.
Necunoscând
limba,
în lipsa pașaportului și a vreunei sume de bani pentru asigurarea libertății de
mișcare, deși inițial nu a fost de acord, circa două săptămâni, victima F.G. a
fost nevoită să se supună dispoziției acestora, obținând aproximativ 3.500
euro
ce au fost predați inculpatului I.G., care la rândul
său i-a împărțit cu inculpatul D.A.
Actele materiale au fost întrerupte la
intervenția autorităților italiene, partea vătămată fiind trimisă în România la
27 octombrie 2005.
În baza rezoluției infracționale inițiale, în
aprilie 2006, folosind aceeași modalitate de operare, inculpatul I.G. racolează
victima
l.C
., fostă colegă de liceu, propunându-i să
lucreze într-un club de noapte din
Italia
, ca
dansatoare, asigurând-o că va fi angajată pe bază de contract de muncă.
Datorită situației financiare precare, aceasta a
acceptat ca el să suporte cheltuielile ocazionate de obținerea pașaportului și
deplasarea până în orașul Galați, unde în prezența altor persoane a fost
predată inculpatului D.A., iar de aici transportată la Roma, fiind preluată de
fratele său și inculpata V.C.
Ca urmare, invocându-se existența unei datorii
în sumă de 760
euro
către B. și amenințată că în caz
de nesupunere „o să fie dată pe mâna acestuia”, partea vătămată a practicat
prostituția.
Și în cazul părții vătămate I.C., evidența
clienților și a banilor obținuți în fiecare seară era ținută de inculpații V.C.
și I.G., la care s-au adăugat fratele și un prieten al inculpatului D.A., iar
din suma de aproximativ 30.000
euro
realizată în
circa două luni revenindu-i numai 1.000
euro
.
Prin intermediul acesteia, tot în cursul anului
2006, inculpatul I.G. a cunoscut-o pe partea vătămată I.R., minoră, motiv
pentru care după plecarea
verișoarei
sale, repetat, a
sunat-o propunându-i să meargă la rândul său în
Italia
pentru că „se pot câștiga bani mulți”, urmând să aleagă între a lucra într-un
club „cu clienții” ori să practice prostituția la stradă.
Acceptând oferta, în final, inculpatul a
transportat minora, însoțită de părinți, în municipiul Buzău pentru a obține
pașaport, iar la data de 12 mai 2006, împreună, s-au deplasat în municipiul
Galați, unde au fost așteptați de coinculpatul D.A.
În continuare, folosind microbuze separate, cei
doi au ajuns în
Italia
, cazându-se în apartamentul
din Roma, alături de inculpata V.C. și alte persoane apropiate ale
coinculpatului D.A.
De această dată, deși nu a fost de acord,
reținându-i-se
pașaportul și sub motivația necesității
achitării datoriei în sumă de 700
euro
, partea
vătămată a fost obligată să practice prostituția în stradă, supravegheată fiind
de inculpații V.C. și I.G., ultimul apărând intempestiv cu o mașină în zonă și
ținând evidența zilnică a clienților. Astfel, timp de 3 săptămâni aceasta a
reușit să obțină un beneficiu de circa 4.000
euro
,
sumele fiind predate inculpatei V.C.
În final, împreună cu
verișoara
sa I.C., s-a reușit recuperarea pașapoartele și scăparea de sub supravegherea
coinculpaților, refugiindu-se în alte localități, cu ajutorul a doi tineri,
cunoscuți ai acesteia din urmă.
Curtea de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,
prin decizia
nr
. 30 din 4 martie 2009, a admis
apelurile inculpaților și a desființat în parte sentința penală atacată, în
sensul înlăturării sporurilor de pedeapsă adăugate pedepselor principale,
urmând ca aceștia să execute:
- D.A. - pedeapsa rezultată de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute în
art
. 64 alin.
(1)
lit
. a), b) și e) C.
pen
.
pe un termen de 7 ani;
- I.G. - pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute în
art
. 64 alin.
