ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 619/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 619/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele

;

Prin sentința

penală nr. 366 din 28 iunie 2012, Tribunalul Galați, secția penală, a respins,

ca nefondată, cererea inculpatului A.M. privind schimbarea încadrării juridice

a faptei penale deduse judecății din tentativă la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) cu referire la art.

175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă

prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20, raportat la art. 174

alin. (1), cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a)., art. 76

alin. (1) lit. b) și a art. 76 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A.M.

la:

- 4 ani închisoare și 3 ani

interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 71

alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpatului A.M. și, în conformitate cu art.

88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată acestuia perioada executată

în stare de reținere și arest preventiv, începând cu data de 14 martie 2012 la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen.,

raportat la disp. art. 998 și urm. C. civ. a obligat pe inculpatul A.M. către

partea civilă F.C.M. la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale și a

respins, ca fiind nedovedite, pretențiile civile în sumă de 2000 lei,

solicitate cu titlu de daune materiale.

A constatat că Spitalul Clinic

Județean de Urgență „Sf. Apostol Andrei" Galați nu a formulat pretenții

civile în cauză.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008,

a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă

a hotărârii, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În temeiul disp. art. 118 alin. (1) lit.

b) C. pen., a dispus confiscarea specială a obiectului tăietor înțepător

(țăpoi), folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 109 alin. (3) C. proc.

pen., a dispus ca mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor

(consemnate în procesele verbale de ridicare obiecte încheiate la 14 martie 2012

și 23 februarie 2012) să fie păstrate la instanța de judecată până la

soluționarea definitivă a cauzei.

În conformitate cu disp. art. 189 C.

proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie

avansat Baroului Galați din fondul M.J.

În temeiul

disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata

cheltuielilor judiciare statului, în sumă de 900 lei, sumă înglobând și

onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că, la data

de 15 februarie 2012, în loc public și pe fondul unui conflict, inculpatul a

aplicat părții vătămate F.C.M. o lovitură cu un corp înțepător-tăietor (țăpoi)

în zona claviculară stângă producându-i o plagă înțepat tăiată subclaviculară

stângă, penetrantă toracic, cu plagă transfixiantă a venei subclaviculare

stângă, cu plagă

pulmonară lob superior stâng și hemopneumotorax

stâng compresiv - leziuni ce au pus

în primejdie viața acesteia.

După incident,

martorii Ș.I. și V.A.C.

i-au

acordat victimei prim ajutor, în sensul că au încercat să

oprească sângerarea din zona umărului cu ajutorul

unei haine, dar

întrucât aceasta se simțea din ce în ce mai rău,

martorul F.

G.l. a anunțat prin SNUAU 112 un

echipaj al ambulanței,

la locuința

acestora prezentându-se, totodată, și un echipaj de poliție.

În continuare partea vătămată a fost

transportată la spitalul

Clinic Județean de

Urgență „Sf. Apostol Andrei" Galați, unde s-a

intervenit operator

de urgență. Ulterior, partea vătămată a fost

examinată

medico-legal, din concluziile raportului de constatare

medico-legală

rezultând următoarele:

-

numitul

F.C.M. a prezentat, la data de 16

februarie

2012, plagă înțepat-tăiată subclaviculară stânga penetrantă

toracic, cu plagă transfixiantă a venei

subclaviculară stânga, plagă pulmonară lob superior stâng, hemopneumotorax

stâng compresiv,

pneumomediastin și

emfizem parietal toracic stâng extins - leziuni de

violență ce au putut fi produse prin lovire cu

corp înțepător-tăietor,

posibil și cuțit;

-

leziunea

poate data din seara zilei de 15 februarie 2012;

-

a necesitat

30-35 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare,

da la data

producerii leziunii, dacă nu survin complicații;

-

plaga

înțepat-tăiată subclaviculară stânga penetrantă toracic

cu plagă

transfixiantă a venei subclaviculară stângă, plagă pulmonară

lob superior stâng, hemopneumotorax

stâng compresiv, pneumomediastin și emfizem parietal toracic stâng extins, șoc

hemoragie și insuficiență respiratorie, i-a pus în primejdie viața, (raport de

constatare medico-legală, fila 31).

