ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4090/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4090/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Având în vedere contestația în anulare de

față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

T.M.D. a făcut prezenta contestație

în anulare pe care a adresat-o Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de

31 octombrie 2009 și a formulat-o împotriva deciziei penale nr. 325 din 30

ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr.

7688/121/2007.

Invocând prevederile art. 386 lit. a)

C. proc. pen., contestatorul își motivează demersul judiciar prin faptul că la

judecata în recurs din 30 ianuarie 2009, deși a indicat adresa din Italia, nu a

fost citat și astfel procedura a fost viciată.

Verificând îndeplinirea formală a

condițiilor prevăzute de lege (cererea a fost formulată în termen, iar motivul

invocat se regăsește printre cele prevăzute la art. 386 C. proc. pen.) la data

de 29 octombrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin

încheierea pronunțată în dosarul nr. 6984/1/2009 a admis în principiu

contestația în anulare depusă de T.M.D. împotriva deciziei penale nr. 325 din

30 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a fixat termen

pentru judecarea pe fond a cauzei.

Actele efectuate în cauză au relevat

că prin sentința penală nr. 194 din 30 aprilie 2008, Tribunalul Galați a

condamnat pe inculpatul T.M.D. la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare

pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20

rap. la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea

art. 74 alin. (1) și (2) și art. 76 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 86

1

, art. 86

2

și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei

principale și accesorii aplicate pe durata termenului de încercare de 8 ani.

A dispus ca supravegherea executării

pedepselor să fie efectuată de către Serviciul de Probațiune din cadrul

Tribunalului Galați.

Potrivit art. 86

3

C. pen. a

obligat pe inculpatul T.M.D. ca pe durata suspendării sub supraveghere a

pedepsei principale aplicată să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte periodic la datele

fixate la Serviciul de probațiune;

b) să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A atras atenția inculpatului asupra

consecințelor prev. de art. 86

4

C. pen.

A dispus anularea mandatului de

arestare preventivă emis pe numele inculpatului la data de 16 decembrie 2005 de

către Curtea de Apel Galați (mandat nr. 1/U din 16 decembrie 2005).

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006

a obligat pe inculpat la plata sumei de 1543,74 lei RON, cu titlu de cheltuieli

de spitalizare către partea civilă Spitalul județean Galați.

Conform art. 14 C. proc. pen. în

ref. la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 10000 lei RON,

cu titlu de daune morale către partea vătămată/civilă T.M.

În baza art. 189 și art. 191 C.

proc. pen. a obligat pe inculpatul T.M.D. la plata sumei de 700 lei RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin decizia penală nr. 150/A din 25

noiembrie 2008 Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penală nr. 104 din 30 aprilie 2008

pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. 7688/121/2007.

A desființat în parte numai în ceea

ce privește latura penală, sentința penală nr. 194/2008 a Tribunalului Galați

și, în rejudecare:

A majorat de la 4 ani la 7 ani și 6

luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsa aplicată

inculpatului T.M.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la

art. 174 alin. (1) – art. 175 lit. i) C. pen.

În baza disp. art. 71 C. pen. a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul T.M.D. împotriva aceleiași sentințe.

Prin decizia nr. 325 din 30 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.M.D. împotriva deciziei curții de apel.

Împotriva sus-menționatei decizii,

contestatorul T.M.D. a formulat prezenta contestație în anulare.

Verificând motivele invocate, Înalta

Curte constată fondată contestația în anulare împotriva deciziei atacate,

astfel că o va admite.

Astfel, contestatorul a făcut demersuri

pentru a fi citat în Italia, unde se afla la muncă pe timpul judecării apelului

și apoi a recursului.

În dosarul nr. 7688/121/2007 al Curții de

Apel Galați, fila 26, se află atașat un înscris în limba italiană, care poartă

rezoluția (în limba română) „La dosar. Acte în circumstanțiere. Muncește în

Italia”.

Or, în acest document, contestatorul și-a

indicat adresa.

Mai mult decât atât, avocatul său, a

depus la 24 noiembrie 2009 în instanța de apel înscrisuri prin care „face

dovada că inculpatul T.M.D. muncește în străinătate” (încheierea fila 35 –

dosar apel, alin.5).

Ulterior, în recurs, instanța l-a citat

numai la domiciliul din România, județul Galați, citația fiind primită de

fratele acestuia (fila 7 – dosar recurs) neexistând nicio dovadă că inculpatul

(de atunci) T.M.D. a luat cunoștință de judecarea cauzei.

Întrucât instanțele, deși aveau dovezi că

actualul contestator lucrează în Italia și chiar au luat cunoștință de adresa

din această țară, nu au depus diligențe pentru a fi citat legal, lipsindu-l de

posibilitatea de a se prezenta și de a-și face apărările nemijlocit, atât în

apel cât și în faza de recurs.

Având în vedere aceste considerente,

contestația în anulare va fi admisă, procedându-se la desființarea deciziei

atacate și fixarea termenului pentru judecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare

formulată de contestatorul T.M.D. împotriva deciziei penale nr. 325 din 30

ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Desființează decizia penală atacată

și fixează termen pentru judecarea recursului la 12 ianuarie 2010 cu citarea

părților.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 8 decembrie 2009.