(1)
lit
. a), b) și e) C.
pen
.
pe un termen de 5 ani, la care se adaugă pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată
prin sentința penală
nr
. 2206/2002 a Judecătoriei
Buzău, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa de 9 ani și 6 luni
închisoare și pedeapsa complementară;
- V.C. - pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute în
art
. 64 alin.
(1)
lit
. a), b) și e) C.
pen
.
pe un termen de 4 ani.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații V.C., D.A. și I.G.
Inculpata V.C. a invocat, între altele, cazurile de casare prevăzute în
art
. 385
9
alin. (1)
pct
.
18 și 17 C.
proc
.
pen
.,
solicitând în principal achitarea, întrucât nu se face vinovată de săvârșirea
faptelor pentru care a fost condamnată, ci a fost o victimă a infracțiunii de
trafic de persoane comisă de inculpatul I.G. În subsidiar, a solicitat
schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de proxenetism.
Inculpatul D.A. a solicitat, între altele, prin motivele scrise și cele
formulate oral, achitarea sau, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a
faptei în infracțiunea de proxenetism.
Inculpatul I.G., în temeiul cazului de casare prevăzut în
art
.
385
9
alin. (1)
pct
. 17 C.
proc
.
pen
., a solicitat, în
principal, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de proxenetism
prevăzută în
art
. 329 C.
pen
.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând decizia penală
recurată
, atât prin prisma criticilor formulate de
recurenți, cât și în conformitate cu prevederile
art
.
385
9
alin. (3) C.
proc
.
pen
., apreciază că aceasta este legală și temeinică.
Motivul de recurs prevăzut în
art
. 385
9
alin. (1)
pct
. 18 C.
proc
.
pen
., invocat de inculpații V.C. și D.A., prin care aceștia
solicită achitarea, nu este fondat.
Probele administrate în cauză în faza urmăririi penale, la prima instanță și
completate în apel dovedesc că faptele, împrejurările săvârșirii acestora și
vinovăția inculpaților au fost corect stabilite, pronunțându-se condamnarea
inculpaților.
S-au avut, astfel, în vedere declarațiile constante date în cursul procesului
de inculpatul
l.G
. și partea vătămată T.C., ale
martorilor I.N. și C.C., ale victimelor F.G.,
l.C
.,
I.R. și inculpatei V.C., efectuate la urmărirea penală, precum și
procesele-verbale încheiate în aceeași fază procesuală, cu ocazia
confruntărilor dintre victime și inculpați, perchezițiilor domiciliare,
identificării inculpaților din fotografiile aflate în baza de date a poliției
și transcrierii convorbirilor telefonice purtate între inculpații
l.G
. și V.C., înregistrate în condițiile
art
. 91
1
și urm. C.
proc
.
pen
.
Din examinarea acestor mijloace de probă,
specifice aflării adevărului în cazul infracțiunilor privind traficul de
persoane prin exploatarea victimelor în scopul obținerii de foloase din
practicarea prostituției, rezultă cu certitudine că, în contextul unor relații
prestabilite în anul 2004, în înțelegere, coinculpații D.A.,
l.G
. și V.C. au comis acțiuni prevăzute ca modalități
alternative în sensul
art
. 12 și
art
.
13 din Legea
nr
. 678/2001, constând în recrutarea
prin înșelăciune (sub promisiunea găsirii unor locuri de muncă), transportul,
transferarea, cazarea, găzduirea și plasarea părților vătămate T.C., F.G.,
l.C
. și I.R. (minoră) pe teritoriul
Italiei
,
constrângându-le fizic și moral să întrețină relații sexuale cu diferiți
bărbați, contra unor sume de bani, beneficii pe care și le-au însușit,
împărțindu-le proporțional participației la activitatea infracțională.
În concret, în intervalul 2005 - 2006, conjugându-și
acțiunile și profitând de situația materială precară sau conflictele familiale
cu care se confruntau respectivele tinere, inculpatul
l.G
.
a reușit să le convingă să accepte să lucreze în cluburi de noapte din orașul
Roma, asigurându-le că vor obține venituri mari, în baza unor relații
contractuale licite.