În legătură cu numărul de lovituri se

concluzionează că inculpatul A.M. a aplicat cu țăpoiul respectiv o singură

lovitură părții vătămate F.C.M.

Anterior începerii cercetării

judecătorești, inculpatul A.M.

, asistat de

apărător, a declarat că își asumă în totalitate situația

faptică

reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței (însă

cu anumite nuanțări care pot atrage o schimbare

de încadrare juridică

în

infracțiunea prev. de art. 181 C. pen.), înțelegând să recurgă la

procedura prevăzută de art. 320

1

C.

proc. pen., cu referire

la disp. art.

320

1

alin. (6) C. proc. pen.; în acest sens, inculpatul a fost

audiat - fila 19 dosar - judecata urmând a avea loc, în privința

laturii penale a cauzei, în baza probelor

administrate în faza urmăririi

penale.

În cadrul dezbaterilor pe fondul

cauzei inculpatul A.M. a solicitat, prin apărător, schimbarea încadrării

juridice a faptei

reținute în sarcina sa,

din infracțiunea reținută prin actul de sesizare

în infracțiunea de

vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., pentru ca ulterior (întrucât

prin concluziile scrise anexate

dosarului

după dezbateri a adus în discuție și o altă schimbare de încadrare - art. 182

alin. (2) C. pen., iar cauza a fost repusă pe rol pe

acest considerent) să solicite doar schimbarea de

încadrare juridică a

faptei deduse

judecății în infracțiunea de vătămare corporală gravă,

prev. de art. 182

alin. (2) C. pen.

Inculpatul și-a motivat această cerere pe considerentul că nu a

avut în intenție

suprimarea vieții părții vătămate (neputându-se dovedi

nici o formă a

intenției) aplicându-i acesteia o singură lovitură care a

reclamat 30-35 zile îngrijiri

medicale.

De asemenea, a arătat inculpatul că,

raportat la elementele

care-l caracterizează

(lipsa antecedentelor penale, comportamentul

bun anterior comiterii faptei,

așa cum rezultă acesta din caracterizările anexate dosarului), se impune și

reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) și c) C.

pen.

Analizând probatoriul administrat cauzei prezente, instanța de

fond nu a primit

cererea inculpatului A.M. privind schimbarea

de încadrare juridică a faptei

penale reținute în sarcina sa.

S-a reținut că,

în speță, inculpatul s-a folosit de un instrument

apt să provoace moartea iar

intensitatea loviturii aplicate este

relevată

de concluziile medico-legale (plagă transfixiantă a venei

subclaviculare

stg, ceea ce a determinat înlocuirea segmentară a

venei, plaga pulmonară a lobului superior stg, șoc hemoragie extins).

Instanța a avut în vedere nu numai

elementele izolate, cum ar

fi instrumentul

folosit de inculpat sau intensitatea loviturii care a avut drept consecință

punerea în primejdie a vieții persoanei vătămate, ci

și modalitatea de

aplicare a loviturii (cu partea metalică a instrumentului folosit).

Pe de altă parte declarațiile martorului direct T.A. și

ale martorilor T.V.V., C.V. evidențiază

în mod

clar faptul că inculpatul în cauză a

adus amenințări cu moartea părții

vătămate și rudelor acesteia.

Sub aspectul

laturii civile s-a constatat că partea vătămată F.C.M. a formulat pretenții

civile în cuantum de 5000 lei, din care 2000 lei daune materiale și 3000 lei

daune morale.

Tribunalul a

apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile nepatrimoniale, iar

cuantumul daunelor morale solicitate este unul rezonabil, astfel că a fost

admisă acțiunea civilă doar cu privire la daunele morale, inculpatul A.M. fiind

obligat la plata cu acest titlu, a sumei solicitate în compensație pentru

prejudiciul estetic și suferințele psihice suferite de partea civilă prin

infracțiune.

Instanța a respins cererea părții

civile F.C.M. privind acordarea daunelor materiale, reprezentând cheltuielile

ocazionate de tratarea/vindecarea leziunilor suferite prin infracțiune, ca

nedovedite.

Împotriva acestei hotărâri, au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul A.M.

