ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1148/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1148/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 285 din 22 mai 2009 a Tribunalului Galați, secția penală,

s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin.

(1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută art. 182 alin.

(2) C. pen., formulată de inculpatul T.A., prin apărător.

A fost condamnat inculpatul T.A. (fiul lui A. si l.) la:

- 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare și de 2

ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de de omor calificat,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 86

4

alin. (1), cu referire la

art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului T.A. prin sentința

penală nr. 370/2003 a Tribunalului Galați, definitivă la data de 21 decembrie 2003,

pedeapsă ce s-a dispus a se executa alături de pedeapsa aplicată prin prezenta

hotărâre, în total inculpatul T.A. urmând a executa o pedeapsă de 8 (opt) ani

închisoare și de 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului T.A. pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.

pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

Conform art. 36 alin. (3) și art. 88 C. pen., s-a

dedus din durata pedepsei închisorii perioada executată, precum și reținerea și

arestarea preventivă de la data de 12 mai 2003 până la data de 16 iulie 2003 și

de la data de 19 aprilie 2008 până la data de 23 aprilie 2008.

S-a arătat că măsura obligării de a nu părăsi

localitatea Galați, fără încuviințarea Tribunalului Galați, precum și

obligațiile aferente, luate prin încheierea de ședință din data de 14 mai 2008

față de inculpatul T.A. subzistă până la rămânerea definitivă a prezentei

hotărâri.

Inculpatul T.A. a fost obligat la plata sumei de

2324,715 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență S.A.A.

Galați, reprezentând parte din cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate

N.T.C. și la plata sumelor de 22.500 lei, despăgubiri morale și 3.000 lei,

despăgubiri materiale, către partea civilă N.T.C.

Au fost respinse restul pretențiilor părții civile

formulate de partea vătămată N.T.C.

S-a dispus confiscarea unui cuțit tip briceag, aflat

la camera de corpuri delicte a Tribunalului Galați.

În fine, inculpatul T.A. a fost obligat la plata

sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut

următoarele:

În ziua de 18 aprilie 2008, în jurul orelor 19-20,

inculpatul T.A. se deplasa împreună cu martorul B.I.G. prin cartier I.C.F.,

spre locuința unui prieten iar martorul spre domiciliul său. Asupra sa, în

buzunarul de la geacă, inculpatul avea un cuțit tip briceag, pe care, din

susținerile sale, îl folosise la serviciu și îl uitase asupra sa. în spatele

blocului de pe strada N.L., se aflau partea vătămată N.T.C. împreună cu

martorii L.M., B.l.B., D.L.B., M.R.D., C.M.D., P.A. și două fete, consumând

împreună suc și vin (file 12-19, 22-85, 98-113 dosar urm. pen., filele 43,

42,71-78, 84 dosar de fond).

Inculpatul și martorul au trecut pe lângă partea

vătămată și însoțitorii acesteia, fără a avea vreun un schimb de replici,

dimpotrivă, s-au salutat, martorul B.I.G. cunoscând-o pe partea vătămată

(fuseseră vecini de bloc). După ce au parcurs aproximativ 10 metri, partea

vătămată N.T.C. a lovit cu piciorul într-o sticlă de plastic de jumătate de

litru, sticlă care a trecut pe lângă picioarele inculpatului și ale martorului

B.I.G. Apreciind că partea vătămată a lovit intenționat înspre ei, deși partea

vătămată susține contrariul, inculpatul și însoțitorul său s-au întors cu fața

înspre partea vătămată și ceilalți tineri din fata blocului.

Imediat inculpatul s-a adresat părții vătămate,

cerându-i socoteală pentru gestul său, moment din care au început să se înjure

reciproc. Martorul B.I.G. a cerut inculpatului să înceteze și să-și continue

drumul, moment în care inculpatul a înjurat-o pe partea vătămată și a zis ceva

de genul „sunteți șmecheri că sunteți mai mulți". În același timp

inculpatul și martorul B.I.G. au făcut câțiva pași spre grupul părții vătămate.

Atunci, partea vătămată N.T.C. s-a desprins din grupul său și s-a îndreptat

spre inculpat și martorul B.I.G., din urma sa venind și martorii M.R. și D.B.

Cei trei s-au apropiat de inculpat și de martorul B.I.G., martorul D.B. lovindu-l

pe martorul B.I.G. cu pumnul în zona feței. De asemenea, partea vătămată l-a

lovit pe inculpat cu pumnul în zona feței, la rândul său, inculpatul a lovit-o

pe partea vătămată cu piciorul. în momentul imediat următor inculpatul a

lovit-o pe partea vătămată cu cuțitul tip briceag în zona abdomenului, acesta

având scos cuțitul din buzunarul gecii încă din momentul în care partea

vătămată se deplasa înspre el. După ce a lovit-o pe partea vătămată, inculpatul

a fugit înspre locuința martorului B.I.G. (file 2-11, 12-19, 22-85, file 98-113

dosar urm. pen., filele 43, 42,71-78, 84 dosar de fond).

