ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1148/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 285 din 22 mai 2009 a Tribunalului Galați, secția penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută art. 182 alin. (2) C. pen., formulată de inculpatul T.A., prin apărător. A fost condamnat inculpatul T.A. (fiul lui A. si l.) la: - 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare și de 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 86 4 alin. (1), cu referire la art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului T.A. prin sentința penală nr. 370/2003 a Tribunalului Galați, definitivă la data de 21 decembrie 2003, pedeapsă ce s-a dispus a se executa alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, în total inculpatul T.A. urmând a executa o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare și de 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. S-a aplicat inculpatului T.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei închisorii. Conform art. 36 alin. (3) și art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii perioada executată, precum și reținerea și arestarea preventivă de la data de 12 mai 2003 până la data de 16 iulie 2003 și de la data de 19 aprilie 2008 până la data de 23 aprilie 2008. S-a arătat că măsura obligării de a nu părăsi localitatea Galați, fără încuviințarea Tribunalului Galați, precum și obligațiile aferente, luate prin încheierea de ședință din data de 14 mai 2008 față de inculpatul T.A. subzistă până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. Inculpatul T.A. a fost obligat la plata sumei de 2324,715 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență S.A.A.

Galați, reprezentând parte din cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate N.T.C. și la plata sumelor de 22.500 lei, despăgubiri morale și 3.000 lei, despăgubiri materiale, către partea civilă N.T.C. Au fost respinse restul pretențiilor părții civile formulate de partea vătămată N.T.C. S-a dispus confiscarea unui cuțit tip briceag, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Galați. În fine, inculpatul T.A. a fost obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: În ziua de 18 aprilie 2008, în jurul orelor 19-20, inculpatul T.A. se deplasa împreună cu martorul B.I.G. prin cartier I.C.F., spre locuința unui prieten iar martorul spre domiciliul său.

Asupra sa, în buzunarul de la geacă, inculpatul avea un cuțit tip briceag, pe care, din susținerile sale, îl folosise la serviciu și îl uitase asupra sa. în spatele blocului de pe strada N.L., se aflau partea vătămată N.T.C. împreună cu martorii L.M., B.l.B., D.L.B., M.R.D., C.M.D., P.A. și două fete, consumând împreună suc și vin (file 12-19, 22-85, 98-113 dosar urm. pen., filele 43, 42,71-78, 84 dosar de fond). Inculpatul și martorul au trecut pe lângă partea vătămată și însoțitorii acesteia, fără a avea vreun un schimb de replici, dimpotrivă, s-au salutat, martorul B.I.G. cunoscând-o pe partea vătămată (fuseseră vecini de bloc). După ce au parcurs aproximativ 10 metri, partea vătămată N.T.C.

a lovit cu piciorul într-o sticlă de plastic de jumătate de litru, sticlă care a trecut pe lângă picioarele inculpatului și ale martorului B.I.G. Apreciind că partea vătămată a lovit intenționat înspre ei, deși partea vătămată susține contrariul, inculpatul și însoțitorul său s-au întors cu fața înspre partea vătămată și ceilalți tineri din fata blocului. Imediat inculpatul s-a adresat părții vătămate, cerându-i socoteală pentru gestul său, moment din care au început să se înjure reciproc. Martorul B.I.G. a cerut inculpatului să înceteze și să-și continue drumul, moment în care inculpatul a înjurat-o pe partea vătămată și a zis ceva de genul „sunteți șmecheri că sunteți mai mulți". În același timp inculpatul și martorul B.I.G.

au făcut câțiva pași spre grupul părții vătămate. Atunci, partea vătămată N.T.C. s-a desprins din grupul său și s-a îndreptat spre inculpat și martorul B.I.G., din urma sa venind și martorii M.R. și D.B. Cei trei s-au apropiat de inculpat și de martorul B.I.G., martorul D.B. lovindu-l pe martorul B.I.G. cu pumnul în zona feței. De asemenea, partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu pumnul în zona feței, la rândul său, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu piciorul. în momentul imediat următor inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu cuțitul tip briceag în zona abdomenului, acesta având scos cuțitul din buzunarul gecii încă din momentul în care partea vătămată se deplasa înspre el. După ce a lovit-o pe partea vătămată, inculpatul a fugit înspre locuința martorului B.I.G.

