ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2446/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 22 din 19 ianuarie 2001 a Tribunalului Dâmbovița a fost condamnat inculpatul C.P. la 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. S-a reținut în fapt că, în ziua de 24 martie 2000, după ce victima M.C. a cumpărat două sticle de votcă a mers în domiciliul inculpatului cu care obișnuia să consume alcool. Martorul D.M. i-a văzut discutând la poartă după care au intrat în casă, și după ce au consumat alcool, ajunși în stare de ebrietate au început să se certe. Inculpatul a luat un topor aflat între pat și masă, după care a lovit victima de mai multe ori peste corp, iar după ce aceasta a căzut pe covor a târât-o afară din casă și a abandonat-o în curte.

Cadavrul victimei a fost văzut de mai multe persoane, iar pe inculpat l-au văzut plin de sânge pe mâini și pe haine. Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 4447 din 19 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție prin care s-a admis recursul declarat de inculpat și s-au casat sentința penală de fond și decizia Curții de Apel Ploiești, numai cu privire la pedeapsa aplicată, reducând pedeapsa de 18 ani la 14 ani închisoare. Împotriva hotărârii de condamnare a formulat cerere de revizuire condamnatul C.P., susținând că a săvârșit fapta în legitimă apărare. În urma cercetărilor întreprinse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița s-a considerat că motivul invocat nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., fiind sesizată instanța cu concluzii de respingere a cererii. Prin sentința penală nr. 433 din 30 septembrie 2003 a Tribunalului Dâmbovița a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnat, apreciindu-se că în cauză nu sunt invocate motive din cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen., Curtea de Apel Ploiești prin decizia penală nr. 69 din 18 februarie 2004 a respins apelul declarat de condamnat, considerând că în raport de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., soluția de respingere a cererii de revizuire este corectă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, care prin apărător a lăsat soluția la aprecierea instanței, iar personal a solicitat admiterea recursului susținând că a săvârșit fapta în legitimă apărare.

Recursul este nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, iar cazurile de revizuire sunt enumerate în cuprinsul art. 394 alin. (1) lit. a) și e) din același cod. Din examinarea actelor dosarului se constată că recurentul C.P. a recunoscut săvârșirea infracțiunii pe întreg parcursul procesului penal, iar în apel și recurs a solicitat reducerea pedepsei, prin reținerea scuzei provocării. Ulterior, prin cererea de revizuire a susținut că a săvârșit fapta în legitimă apărare. Întrucât nu au fost indicate motive de revizuire din cele prevăzute de textul evocat care să conducă la desființarea unei hotărâri intrate în puterea lucrului judecat, iar o nouă individualizare a sancțiunii nu se poate face în cadrul procesual ales de condamnat, soluția tribunalului de respingere a cererii de revizuire a fost corect menținută de instanța de control judiciar.

În consecință, Curtea în temeiul art. 385 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul ca nefondat, cu obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul-revizuient C.P. împotriva deciziei penale nr. 69 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2004.