În continuare, inculpatul și martorul B.I.G. s-au

reîntâlnit în scara blocului unde locuia martorul, loc în care inculpatul a

recunoscut că a tăiat pe cineva. în prezența martorului, a ascuns cuțitul tip

briceag după tabloul electric din scara blocului. La despărțire, inculpatul a

solicitat martorului să ia cuțitul din acel loc, însă martorul nu a făcut acest

lucru. Ulterior, după sesizarea faptei, inculpatul a indicat organelor de

cercetare penală locul în care a ascuns cuțitul, acesta fiind ridicat în

vederea efectuării cercetărilor.

Partea vătămată N.T.C. a fost transportată la

Spitalul Județean Galați, unde s-a intervenit operatoriu.

S-a arătat că din raportul de constatare

medico-legală întocmit cu prilejul examinării părții vătămate N.T.C. rezultă

următoarele:

- partea vătămată a prezentat plagă înțepat-tăiată

penetrantă abdominal cu plagă gastrică - leziune de violență ce a putut fi

produsă prin lovire cu corp înțepător-tăietor .posibil cuțit;

- leziunea poate data din seara de 18 aprilie 2008;

- necesită pentru vindecare 23-25 zile de îngrijiri

medicale dacă nu survin complicații;

- plaga înțepat-tăiată penetrantă abdominal, cu plagă

gastrică și hemoperitoneu, i-au pus în primejdie viața (raport, fila 20 dosar

urm. pen.).

S-a apreciat că susținerea inculpatului cum că s-ar

fi aflat în legitimă apărare este nefondată întrucât nu sunt îndeplinite toate

condițiile privind atacul și apărarea.

Astfel din împrejurările în care s-a comis fapta,

respectiv: injuriile reciproce, faptul că atât inculpatul cât și partea

vătămată se îndreptau unul înspre celălalt, că partea vătămată nu era înarmată,

diferența de constituție fizică în favoarea inculpatului, faptul că doar partea

vătămată a lovit inculpatul și doar o singură dată, faptul că la examinarea

inculpatului de către organele de urmărire penală nu s-au evidențiat urme de

violență pe corpul acestuia (filele 95-97 dosar urmărire penală) rezultă că

atacul părții vătămate nu a pus în pericol grav persoana inculpatului.

Totodată, s-a constatat că riposta inculpatului este

mult disproporționată în raport de acțiunea părții vătămate.

Cu privire la forma de vinovăție cu care a acționat

inculpatul tribunalul a constatat că aceasta este intenția, cel puțin

indirectă.

Astfel, ținând cont că zona în care inculpatul a

înjunghiat partea vătămată (cea a abdomenului) este o zonă cu organe vitale,

leziunea a fost profundă, urmările grave, obiectul folosit (un cuțit tip

briceag) este apt să producă moartea, rezultă că inculpatul a prevăzut

rezultatul faptei sale (producerea morții) și, Chiar dacă nu a urmărit

producerea acestui rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.

În consecință, s-a arătat că, cererea de schimbare a

încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza a ll-a

C. pen. nu este fondată, întrucât inculpatul nu a acționat doar cu intenția de

a vătăma, ci cu intenția de a ucide, rezultat care însă nu s-a produs din cauze

independente de voința sa.

S-a arătat că la individualizarea pedepsei au fost

avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute

de art. 72 C. pen., respectiv: dispozițiile părții generale a C. pen., limitele

de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, persoana făptuitorului,

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, reținându-se că

inculpatul are antecedente penale, fără a fi recidivist.

S-a mai arătat că din probele administrate în cauză

rezultă că inculpatul a acționat fiind provocat de partea vătămată prin

violență, respectiv lovirea cu pumnul în zona feței, urmând a fi reținută în

favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală a provocării prevăzută de art.

73 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel

inculpatul T.A. și partea vătămată N.T.C.

Inculpatul T.A. a criticat hotărârea pe motive de

nelegalitate și netemeinicie.

Prin apelul promovat inculpatul a solicitat:

schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor

calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza a

II-a C. pen. reținerea în favoarea sa a legitimei apărări prevăzute de art. 44 alin.