(file 2-11, 12-19, 22-85, file 98-113 dosar urm. pen., filele 43, 42,71-78, 84 dosar de fond). În continuare, inculpatul și martorul B.I.G. s-au reîntâlnit în scara blocului unde locuia martorul, loc în care inculpatul a recunoscut că a tăiat pe cineva. în prezența martorului, a ascuns cuțitul tip briceag după tabloul electric din scara blocului. La despărțire, inculpatul a solicitat martorului să ia cuțitul din acel loc, însă martorul nu a făcut acest lucru. Ulterior, după sesizarea faptei, inculpatul a indicat organelor de cercetare penală locul în care a ascuns cuțitul, acesta fiind ridicat în vederea efectuării cercetărilor. Partea vătămată N.T.C. a fost transportată la Spitalul Județean Galați, unde s-a intervenit operatoriu.

S-a arătat că din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării părții vătămate N.T.C. rezultă următoarele: - partea vătămată a prezentat plagă înțepat-tăiată penetrantă abdominal cu plagă gastrică - leziune de violență ce a putut fi produsă prin lovire cu corp înțepător-tăietor .posibil cuțit; - leziunea poate data din seara de 18 aprilie 2008; - necesită pentru vindecare 23-25 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații; - plaga înțepat-tăiată penetrantă abdominal, cu plagă gastrică și hemoperitoneu, i-au pus în primejdie viața (raport, fila 20 dosar urm. pen.). S-a apreciat că susținerea inculpatului cum că s-ar fi aflat în legitimă apărare este nefondată întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile privind atacul și apărarea.

Astfel din împrejurările în care s-a comis fapta, respectiv: injuriile reciproce, faptul că atât inculpatul cât și partea vătămată se îndreptau unul înspre celălalt, că partea vătămată nu era înarmată, diferența de constituție fizică în favoarea inculpatului, faptul că doar partea vătămată a lovit inculpatul și doar o singură dată, faptul că la examinarea inculpatului de către organele de urmărire penală nu s-au evidențiat urme de violență pe corpul acestuia (filele 95-97 dosar urmărire penală) rezultă că atacul părții vătămate nu a pus în pericol grav persoana inculpatului. Totodată, s-a constatat că riposta inculpatului este mult disproporționată în raport de acțiunea părții vătămate. Cu privire la forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul tribunalul a constatat că aceasta este intenția, cel puțin indirectă.

Astfel, ținând cont că zona în care inculpatul a înjunghiat partea vătămată (cea a abdomenului) este o zonă cu organe vitale, leziunea a fost profundă, urmările grave, obiectul folosit (un cuțit tip briceag) este apt să producă moartea, rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (producerea morții) și, Chiar dacă nu a urmărit producerea acestui rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui. În consecință, s-a arătat că, cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza a ll-a C. pen. nu este fondată, întrucât inculpatul nu a acționat doar cu intenția de a vătăma, ci cu intenția de a ucide, rezultat care însă nu s-a produs din cauze independente de voința sa.

S-a arătat că la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, persoana făptuitorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, reținându-se că inculpatul are antecedente penale, fără a fi recidivist. S-a mai arătat că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a acționat fiind provocat de partea vătămată prin violență, respectiv lovirea cu pumnul în zona feței, urmând a fi reținută în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul T.A. și partea vătămată N.T.C. Inculpatul T.A. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie. Prin apelul promovat inculpatul a solicitat: schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza a II-a C. pen. reținerea în favoarea sa a legitimei apărări prevăzute de art. 44 alin. (2) sau alin. (3) C. pen. și achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. e) C. pen. În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special în cazul reținerii infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen.