Parchetul a criticat sentința pentru

netemeinicie susținând că raportat la conduita procesuală anterioară fazei de

judecată a inculpatului nu se impunea reținerea circumstanțelor atenuante în

favoarea acestuia. S-a solicitat admiterea apelului și, în rejudecare,

înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și

aplicarea unei sancțiuni peste minimul prevăzut de lege.

Procurorul de ședință a invocat un

motiv suplimentar de apel, susținând că în mod greșit instanța de fond a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., atât timp

cât inculpatul nu a recunoscut fapta în modalitatea descrisă în actul de

sesizare așa cum prevăd dispozițiile art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen.;

prin acest motiv de apel s-a solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei

spre rejudecare, avându-se în vedere că instanța de fond trebuia să respingă

cererea inculpatului și să continue cercetarea judecătorească pentru lămurirea

tuturor aspectelor.

La rândul său, inculpatul a criticat

sentința pentru nelegalitate. S-a susținut că încadrarea juridică corectă a

faptei dedusă judecății este aceea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.,

avându-se în vedere că a fost vorba de o intenție depășită în sensul că,

inculpatul a urmărit într-adevăr lovirea victimei dar nici un moment nu a

urmărit și nu a avut reprezentarea că urmare a acțiunii sale va pune în pericol

viața părții vătămate.

De asemenea, s-a susținut că,

avându-se în vedere conduita anterioară bună, lipsa antecedentelor penale,

atitudine sinceră și cooperantă, s-ar fi impus reținerea de circumstanțe

atenuante în favoarea inculpatului, solicitându-se admiterea apelului,

desființarea hotărârii instanței de fond și, în rejudecare, aplicarea unei

pedepse situată sub minimul special conform noii încadrări juridice, respectiv,

vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

Curtea de Apel

Galați - secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 239/A

din 6 noiembrie 2012, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 366 din 28 iunie 2012

pronunțată de Tribunalul Galați, a desființat în parte sentința penală și în

rejudecare, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) cu referire

la art. 76 alin. (1) lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen., și a majorat

pedeapsa principală aplicată inculpatului A.M. de la 4 ani închisoare la 5 ani

închisoare.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 383

alin. (1

1

), în ref. la art. 350 C. proc. pen., a fost menținută

starea de arest a inculpatului și a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata

reținerii și arestării preventive, cu începere de la data de 14 martie 2012 la

zi, respectiv, 06 noiembrie 2012.

A fost respins

ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.M., pe care l-a obligat la plata

către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma

de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi

avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Galați.

Pentru a

dispune astfel, instanța de control judiciar a apreciat că criticile

Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați sunt parțial fondate, Curtea

neacceptând motivul suplimentar de apel invocat de Parchet, prin care s-a

susținut că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen. și că s-ar fi impus desființarea

sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, atât timp cât inculpatul a

recunoscut în fața judecătorului fondului fapta reținută în actul de sesizare a

instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală.

Împrejurarea că acesta a solicitat

schimbarea încadrării juridice nu echivalează cu nerecunoașterea faptei astfel

cum a fost descrisă în actul de sesizare, dispozițiile art. 320

1

alin.

(6) C. proc. pen. permițând aplicarea art. 334 C. proc. pen., dacă ar fi fost

cazul.

Verificând legalitatea și temeinicia

sentinței în raport de motivele invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele

de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen.

Curtea a constatat că, pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi

penale, prima instanță a stabilit o corectă situație de fapt (pe care instanța

de control judiciar și-o însușește, fără a mai fi necesară reiterarea ei) și a

dat infracțiunii săvârșite de inculpat încadrarea juridică corespunzătoare.

S-a reținut că

fapta astfel expusă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin.

(1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., texte de lege enunțate în

ședință publică și în baza cărora în mod corect instanța a procedat la

condamnarea inculpatului.

