ÎCCJ, decizie (scj.ro #83995)

Inițierea și constituirea unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni. Trafic de persoane. Trafic de minori. Concurs de infracțiuni Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Infracțiuni privind criminalitatea organizată Indice alfabetic: Drept penal - inițierea și constituirea unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni - trafic de persoane - trafic de minori C. pen ., art . 323 Legea nr . 678/2001, art . 12, art . 13 Legea nr . 39/2003, art . 8 Inițierea și constituirea de către trei persoane a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni privind traficul de persoane - grup care nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru existența unui grup infracțional organizat -, urmate de săvârșirea, de către aceleași persoane împreună, a infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prin înșelăciune, exploatarea victimelor constând în obligarea la practicarea prostituției, întrunește atât elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art . 8 din Legea nr . 39/2003 raportat la art . 323 C. pen ., cât și elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute în art . 12 alin. (1) și (2) lit . a) din Legea nr . 678/2001 și în art . 13 alin. (1), (2) și (3) din aceeași lege, aflate în concurs real de infracțiuni.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr . 2226 din 12 iunie 2009 Prin sentința penală nr . 95 din 1 iulie 2008 a Tribunalului Buzău s-a dispus condamnarea, după cum urmează, a inculpaților: - D.A.

la pedepsele de 9 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen . pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în art . 12 alin. (1) și (2) lit . a) din Legea nr . 678/2001, cu aplicarea art . 41 alin. (2) C. pen .; 11 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen . pentru infracțiunea de trafic de minori prevăzută în art . 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr . 678/2001 și 7 ani închisoare pentru inițiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută în art . 8 din Legea nr . 39/2003 raportat la art . 323 alin. (1) C. pen ., toate cu aplicarea art . 37 alin. (1) lit . b) C. pen ., aplicându-se conform art . 33 lit . a), art . 34 alin. (1) lit . b) și art . 35 alin. (3) C. pen ., pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare sporită cu un an închisoare, urmând să execute în final rezultanta de 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen .; - I.G.

la pedepsele de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen . pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în art . 12 alin. (1) și (2) lit . a) din Legea nr . 678/2001, cu aplicarea art . 41 alin. (2) C. pen .; 6 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen . pentru infracțiunea de trafic de minori prevăzută în art . 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr . 678/2001, ambele cu aplicarea art . 20 alin. (2) din Legea nr . 678/2001; 6 ani închisoare pentru inițiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută în art . 8 din Legea nr . 39/2003 raportat la art . 323 alin. (1) C. pen ., toate cu aplicarea art . 37 alin. (1) lit . a) C. pen ., plus un spor de 6 luni închisoare, aplicându-se în total, conform art . 33 lit . a), art . 34 alin. (1) lit . b) și art . 35 alin. (3) C. pen ., pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen . În baza art . 86 4 C. pen . s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării sancțiunii de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr . 2206/2002 a Judecătoriei Buzău, urmând ca în final, prin cumul aritmetic,

acesta să execute rezultanta de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen . - V.C.

la pedepsele de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen . pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în art . 12 alin. (1) și (2) lit . a) din Legea nr . 678/2001, cu aplicarea art . 41 alin. (2) C. pen .; 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen . pentru infracțiunea de trafic de minori prevăzută în art . 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr . 678/2001; 2 ani și 6 luni închisoare pentru inițiere și constituirea unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută în art . 8 din Legea nr . 39/2003 raportat la art . 323 alin. (1) C. pen ., toate cu aplicarea art . 74 alin. (1) lit . a) și alin. (2) C. pen . și, respectiv, art . 76 alin. (1) lit . b), a) și c) C. pen ., plus un spor de 6 luni închisoare, aplicându-se conform art . 33 lit . a), art . 34 alin. (1) lit . b) și art . 35 alin. (3) C. pen ., pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen . Potrivit art . 71 C. pen ., s-au aplicat pedepsele accesorii prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen ., pentru toți inculpații.

Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, în esență, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpații l.G . și D.A. s-au cunoscut în anul 2004 și, devenind apropiați, petreceau o mare parte din timp împreună în Italia . În acest context, susținând că și mama sa este angajată în această țară, în luna aprilie 2005 inculpatul l.G . a reușit să convingă pe partea vătămată T.C., consăteanca sa, să-l însoțească pentru a lucra în Italia . Ca urmare, suportând parțial cheltuielile de transport (100 euro ), cei doi s-au deplasat cu o mașină în municipiul Galați, iar de aici cu un autobuz până în Italia , unde au fost așteptați de alte două persoane, între care și inculpatul D.A., și cazați într-un apartament locuit de o altă fată și coinculpata V.C., care prezenta urme de violență la ochi și pe mâini.

Cu această ocazie, partea vătămată a aflat că trebuie să practice prostituția la stradă, fiind amenințată că în situația în care nu va accepta va suferi același tratament ca și V.C. și „va ajunge acasă la pachet”, atenționări efectuate de inculpatul D.A. Ulterior, a fost cazată împreună cu alte tinere (numite M., E. și D.) și inculpata V.C. la un hotel, după care însoțită de acestea a practicat prostituția pe o stradă din aceeași localitate. Banii obținuți în fiecare seară, totalizând sume între 70 - 100 euro , erau preluați de inculpatul I.G. sau coinculpată, ei asigurând și supravegherea activităților, ținând evidența numărului clienților și atenționând-o telefonic ori de câte ori apreciau că stă retrasă ori nu lucrează suficient de mult.

Astfel, partea vătămată T.C. a realizat că inculpatul D.A. este „șeful”, iar inculpata V.C. era prietena și persoana de încredere a acestuia, având și sarcina de a colecta sumele obținute, exceptând pe acelea necesare asigurării hranei zilnice. S-a stabilit că până la momentul depistării de către autoritățile italiene și expulzării în România, aceasta a predat coinculpaților „supraveghetori” suma de 4.000 euro , beneficiul realizat din practicarea prostituției. În vara anului 2005, profitând de faptul că partea vătămată F.G. se afla în rele raporturi cu familia și folosind aceeași modalitate de operare, inculpatul I.G. îi propune să accepte un loc de muncă într-un bar din Italia , scop în care i-a achitat sumele necesare pentru transport și eliberarea unui pașaport.

După trecerea frontierei de stat, el i-a preluat pașaportul, pretinzând că astfel va fi în siguranță și, ca în precedente, la Roma partea vătămată a fost așteptată de inculpații D.A. și V.C., precum și de fratele primului, după care cazată în același apartament și informată că va trebui să practice prostituția. Necunoscând limba, în lipsa pașaportului și a vreunei sume de bani pentru asigurarea libertății de mișcare, deși inițial nu a fost de acord, circa două săptămâni, victima F.G. a fost nevoită să se supună dispoziției acestora, obținând aproximativ 3.500 euro ce au fost predați inculpatului I.G., care la rândul său i-a împărțit cu inculpatul D.A. Actele materiale au fost întrerupte la intervenția autorităților italiene, partea vătămată fiind trimisă în România la 27 octombrie 2005. În baza rezoluției infracționale inițiale, în aprilie 2006, folosind aceeași modalitate de operare, inculpatul I.G.

racolează victima l.C ., fostă colegă de liceu, propunându-i să lucreze într-un club de noapte din Italia , ca dansatoare, asigurând-o că va fi angajată pe bază de contract de muncă. Datorită situației financiare precare, aceasta a acceptat ca el să suporte cheltuielile ocazionate de obținerea pașaportului și deplasarea până în orașul Galați, unde în prezența altor persoane a fost predată inculpatului D.A., iar de aici transportată la Roma, fiind preluată de fratele său și inculpata V.C. Ca urmare, invocându-se existența unei datorii în sumă de 760 euro către B. și amenințată că în caz de nesupunere „o să fie dată pe mâna acestuia”, partea vătămată a practicat prostituția. Și în cazul părții vătămate I.C., evidența clienților și a banilor obținuți în fiecare seară era ținută de inculpații V.C.

și I.G., la care s-au adăugat fratele și un prieten al inculpatului D.A., iar din suma de aproximativ 30.000 euro realizată în circa două luni revenindu-i numai 1.000 euro . Prin intermediul acesteia, tot în cursul anului 2006, inculpatul I.G. a cunoscut-o pe partea vătămată I.R., minoră, motiv pentru care după plecarea verișoarei sale, repetat, a sunat-o propunându-i să meargă la rândul său în Italia pentru că „se pot câștiga bani mulți”, urmând să aleagă între a lucra într-un club „cu clienții” ori să practice prostituția la stradă. Acceptând oferta, în final, inculpatul a transportat minora, însoțită de părinți, în municipiul Buzău pentru a obține pașaport, iar la data de 12 mai 2006, împreună, s-au deplasat în municipiul Galați, unde au fost așteptați de coinculpatul D.A.