Potrivit atribuțiilor stabilite în cadrul
grupului, după racolarea acestora, el s-a preocupat de obținerea pașapoartelor,
plătindu-le parțial sau în tot transportul la Galați, în trei situații
însoțindu-le până la destinația finală, unde erau primite de inculpatul D.A.
și, respectiv, inculpata V.C., care deținea un apartament special închiriat
„pentru fetele acestuia din urmă”, ajutată fiind în unele cazuri și de alte
persoane.
Limitarea libertății de voință și acțiune
privind viața sexuală s-a realizat, în primul rând, prin reținerea
pașapoartelor, după care în contextul inexistenței vreunei surse de venituri și
necunoașterii limbii, victimele treceau sub supravegherea coinculpatei V.C.,
apropiata inculpatului D.A. și desemnată să colecteze sumele realizate, ea
însăși practicând prostituția.
S-a dovedit de asemenea că, în scopul executării
rezoluției infracționale, aceeași inculpată, pe lângă asigurarea locuinței,
inițierea și procurarea vestimentației, urmărea respectarea unui anume program
de lucru (între orele 17,00 până la 4,00 sau 5,00 dimineața), perioadă în care
cele patru victime erau obligate să se expună în stradă, în frig, îmbrăcate
sumar, purtând tocuri înalte, în locurile repartizate pentru racolarea
clienților, să nu refuze ofertele acestora, să practice prețurile anume
stabilite de asociații făptuitori, în caz contrar fiind amenințate că
atitudinea va fi adusă la cunoștința coinculpaților D.A. - „șeful” și
l.G
.
Credibilitatea și vicierea consimțământului s-au
obținut în unele cazuri chiar de la primirea în apartamentul din Roma, când
informată fiind asupra scopului real în care a fost racolată și refuzând să
practice prostituția la stradă, în prezența coinculpatului
l.G
.,
victima T.C. a fost atenționată de inculpatul D.A. „că o să ajungă acasă la
pachet dacă nu îl ascultă” și va păți ceea ce a pățit și inculpata V.C.,
aceasta din urmă prezentând semne de violență la ochi și mâini.
Pe de altă parte, în situația în care avea dubii
asupra stăruinței victimelor în racolarea clienților, în prezența acestora,
inculpata V.C. purta convorbiri telefonice, lăsând să se înțeleagă solicitarea
intervenției coinculpaților, acte materiale coordonate cu apariția în zonă a
altor persoane între care și inculpatul
l.G
.
Consecințele
nerespectării
regulilor impuse potrivit programului coordonat de inculpatul D.A. au fost
percepute direct de partea vătămată I.C. și minora I.R., care locuind cu alte
două tinere minore, au declarat constant în faza de urmărire penală că aproape
zilnic acestea din urmă erau lovite de coinculpații
l.G
.
și V.C.
Plasarea părților vătămate sub un total control
al celor trei inculpați, asociere în cadrul căreia inculpatul D.A. avea rolul
de lider și organizator al grupului, inculpatul I.G. pe acela de racolator și
transportator, iar inculpata V.C. de „supraveghetoare a victimelor” și persoană
desemnată pentru colectarea câștigurilor ilicite rezultă indubitabil din
conținutul convorbirilor telefonice interceptate în condițiile
art
. 91
1
și urm. C.
proc
.
pen
., purtate în perioada 10 - 12 octombrie 2007
între ultimii doi făptuitori.
Separat de aceasta, din coroborarea
declarațiilor părților vătămate și martorei I.N. rezultă cu certitudine că
racolarea victimei minore I.R.,
consăteanca
și ruda
inculpatului I.G., s-a efectuat prin inducerea în eroare asupra naturii locului
de muncă, profitându-se de situația materială precară a acesteia și a mamei
sale, de lipsa de instrucție și informație minimă privind executarea unui
contract încheiat în afara statului român, având ca obiect „lucrul cu
clienții”, într-un bar, ea fiind la prima ieșire din țară.
Confirmarea unor convorbiri telefonice purtate
cu victima I.C. nu poate conduce la înlăturarea sau atenuarea răspunderii
penale a inculpatului, cât timp s-a dovedit rolul esențial avut în acceptarea
ofertei, prin insistențele repetate și demersurile efectuate pentru obținerea
pașaportului, procurii de reprezentare, deplasarea la Galați și preluarea de
către coinculpatul D.A.