- până la minimul general prevăzut de art. 53 pct. 1 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. și tot în subsidiar, în condițiile în care se va menține încadrarea juridică a infracțiunii reducerea pedepsei până la minimul de 2 ani și 6 luni închisoare. În susținerea apelului inculpatul a arătat că nu a avut intenția să ucidă pe partea vătămată, ci doar a ripostat întrucât era agresat de mai multe persoane aflate în grupul de prieteni ai părții vătămate, aprecind că fapta a fost comisă în legitimă apărare, chiar depășită, datorită stării și temerii în care s-a aflat. Cu privire la situația de fapt, inculpatul a mai arătat că a aplicat părții vătămate o singură lovitură cu briceagul, cauzându-i o leziune de doar 2 cm.

Pe latură civilă, inculpatul a contestat gradul de culpă reținut în sarcina sa, respectiv de 75%, considerând că în mod corect instanța de fond trebuia să rețină o culpă egală de 50% pentru fiecare dintre părți, solicitând reducerea cuantumului despăgubirilor la plata cărora fost obligat către partea vătămată. Partea vătămată N.T.C. a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului. Prin Decizia penală nr. 30/ A din 28 mai 2010, Curtea de Apel Galați, secția de minori și familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul T.A. și de partea vătămată N.T.C., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se decide astfel s-a reținut: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului pe baza unei analize complete a materialului probator, apreciindu-se că suntem în prezența tentativei la infracțiunea de omor și nu a unei infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății persoanei, ori de câte ori făptuitorul a acționat cu intenția directă sau indirectă de a ucide. Determinarea intenției cu care a acționat făptuitorul se realizează, în general, în raport de un complex de factori obiectivi, care include obiectul (instrumentul) folosit (apt de a ucide), regiunea anatomică vizată(vitală), intensitatea loviturilor, stăruința în aplicarea acestora și urmările lor.

S-a reținut că, din modul în care a acționat inculpatul, rezultă că acesta a avut reprezentarea posibilității survenirii morții părții vătămate și a acceptat producerea acestui rezultat, însă acesta nu s-a produs din cauze independente de voința sa. Împrejurarea că martorii audiați în cauză au perceput faptul că partea vătămată „a fost înțepată" cu briceagul folosit de inculpat, ceea ce denotă caracterul superficial al loviturii - așa cum susține inculpatul în apărarea sa - nu poate conduce la schimbarea încadrării juridice a faptei. S-a mai arătat că inculpatul nu a comis fapta în legitimă apărare sau cu depășirea limitelor legitimei apărări proporționale cu gravitatea pericolului. Probatoriile administrate în cauză confirmă situația de fapt reținută de instanța de fond, în sensul că părțile implicate în conflict (inculpatul și partea vătămată) și-au adresat injurii reciproce iar conflictul a fost spontan.

S-a apreciat că instanța de fond a reținut în mod corect că activitatea părții vătămate îmbracă forma unei provocări, situație ce a condus la reținerea circumstanței atenuante legale prev. de art. 73 lit. b) C. pen. Cu privire la cuantumul despăgubirilor civile s-a reținut că instanța de fond a stabilit în mod corect și temeinic - pe baza actelor și lucrărilor dosarului - cuantumul daunelor materiale și a daunelor morale acordate părții vătămate. În ceea ce privește individualizarea răspunderii penale a inculpatului s-a apreciat, de asemenea, că prima instanță a respectat dispozițiile art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată în cuantum de 4 ani și 6 luni închisoare, fiind legală și temeinică. Împotriva acestei din urmă decizii, inculpatul T.A.

a declarat, în termen legal .prezentul recurs,solicitând: - în principal: schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza a II-a C. pen. reținerea în favoarea sa a legitimei apărări prevăzute de art. 44 alin. (2) sau alin. (3) C. pen. și achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. pen. în subsidiar: - reducerea pedepsei sub minimul special în cazul reținerii infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen. - până la minimul general prevăzut de art. 53 pct. 1 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

și art. 76 lit. d) C. pen. - în condițiile în care se va menține încadrarea juridică a infracțiunii, reducerea pedepsei până la minimul de 2 ani și 6 luni închisoare. Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale. Cererea inculpatului prin care a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, cu motivarea că părții vătămate nu i-a fost pusă viața în primejdie, este nefondată. Ceea ce deosebește infracțiunea de vătămare corporală gravă având ca urmare punerea în primejdie a vieții persoanei de tentativa la infracțiunea de omor este poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii.