În continuare, folosind microbuze separate, cei doi au ajuns în Italia , cazându-se în apartamentul din Roma, alături de inculpata V.C. și alte persoane apropiate ale coinculpatului D.A. De această dată, deși nu a fost de acord, reținându-i-se pașaportul și sub motivația necesității achitării datoriei în sumă de 700 euro , partea vătămată a fost obligată să practice prostituția în stradă, supravegheată fiind de inculpații V.C. și I.G., ultimul apărând intempestiv cu o mașină în zonă și ținând evidența zilnică a clienților. Astfel, timp de 3 săptămâni aceasta a reușit să obțină un beneficiu de circa 4.000 euro , sumele fiind predate inculpatei V.C. În final, împreună cu verișoara sa I.C., s-a reușit recuperarea pașapoartele și scăparea de sub supravegherea coinculpaților, refugiindu-se în alte localități, cu ajutorul a doi tineri, cunoscuți ai acesteia din urmă.

Curtea de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr . 30 din 4 martie 2009, a admis apelurile inculpaților și a desființat în parte sentința penală atacată, în sensul înlăturării sporurilor de pedeapsă adăugate pedepselor principale, urmând ca aceștia să execute: - D.A. - pedeapsa rezultată de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen . pe un termen de 7 ani; - I.G. - pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen . pe un termen de 5 ani, la care se adaugă pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr . 2206/2002 a Judecătoriei Buzău, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară; - V.C.

- pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen . pe un termen de 4 ani. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații V.C., D.A. și I.G. Inculpata V.C. a invocat, între altele, cazurile de casare prevăzute în art . 385 9 alin. (1) pct . 18 și 17 C. proc . pen ., solicitând în principal achitarea, întrucât nu se face vinovată de săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnată, ci a fost o victimă a infracțiunii de trafic de persoane comisă de inculpatul I.G. În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de proxenetism. Inculpatul D.A. a solicitat, între altele, prin motivele scrise și cele formulate oral, achitarea sau, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de proxenetism.

Inculpatul I.G., în temeiul cazului de casare prevăzut în art . 385 9 alin. (1) pct . 17 C. proc . pen ., a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de proxenetism prevăzută în art . 329 C. pen . Recursurile sunt neîntemeiate. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând decizia penală recurată , atât prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât și în conformitate cu prevederile art . 385 9 alin. (3) C. proc . pen ., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Motivul de recurs prevăzut în art . 385 9 alin. (1) pct . 18 C. proc . pen ., invocat de inculpații V.C. și D.A., prin care aceștia solicită achitarea, nu este fondat. Probele administrate în cauză în faza urmăririi penale, la prima instanță și completate în apel dovedesc că faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpaților au fost corect stabilite, pronunțându-se condamnarea inculpaților.

S-au avut, astfel, în vedere declarațiile constante date în cursul procesului de inculpatul l.G . și partea vătămată T.C., ale martorilor I.N. și C.C., ale victimelor F.G., l.C ., I.R. și inculpatei V.C., efectuate la urmărirea penală, precum și procesele-verbale încheiate în aceeași fază procesuală, cu ocazia confruntărilor dintre victime și inculpați, perchezițiilor domiciliare, identificării inculpaților din fotografiile aflate în baza de date a poliției și transcrierii convorbirilor telefonice purtate între inculpații l.G . și V.C., înregistrate în condițiile art . 91 1 și urm. C. proc . pen . Din examinarea acestor mijloace de probă, specifice aflării adevărului în cazul infracțiunilor privind traficul de persoane prin exploatarea victimelor în scopul obținerii de foloase din practicarea prostituției, rezultă cu certitudine că, în contextul unor relații prestabilite în anul 2004, în înțelegere, coinculpații D.A., l.G . și V.C.