(2) sau alin. (3) C. pen. și achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a raportat

la art. 10 lit. e) C. pen.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea

pedepsei sub minimul special în cazul reținerii infracțiunii prevăzute de art. 182

alin. (2) C. pen. - până la minimul general prevăzut de art. 53 pct. 1 lit. b) C.

pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. și tot în

subsidiar, în condițiile în care se va menține încadrarea juridică a

infracțiunii reducerea pedepsei până la minimul de 2 ani și 6 luni închisoare.

În susținerea apelului inculpatul a arătat că nu a

avut intenția să ucidă pe partea vătămată, ci doar a ripostat întrucât era

agresat de mai multe persoane aflate în grupul de prieteni ai părții vătămate,

aprecind că fapta a fost comisă în legitimă apărare, chiar depășită, datorită stării

și temerii în care s-a aflat.

Cu privire la situația de fapt, inculpatul a mai

arătat că a aplicat părții vătămate o singură lovitură cu briceagul, cauzându-i

o leziune de doar 2 cm.

Pe latură civilă, inculpatul a contestat gradul de

culpă reținut în sarcina sa, respectiv de 75%, considerând că în mod corect

instanța de fond trebuia să rețină o culpă egală de 50% pentru fiecare dintre

părți, solicitând reducerea cuantumului despăgubirilor la plata cărora fost

obligat către partea vătămată.

Partea vătămată N.T.C. a criticat hotărârea pe motive

de netemeinicie solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 30/ A din 28 mai 2010, Curtea

de Apel Galați, secția de minori și familie, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpatul T.A. și de partea vătămată N.T.C., cu obligarea

acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se decide astfel s-a reținut:

Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt,

încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului pe baza unei analize

complete a materialului probator, apreciindu-se că suntem în prezența

tentativei la infracțiunea de omor și nu a unei infracțiuni contra integrității

corporale sau sănătății persoanei, ori de câte ori făptuitorul a acționat cu

intenția directă sau indirectă de a ucide.

Determinarea intenției cu care a acționat făptuitorul

se realizează, în general, în raport de un complex de factori obiectivi, care

include obiectul (instrumentul) folosit (apt de a ucide), regiunea anatomică

vizată(vitală), intensitatea loviturilor, stăruința în aplicarea acestora și

urmările lor.

S-a reținut că, din modul în care a acționat

inculpatul, rezultă că acesta a avut reprezentarea posibilității survenirii morții

părții vătămate și a acceptat producerea acestui rezultat, însă acesta nu s-a

produs din cauze independente de voința sa.

Împrejurarea că martorii audiați în cauză au perceput

faptul că partea vătămată „a fost înțepată" cu briceagul folosit de

inculpat, ceea ce denotă caracterul superficial al loviturii - așa cum susține

inculpatul în apărarea sa - nu poate conduce la schimbarea încadrării juridice

a faptei. S-a mai arătat că inculpatul nu a comis fapta în legitimă apărare sau

cu depășirea limitelor legitimei apărări proporționale cu gravitatea

pericolului.

Probatoriile administrate în cauză confirmă situația

de fapt reținută de instanța de fond, în sensul că părțile implicate în

conflict (inculpatul și partea vătămată) și-au adresat injurii reciproce iar

conflictul a fost spontan.

S-a apreciat că instanța de fond a reținut în mod

corect că activitatea părții vătămate îmbracă forma unei provocări, situație ce

a condus la reținerea circumstanței atenuante legale prev. de art. 73 lit. b) C.

pen.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor civile s-a

reținut că instanța de fond a stabilit în mod corect și temeinic - pe baza

actelor și lucrărilor dosarului - cuantumul daunelor materiale și a daunelor

morale acordate părții vătămate.

În ceea ce privește individualizarea răspunderii

penale a inculpatului s-a apreciat, de asemenea, că prima instanță a respectat

dispozițiile art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată în cuantum de 4 ani și 6 luni

închisoare, fiind legală și temeinică.

Împotriva acestei din urmă decizii, inculpatul T.A. a

declarat, în termen legal .prezentul recurs,solicitând:

- în principal: schimbarea încadrării juridice a faptei

din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.  20 raportat

la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 182 alin. (2) teza a II-a C. pen. reținerea în favoarea sa a

legitimei apărări prevăzute de art. 44 alin. (2) sau alin. (3) C. pen. și

achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. pen. în

subsidiar:

- reducerea pedepsei sub minimul special în cazul

reținerii infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen. - până la

minimul general prevăzut de art. 53 pct. 1 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 73

lit. b) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen.

- în condițiile în care se va menține încadrarea

juridică a infracțiunii, reducerea pedepsei până la minimul de 2 ani și 6 luni

închisoare.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că

instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta și

vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile

legii penale.

