ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2446/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2446/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 22 din 19
ianuarie 2001 a Tribunalului Dâmbovița a fost condamnat inculpatul C.P. la 18
ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C.
pen.
S-a reținut în fapt că, în ziua de
24 martie 2000, după ce victima M.C. a cumpărat două sticle de votcă a mers în
domiciliul inculpatului cu care obișnuia să consume alcool. Martorul D.M. i-a
văzut discutând la poartă după care au intrat în casă, și după ce au consumat
alcool, ajunși în stare de ebrietate au început să se certe.
Inculpatul a luat un topor aflat
între pat și masă, după care a lovit victima de mai multe ori peste corp, iar
după ce aceasta a căzut pe covor a târât-o afară din casă și a abandonat-o în
curte. Cadavrul victimei a fost văzut de mai multe persoane, iar pe inculpat
l-au văzut plin de sânge pe mâini și pe haine.
Sentința a rămas definitivă prin
decizia penală nr. 4447 din 19 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție prin
care s-a admis recursul declarat de inculpat și s-au casat sentința penală de
fond și decizia Curții de Apel Ploiești, numai cu privire la pedeapsa aplicată,
reducând pedeapsa de 18 ani la 14 ani închisoare.
Împotriva hotărârii de condamnare a
formulat cerere de revizuire condamnatul C.P., susținând că a săvârșit fapta în
legitimă apărare.
În urma cercetărilor întreprinse de
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița s-a considerat că motivul invocat nu
se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., fiind sesizată instanța
cu concluzii de respingere a cererii.
Prin sentința penală
nr. 433 din 30 septembrie 2003 a Tribunalului Dâmbovița a fost respinsă cererea
de revizuire formulată de condamnat, apreciindu-se că în cauză nu sunt invocate
motive din cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen., Curtea de Apel Ploiești
prin decizia penală nr. 69 din 18 februarie 2004 a respins apelul declarat de
condamnat, considerând că în raport de dispozițiile art. 394 C. proc. pen.,
soluția de respingere a cererii de revizuire este corectă.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs condamnatul, care prin apărător a lăsat soluția la aprecierea instanței,
iar personal a solicitat admiterea recursului susținând că a săvârșit fapta în
legitimă apărare.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art.
394 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse
revizuirii, iar cazurile de revizuire sunt enumerate în cuprinsul art. 394
alin. (1) lit. a) și e) din același cod.
Din examinarea actelor dosarului se
constată că recurentul C.P. a recunoscut săvârșirea infracțiunii pe întreg
parcursul procesului penal, iar în apel și recurs a solicitat reducerea
pedepsei, prin reținerea scuzei provocării.
Ulterior, prin cererea de revizuire
a susținut că a săvârșit fapta în legitimă apărare.
Întrucât nu au fost indicate motive
de revizuire din cele prevăzute de textul evocat care să conducă la
desființarea unei hotărâri intrate în puterea lucrului judecat, iar o nouă
individualizare a sancțiunii nu se poate face în cadrul procesual ales de
condamnat, soluția tribunalului de respingere a cererii de revizuire a fost corect
menținută de instanța de control judiciar.
În consecință, Curtea în temeiul
art. 385
1
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul
ca nefondat, cu obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul de avocat
pentru apărarea din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de condamnatul-revizuient C.P. împotriva deciziei
penale nr. 69 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești.
Obligă pe recurent la plata sumei de
800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5
mai 2004.