au comis acțiuni prevăzute ca modalități alternative în sensul art . 12 și art . 13 din Legea nr . 678/2001, constând în recrutarea prin înșelăciune (sub promisiunea găsirii unor locuri de muncă), transportul, transferarea, cazarea, găzduirea și plasarea părților vătămate T.C., F.G., l.C . și I.R. (minoră) pe teritoriul Italiei , constrângându-le fizic și moral să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați, contra unor sume de bani, beneficii pe care și le-au însușit, împărțindu-le proporțional participației la activitatea infracțională. În concret, în intervalul 2005 - 2006, conjugându-și acțiunile și profitând de situația materială precară sau conflictele familiale cu care se confruntau respectivele tinere, inculpatul l.G . a reușit să le convingă să accepte să lucreze în cluburi de noapte din orașul Roma, asigurându-le că vor obține venituri mari, în baza unor relații contractuale licite.

Potrivit atribuțiilor stabilite în cadrul grupului, după racolarea acestora, el s-a preocupat de obținerea pașapoartelor, plătindu-le parțial sau în tot transportul la Galați, în trei situații însoțindu-le până la destinația finală, unde erau primite de inculpatul D.A. și, respectiv, inculpata V.C., care deținea un apartament special închiriat „pentru fetele acestuia din urmă”, ajutată fiind în unele cazuri și de alte persoane. Limitarea libertății de voință și acțiune privind viața sexuală s-a realizat, în primul rând, prin reținerea pașapoartelor, după care în contextul inexistenței vreunei surse de venituri și necunoașterii limbii, victimele treceau sub supravegherea coinculpatei V.C., apropiata inculpatului D.A.

și desemnată să colecteze sumele realizate, ea însăși practicând prostituția. S-a dovedit de asemenea că, în scopul executării rezoluției infracționale, aceeași inculpată, pe lângă asigurarea locuinței, inițierea și procurarea vestimentației, urmărea respectarea unui anume program de lucru (între orele 17,00 până la 4,00 sau 5,00 dimineața), perioadă în care cele patru victime erau obligate să se expună în stradă, în frig, îmbrăcate sumar, purtând tocuri înalte, în locurile repartizate pentru racolarea clienților, să nu refuze ofertele acestora, să practice prețurile anume stabilite de asociații făptuitori, în caz contrar fiind amenințate că atitudinea va fi adusă la cunoștința coinculpaților D.A.

- „șeful” și l.G . Credibilitatea și vicierea consimțământului s-au obținut în unele cazuri chiar de la primirea în apartamentul din Roma, când informată fiind asupra scopului real în care a fost racolată și refuzând să practice prostituția la stradă, în prezența coinculpatului l.G ., victima T.C. a fost atenționată de inculpatul D.A. „că o să ajungă acasă la pachet dacă nu îl ascultă” și va păți ceea ce a pățit și inculpata V.C., aceasta din urmă prezentând semne de violență la ochi și mâini. Pe de altă parte, în situația în care avea dubii asupra stăruinței victimelor în racolarea clienților, în prezența acestora, inculpata V.C. purta convorbiri telefonice, lăsând să se înțeleagă solicitarea intervenției coinculpaților, acte materiale coordonate cu apariția în zonă a altor persoane între care și inculpatul l.G . Consecințele nerespectării regulilor impuse potrivit programului coordonat de inculpatul D.A.

au fost percepute direct de partea vătămată I.C. și minora I.R., care locuind cu alte două tinere minore, au declarat constant în faza de urmărire penală că aproape zilnic acestea din urmă erau lovite de coinculpații l.G . și V.C. Plasarea părților vătămate sub un total control al celor trei inculpați, asociere în cadrul căreia inculpatul D.A. avea rolul de lider și organizator al grupului, inculpatul I.G. pe acela de racolator și transportator, iar inculpata V.C. de „supraveghetoare a victimelor” și persoană desemnată pentru colectarea câștigurilor ilicite rezultă indubitabil din conținutul convorbirilor telefonice interceptate în condițiile art . 91 1 și urm. C. proc . pen ., purtate în perioada 10 - 12 octombrie 2007 între ultimii doi făptuitori.

