ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2001/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 118 din 29

mai 2002, Tribunalul Suceava, secția penală, a condamnat pe inculpații:

7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor

calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

și pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută

de art. 25, raportat la art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C.

pen.;

2.

S.M.

la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de

omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 71 – art. 64 C. pen. și

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru aceeași infracțiune, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

Prin aceeași hotărâre, inculpații au

fost obligați să plătească, în solidar, părții vătămate C.A. 100.000.000 lei

daune morale, 40.000.000 lei daune materiale, 15.250.000 lei despăgubiri civile

periodice calculate pe perioada 14 octombrie 1999 – 29 mai 2002 și în viitor

câte 500.000 lei despăgubiri periodice lunare, începând de la data pronunțării

hotărârii și până la încetarea stării de nevoie, precum și 7.917.026 lei

despăgubiri către Spitalul Județean Suceava, cu dobânda legală de la data

rămânerii definitive a sentinței și până la plata efectivă a acestei sume.

S-a reținut că, aflați în dușmănie

de mai mult timp, în data de 14 octombrie 1999, inculpații au lovit-o pe partea

vătămată C.A. cu pumnii și picioarele peste tot corpul, iar după căderea

acesteia, cu picioarele, în special în zona spatelui și abdomenului, până la

intrarea acesteia în stare de inconștiență.

În aceeași seară, partea vătămată a

fost transportată la Spitalul Județean Suceava, fiind supusă unei intervenții

chirurgicale de urgență.

Din adresa Laboratorului Județean de

Medicină Legală Suceava a rezultat că leziunile au pus în primejdie viața

victimei, nefrectomia și spectomia impuse drept conduită de urgență determinând

și pierderea a două organe.

Împotriva hotărârii primei instanțe

au declarat apel atât partea civilă C.A., cât și cei trei inculpați.

Inculpatul S.I. a solicitat

achitarea, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a

fost condamnat, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Inculpatul S.C., arătând că a lovit

victima numai cu palma, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în

infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Inculpatul S.M., susținând că nu a

intenționat suprimarea vieții victimei, a solicitat schimbarea încadrării

juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen.,

reținerea circumstanței prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. și aplicarea unei

pedepse corespunzătoare acestei încadrări.

Apelul părții civile a vizat

cuantumul despăgubirilor acordate, apreciat ca necorespunzător și a solicitat

majorarea despăgubirilor periodice.

Curtea de Apel Suceava, secția

penală, prin decizia nr. 367 din 28 octombrie 2002, a respins apelurile

declarate împotriva sentinței, ca nefondate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

control judiciar a apreciat că vinovăția inculpaților a fost cert stabilită, că

pedepsele au fost just individualizate și că despăgubirea periodică a fost

corect stabilită, la nivelul sumelor pe care partea vătămată le-ar fi realizat

dacă nu ar fi fost agresată.

Împotriva hotărârilor pronunțate,

reiterând motivele apelului, au declarat recurs atât inculpații, cât și partea

vătămată.

Examinând cauza în raport de

criticile formulate, se constată următoarele:

În soluționarea laturii civile,

instanțele au avut în vedere trauma psihică provocată prin infracțiune, cu

consecința spitalizării îndelungate, afectării ireversibile a sănătății și

pierderea capacității de muncă, precum și cheltuielile efectuate pentru

însănătoșirea parțială a părții vătămată. Totodată, au fost avute în vedere și

câștigurile realizate anterior de către victimă, precum și cuantumul pensiei de

invaliditate, în stabilirea și acordarea diferenței dintre acestea.

Ca atare, instanțele au soluționat

corect, în conformitate cu dispozițiile art. 14 C. proc. pen., cu referire la

art. 998, art. 999 C. civ., acțiunea civilă exercitată de partea vătămată,

constituită parte civilă în cauză.

Pe de altă parte, din probatoriul

administrat în cauză rezultă că inculpații au lovit-o pe partea vătămată

producându-i leziunile pe baza actelor medico-legale.

Or, lovirea victimei cu pumnii și

picioarele în zone vizând organe vitale, cauzându-i leziuni care i-au pus în

pericol viața și au determinat pierderea ireversibilă a două organe, precum și

pierderea capacității de muncă, rezultatul letal neproducându-se numai ca

urmare a intervenției chirurgicale de urgență, evidențiază intenția de a ucide

și constituie tentativă de omor, iar nu infracțiunea de vătămare corporală.

Totodată, în condițiile în care s-a

produs infracțiunea, actele de agresiune exercitate de fiecare inculpatul s-au

produs conjugat, într-o unitate indivizibilă, în realizarea aceleași rezoluții

infracționale, cu previziunea rezultatului letal.

Ca atare, instanțele au stabilit

corect că inculpații se fac vinovați de săvârșirea tentativei la infracțiunea de

omor, participația acestora având forma coautoratului.

În același timp, pedepsele aplicate

inculpaților, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

sunt de natură a asigura realizarea scopului și funcțiilor acestora, prevăzute

de art. 52 C. pen.

Referitor la criticile aduse de

inculpați deciziei penale nr. 825 din 12 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea

de Apel Suceava, care a stabilit că Tribunalul Suceava este competent a

soluționa în primă instanță cauze, sub aspectul săvârșirii tentativei la

infracțiunea de omor calificat, aceasta fiind definitivă nu mai poate fi

atacată în recurs.

De asemenea, invocarea dispozițiilor

art. 47 alin. (2) C. proc. pen., întrucât la judecarea apelului au participat

judecătorii care s-au pronunțat în soluționarea conflictului de competență, nu

poate fi luată în considerare pentru că aceștia nu și-au exprimat anterior

părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în cauză.

Se constată însă, că pedeapsa de un

an închisoare stabilită inculpatului S.I. pentru infracțiunea prevăzută de art.

25, raportat la art. 26 C. pen., este grațiată integral, conform art. 1 din

Legea nr. 543/2002.

Așa fiind, hotărârile pronunțate în

cauză sunt supuse, cu referire exclusivă la acest aspect, cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 15 C. proc. pen.

În consecință, se admite recursul

declarat de inculpatul S.I., se vor casa hotărârile pronunțate numai cu privire

la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 543/2002 referitor la infracțiunea de

instigare la mărturie mincinoasă, se vor înlătura dispozițiile art. 34 lit. b)

C. pen., se va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente și se va

constata grațiată integral pedeapsa de un an închisoare stabilită pentru

această infracțiune, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 543/2002, se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor.

În baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile declarate de inculpații

S.M. și S.C. precum și de partea civilă C.A. care, conform art. 192 alin. (2)

și (4) din același cod, vor fi obligați, potrivit dispozitivului, la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 367 din 28 octombrie 2002 a

Curții de Apel Suceava.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 118 din 29 mai 2002 a Tribunalului Suceava numai cu privire la

aplicarea dispozițiilor Legii nr. 543/2002 referitor la infracțiunea prevăzută

de art. 25 raportat la art. 260 C. pen.

Înlătură dispozițiile art. 34 lit.

b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare

în pedepsele componente de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. și de un

an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C.

pen.

Conform art. 1 din Legea nr.

543/2002 constată integral grațiată pedeapsa de un an închisoare aplicată

pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen.

Atrage atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Menține restul dispozițiilor.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații S.M. și S.C. și de partea civilă C.A. împotriva

aceleiași decizii.

Obligă inculpații și partea civilă

la câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 aprilie 2003.