Împrejurarea că inculpatul a aplicat

victimei doar o singură lovitură dar cu intensitate deosebită, într-o zonă

vitală, cu partea metalică a unui țăpoi (instrument apt să producă moartea)

producându-i leziuni care i-au pus viața în pericol (plaga înțepat-tăiată

subclaviculară stânga penetrantă toracic cu plagă transfixiantă a venei

subclaviculare stânga, plagă pulmonară lob superior stâng, hemopneumotorax

stâng compresiv, pneumomediastin și emfizem parietal toracic stâng extins, șoc

hemoragie și insuficiență respiratorie), evidențiază că inculpatul a avut

reprezentarea rezultatului letal al acțiunii sale (existând legătură directă de

cauzalitate între această acțiune și rezultat, constând în punerea în primejdie

a vieții victimei), rezultat care, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat

posibilitatea producerii lui. în atare situație, Curtea a constatat că fapta

inculpatului, săvârșită cu intenție indirectă, întrunește elementele

constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat și nu pe acelea

ale infracțiunii de vătămare corporală gravă.

Cu privire la individualizarea

pedepsei, s-a observat că, deși prima instanță a stabilit corect starea de fapt

și a încadrat-o corespunzător, a greșit cu privire la individualizarea

judiciară a pedepsei principale, în ceea ce privește întinderea acesteia,

reținând în mod nejustificat în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante

judiciare reflectate în asumarea faptei penală reținută în sarcină sa, în

înscrisurile în circumstanțiere anexate dosarului, precum și absența

antecedentelor penale, raportat la gravitatea faptei, la modul și mijloacele

prin care a fost comisă, la atitudinea oscilantă adoptată

în cursul

urmăririi penale, precum și la modalitatea în care a încercat

să scape de răspundere penală.

Împotriva acestei

decizii inculpatul A.M. a declarat, în

termen

legal, recursul de față solicitând reducerea pedepsei, în sensul casării

deciziei, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de prima

instanță (caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen.).

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând recursul declarat

de inculpatul A.M.

în raport cu motivul de casare invocat cât

și în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că acesta este nefondat.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa

este o măsură de

constrângere și un mijloc

de reeducare a condamnatului.

Scopul pedepsei

este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar

prin executarea pedepsei se urmărește

formarea unei atitudini

corecte față de

muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de

conviețuire

socială.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale a Codului penal, de

limitele de

pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol

social al

faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte

împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la

împiedicarea condamnatului de a comite

alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți

destinatari ai legii

penale de a nu comite

astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât

scopul imediat cât și

scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei

înțelegând prin aceasta numai

dezideratul

împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni,

ignorându-se

valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate fată de ceilalți

membri ai societății.

Reeducarea sau

îndreptarea condamnatului constă în

aptitudinea

pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a

inocula valențe comportamentale în strictă concordanță

cu cerințele de respectare a dispozițiilor

cuprinse în normele de drept

penal.

În cauză însă inculpatul a comis o

infracțiune de o gravitate

extremă, fapta

sa aducând atingere relațiilor sociale care se constituie și

se desfășoară în legătură cu apărarea dreptului la

viață al fiecărei

persoane, constând în aceea că, a aplicat părții vătămate

F.C.M.

o lovitură cu intensitate deosebită,

într-o zonă vitală, cu partea metalică a unui țăpoi (instrument apt să producă

moartea) provocându-i leziuni ce au pus în primejdie viața acesteia necesitând

pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale,

faptă săvârșită

întrunind elementele

constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor

calificat.

În raport cu

gradul ridicat de pericol social al faptei, reflectat de

modul în care inculpatul a conceput-o

și săvârșit-o, la modul și

mijloacele prin

care a fost comisă, la atitudinea oscilantă adoptată în

cursul urmăririi

penale dar și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente

penale, rezultă că instanța de apel făcut o justă și corectă individualizare a

pedepsei și a apreciat corect, în

deplin

acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72

C.

pen., că 5 ani închisoare reprezintă un cuantum necesar și suficient realizării

dublei finalități a pedepsei (art. 52 C. pen.) -

reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Avându-se în

vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată

în raport cu

prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se

identifică

existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la

casare, urmează ca recursul declarat

în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 lei,

cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 300 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 239/A din 6 noiembrie

2012 a Curții de Apel Galați - secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și

arestării preventive de la 14 martie 2012, la 20

februarie 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 300 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul

Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 20 februarie 2013