Separat de aceasta, din coroborarea declarațiilor părților vătămate și martorei I.N. rezultă cu certitudine că racolarea victimei minore I.R., consăteanca și ruda inculpatului I.G., s-a efectuat prin inducerea în eroare asupra naturii locului de muncă, profitându-se de situația materială precară a acesteia și a mamei sale, de lipsa de instrucție și informație minimă privind executarea unui contract încheiat în afara statului român, având ca obiect „lucrul cu clienții”, într-un bar, ea fiind la prima ieșire din țară. Confirmarea unor convorbiri telefonice purtate cu victima I.C. nu poate conduce la înlăturarea sau atenuarea răspunderii penale a inculpatului, cât timp s-a dovedit rolul esențial avut în acceptarea ofertei, prin insistențele repetate și demersurile efectuate pentru obținerea pașaportului, procurii de reprezentare, deplasarea la Galați și preluarea de către coinculpatul D.A.

La acestea se adaugă împrejurarea că după preluarea de către inculpata V.C., reținându-i-se pașaportul sub motivația achitării datoriei în sumă de 700 euro , nefiind de acord să practice prostituția la stradă, minora-victimă a fost supravegheată direct de inculpatul I.G., care pe lângă amenințările adresate, zilnic a supus-o la rele tratamente, lovind-o, cu motivația că nu ar fi depus suficientă stăruință pentru racolarea clienților. Rezultând așadar că în modalitățile expuse, asociindu-se în vederea obținerii de câștiguri ilicite prin limitarea dreptului de voință și acțiune a celor patru victime între care una minoră, deci sub forma unui grup cu o anume specializare, dar fără o structură piramidală conformă cu art . 7 din Legea nr . 39/2003, condamnarea inculpaților D.A., I.G.

și V.C., care au obținut beneficii în sumă de 20.000 euro , 3.000 euro și respectiv 17.000 euro , pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prevăzută în art . 12 alin. (1) și (2) lit . a) din Legea nr . 678/2001 cu aplicarea art . 41 alin. (2) C. pen ., trafic de minori prevăzută în art . 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr . 678/2001, inițiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută în art . 8 din Legea nr . 39/2003 raportat la art . 323 alin. (1) C. pen ., secundul și cu aplicarea art . 20 alin. (2) din Legea nr . 678/2001, este legală. Statutul de victimă a infracțiunii invocat de inculpata V.C. în mod corect nu a fost reținut, nefiind aplicabile prevederile art . 20 alin. (1) din Legea nr . 678/2001.

Chiar dacă în perioada incriminată și ea a practicat prostituția, probele prezentate mai sus au dovedit că, în asociere cu ceilalți doi inculpați, a acționat asupra celor patru victime, având calitatea de supraveghetoare și sarcini de colectare a sumelor realizate, răspunderea sa penală fiind corect stabilită. Nici motivul de recurs prevăzut în art . 385 9 alin. (1) pct . 17 C. proc . pen ., invocat de toți inculpații, nu este fondat. În mod corect s-a apreciat, în acord cu Decizia nr . XVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, că nu ne aflăm în prezența infracțiunii de proxenetism, prevăzută în art . 329 alin. (1) C. pen ., obiectul juridic al acestuia limitându-se la apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și sancționarea asigurării ilicite a mijloacelor de existență.

În speță, s-a dovedit că acțiunile convergente săvârșite de cei trei coinculpați au fost subsumate obținerii de venituri ilicite din practicarea prostituției, prin vicierea consimțământului celor patru victime, induse în eroare asupra condițiilor în care vor lucra, profitându-se de dificultățile materiale în care se aflau, de lipsa de informație și instrucție. Mai mult, victimelor le-a fost limitată libertatea de acțiune și voință prin reținerea pașaportului, fiind obligate la racolarea clienților după un anumit program, exercitându-se asupra lor amenințări și violențe. S-a probat, prin urmare, activitatea de constrângere desfășurată de inculpați asupra victimelor, astfel că, în mod corect, s-a stabilit incidența art . 12, respectiv, art . 13 din Legea nr . 678/2001.

De altfel, în cazul victimei persoană minoră, consimțământul, chiar liber exprimat, nu are nicio relevanță pentru existența infracțiunii prevăzute în art . 13 din Legea nr . 678/2001, dat fiind că textul nu o cere. Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art . 385 15 pct . 1 lit . b) C. proc . pen ., a respins, ca nefondate , recursurile declarate de inculpați.