Cererea inculpatului prin care a solicitat, în

principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la

infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, cu

motivarea că părții vătămate nu i-a fost pusă viața în primejdie, este

nefondată.

Ceea ce deosebește infracțiunea de vătămare corporală

gravă având ca urmare punerea în primejdie a vieții persoanei de tentativa la

infracțiunea de omor este poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile

care constituie latura obiectivă a infracțiunii.

În timp ce, în cazul infracțiunii prevăzute în art. 182

alin. (2) teza ultimă C. pen., făptuitorul acționează cu praeterintenție - în

sensul că, urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală,

se produce o consecință mai gravă, și anume punerea în primejdie a vieții

acesteia, consecință care depășește intenția făptuitorului și în rapoct cu care

el se află în culpă - în cazul tentativei la infracțiunea de omor, acesta

acționează numai cu intenție (directă sau indirectă ).

Pentru stabilirea poziției subiective a făptuitorului

trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de

obiectul folosit, de regiunea corpului vizată și de urmările produse sau care

s-ar fi putut produce, iar dacă nu se poate stabili culpa făptuitorului în ceea

ce privește consecința mai gravă produsă, atunci acesta va răspunde pentru

tentativă la infracțiunea de omor.

Din conținutul raportului de constatare medico-

legală rezultă că a fost vorba de o plaga înțepat-tăiată penetrantă abdominal,

cu plaga gastrică și hemoperitoneu, care i-au pus în primejdie viața (raport,

fila 20 dosar urm. pen.) și pentru care a necesitat pentru vindecare 23-25 zile

de îngrijiri medicale în cazul în care nu survin complicații; așa fiind

încadrarea juridică dată faptei este corectă-tentativă la infracțiunea de omor

calificat.

Referitor la motivul de recurs privind legitima

apărare se apreciază că și acesta este nefondat.

Potrivit art. 44 C. pen., legitima apărare este

apărarea pe care o persoană o realizează prin săvârșirea unei fapte prevăzute

de legea penală pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust

îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care

pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

De esența legitimei apărări este existența unei

agresiuni, a unui atac care pune în pericol grav persoana sau drepturile

făptuitorului ori un interes obștesc și care creează necesitatea unei acțiuni

de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului înainte ca acesta să vatăme

valorile amenințate.

Potrivit legii, pentru ca atacul să legitimeze o

acțiune de apărare, acesta trebuie să fie un atac material, direct, imediat și

injust, să fie îndreptat împotriva unei persoane ori unui interes obștesc și să

le pună în pericol grav.

De asemenea, și fapta săvârșită în stare de legitimă

apărare trebuie să îndeplinească următoarele condiții, respectiv să fi fost

necesară pentru înlăturarea atacului și să fie proporțională cu gravitatea

atacului.

Or, în cauză, se constată că nu sunt îndeplinite nici

condițiile referitoare la atac și nici cele referitoare la apărare.

Probatoriile administrate în cauză confirmă situația

de fapt reținută de instanța de fond, în sensul că părțile implicate în

conflict (inculpatul și partea vătămată) și-au adresat injurii reciproce iar

conflictul a fost spontan.

Astfel, faptul că partea vătămată, care nu era

înarmată, a lovit inculpatul doar o singură dată, diferența de constituție

fizică în favoarea inculpatului, faptul că la examinarea inculpatului de către

organele de urmărire penală nu s-au evidențiat urme de violență pe corpul

acestuia demonstrează fără nici un dubiu că atacul părții vătămate nu a pus în

pericol grav persoana inculpatului și că fapta săvârșită de inculpat nu a

corespuns nevoii de apărare.

În fine, verificând hotărârile atacte, respectiv,

actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că atât instanța de fond

cât și cea de apel au făcut o corectă apreciere a criteriilor de

individualizare a pedepsei aplicate, acordând semnificația cuvenită atât

pericolului social concret al faptei reținute în sarcina inculpatului cât și

datelor ce caracterizează persoana acestuia - cunoscut cu antecedente penale,

fără fi recidivist.

O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită

recurentul inculpat, nu se justifică avându-se în vedere pericolul social al

faptei comise, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.,

putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanța de fond și

confirmată de instanța de apel.

Rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă

individualizare a pedepsei și au apreciat corect, în deplin acord cu criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., cuantum necesar și

suficient realizării dublei finalități a pdepsei (art. 52 C. pen.) -reeducarea

inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Față de considerentele ce precedă, avându-se în

vedere și faptul că, verificându- se decizia atactă în raport cu prevederile art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor

motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul

declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul T.A. împotriva Deciziei penale nr. 30/ A din 28 mai 2010 a Curții de

Apel Galați, secția de minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2011.