La acestea se adaugă împrejurarea că după
preluarea de către inculpata V.C.,
reținându-i-se
pașaportul sub motivația achitării datoriei în sumă de 700
euro
,
nefiind
de acord să practice prostituția la stradă,
minora-victimă a fost supravegheată direct de inculpatul I.G., care pe lângă
amenințările adresate, zilnic a supus-o la rele tratamente, lovind-o, cu
motivația că nu ar fi depus suficientă stăruință pentru racolarea clienților.
Rezultând așadar că în modalitățile expuse,
asociindu-se în vederea obținerii de câștiguri ilicite prin limitarea dreptului
de voință și acțiune a celor patru victime între care una minoră, deci sub
forma unui grup cu o anume specializare, dar fără o structură piramidală
conformă cu
art
. 7 din Legea
nr
.
39/2003, condamnarea inculpaților D.A., I.G. și V.C., care au obținut beneficii
în sumă de 20.000
euro
, 3.000
euro
și respectiv 17.000
euro
, pentru săvârșirea
infracțiunilor de trafic de persoane prevăzută în
art
.
12 alin. (1) și (2)
lit
. a) din Legea
nr
. 678/2001 cu aplicarea
art
. 41
alin. (2) C.
pen
., trafic de minori prevăzută în
art
. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea
nr
.
678/2001, inițiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii de
infracțiuni prevăzută în
art
. 8 din Legea
nr
. 39/2003 raportat la
art
. 323
alin. (1) C.
pen
., secundul și cu aplicarea
art
. 20 alin. (2) din Legea
nr
.
678/2001, este legală.
Statutul de victimă a infracțiunii invocat de inculpata V.C. în mod corect nu a
fost reținut,
nefiind
aplicabile prevederile
art
. 20 alin. (1) din Legea
nr
.
678/2001.
Chiar dacă în perioada incriminată și ea a practicat prostituția, probele
prezentate mai sus au dovedit că, în asociere cu ceilalți doi inculpați, a
acționat asupra celor patru victime, având calitatea de supraveghetoare și
sarcini de colectare a sumelor realizate, răspunderea sa penală fiind corect
stabilită.
Nici motivul de recurs prevăzut în
art
. 385
9
alin. (1)
pct
. 17 C.
proc
.
pen
., invocat de toți inculpații, nu este fondat.
În mod corect s-a apreciat, în acord cu Decizia
nr
.
XVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs în interesul legii,
că nu ne aflăm în prezența infracțiunii de proxenetism, prevăzută în
art
. 329 alin. (1) C.
pen
.,
obiectul juridic al acestuia limitându-se la apărarea bunelor moravuri în
relațiile de conviețuire socială și sancționarea asigurării ilicite a
mijloacelor de existență.
În speță, s-a dovedit că acțiunile convergente săvârșite de cei trei
coinculpați au fost subsumate obținerii de venituri ilicite din practicarea prostituției,
prin vicierea consimțământului celor patru victime, induse în eroare asupra
condițiilor în care vor lucra, profitându-se de dificultățile materiale în care
se aflau, de lipsa de informație și instrucție. Mai mult, victimelor le-a fost
limitată libertatea de acțiune și voință prin reținerea pașaportului, fiind
obligate la racolarea clienților după un anumit program, exercitându-se asupra
lor amenințări și violențe.
S-a probat, prin urmare, activitatea de constrângere desfășurată de inculpați
asupra victimelor, astfel că, în mod corect, s-a stabilit incidența
art
. 12, respectiv,
art
. 13 din
Legea
nr
. 678/2001.
De altfel, în cazul victimei persoană minoră, consimțământul, chiar liber
exprimat, nu are
nicio
relevanță pentru existența
infracțiunii prevăzute în
art
. 13 din Legea
nr
. 678/2001, dat fiind că textul nu o cere.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de
Casație și Justiție, în baza
art
. 385
15
pct
. 1
lit
. b) C.
proc
.
pen
., a respins, ca
nefondate
, recursurile declarate de inculpați.