În timp ce, în cazul infracțiunii prevăzute în art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen., făptuitorul acționează cu praeterintenție - în sensul că, urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, se produce o consecință mai gravă, și anume punerea în primejdie a vieții acesteia, consecință care depășește intenția făptuitorului și în rapoct cu care el se află în culpă - în cazul tentativei la infracțiunea de omor, acesta acționează numai cu intenție (directă sau indirectă ). Pentru stabilirea poziției subiective a făptuitorului trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată și de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, iar dacă nu se poate stabili culpa făptuitorului în ceea ce privește consecința mai gravă produsă, atunci acesta va răspunde pentru tentativă la infracțiunea de omor.

Din conținutul raportului de constatare medico- legală rezultă că a fost vorba de o plaga înțepat-tăiată penetrantă abdominal, cu plaga gastrică și hemoperitoneu, care i-au pus în primejdie viața (raport, fila 20 dosar urm. pen.) și pentru care a necesitat pentru vindecare 23-25 zile de îngrijiri medicale în cazul în care nu survin complicații; așa fiind încadrarea juridică dată faptei este corectă-tentativă la infracțiunea de omor calificat. Referitor la motivul de recurs privind legitima apărare se apreciază că și acesta este nefondat. Potrivit art. 44 C. pen., legitima apărare este apărarea pe care o persoană o realizează prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

De esența legitimei apărări este existența unei agresiuni, a unui atac care pune în pericol grav persoana sau drepturile făptuitorului ori un interes obștesc și care creează necesitatea unei acțiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului înainte ca acesta să vatăme valorile amenințate. Potrivit legii, pentru ca atacul să legitimeze o acțiune de apărare, acesta trebuie să fie un atac material, direct, imediat și injust, să fie îndreptat împotriva unei persoane ori unui interes obștesc și să le pună în pericol grav. De asemenea, și fapta săvârșită în stare de legitimă apărare trebuie să îndeplinească următoarele condiții, respectiv să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului și să fie proporțională cu gravitatea atacului.

Or, în cauză, se constată că nu sunt îndeplinite nici condițiile referitoare la atac și nici cele referitoare la apărare. Probatoriile administrate în cauză confirmă situația de fapt reținută de instanța de fond, în sensul că părțile implicate în conflict (inculpatul și partea vătămată) și-au adresat injurii reciproce iar conflictul a fost spontan. Astfel, faptul că partea vătămată, care nu era înarmată, a lovit inculpatul doar o singură dată, diferența de constituție fizică în favoarea inculpatului, faptul că la examinarea inculpatului de către organele de urmărire penală nu s-au evidențiat urme de violență pe corpul acestuia demonstrează fără nici un dubiu că atacul părții vătămate nu a pus în pericol grav persoana inculpatului și că fapta săvârșită de inculpat nu a corespuns nevoii de apărare.

În fine, verificând hotărârile atacte, respectiv, actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate, acordând semnificația cuvenită atât pericolului social concret al faptei reținute în sarcina inculpatului cât și datelor ce caracterizează persoana acestuia - cunoscut cu antecedente penale, fără fi recidivist. O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurentul inculpat, nu se justifică avându-se în vedere pericolul social al faptei comise, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanța de fond și confirmată de instanța de apel.

Rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei și au apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., cuantum necesar și suficient realizării dublei finalități a pdepsei (art. 52 C. pen.) -reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Față de considerentele ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându- se decizia atactă în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A. împotriva Deciziei penale nr. 30/ A din 28 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2011.