ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1991/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 328 din 18 noiembrie

2002, Tribunalul Ialomița a condamnat pe inculpații:

- R.T. la 21 ani închisoare și 10

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, prin schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de

art. 174 - art. 176 lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus, din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive, de la

5 septembrie 2001, la zi.

- B.F.C. la 16 ani închisoare și 8

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus, din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive, de la

17 august 2001, la zi.

Inculpații au fost obligați la câte

3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că la data de 14 august 2001, în timp ce se

aflau în apropierea complexului turistic „P.” din orașul Slobozia, unde se

îndeletniceau cu cerșetoria, în urma unui conflict minor, avut cu M.G. care

făcea parte din aceiași categorie socială, inculpații i-au aplicat acestuia mai

multe lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea capului, în torace și

abdomen, după care i-au introdus un băț în anus, perforându-i vezica urinară.

În urma leziunilor suferite victima a decedat, cadavrul fiind descoperit la

locul faptei a doua zi.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 843/ A din 17 decembrie 2002, a respins, ca nefondate,

apelurile prin care inculpatul B.F.C. solicita achitarea în baza art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 alin (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că fapta

nu a fost comisă de acesta, iar inculpatul R.T., reducerea pedepsei pe care o

consideră prea severă în raport de circumstanțele sale personale.

Împotriva menționatelor hotărâri,

cei doi inculpați au declarat recurs, în temeiul art. 385

9

pct. 14

și 18 C. proc. pen., susținând ca și în apel, primul că pedeapsa aplicată este

prea severă în raport de circumstanțele sale personale, constând în aceea că

soția sa este grav bolnavă, având în întreținere un copil minor, iar cel de-al

doilea, că fapta nu a fost comisă de acesta.

Examinând hotărârile atacate, în

raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată

că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților,

încadrarea juridică în prevederile art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen.,

respectiv omor deosebit de grav săvârșită prin cruzimi, fiind corespunzătoare.

Din probele administrate

(procesul-verbal, schița și planșele fotografice întocmite cu ocazia cercetării

locului faptei, raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia

efectuării autopsiei, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile

martorilor B.T., O.G., B.C., S.N.V. și B.G.C., coroborate cu declarațiile

inculpaților) rezultă, fără dubiu că la data de 14 august 2001, în timp ce se

aflau în apropierea complexului turistic „P.” din orașul Slobozia, unde se

îndeletniceau cu cerșetoria, inculpatul R.T. i-a imputat victimei M.G., în

prezența coinculpatului B.F.C. și a altor persoane, faptul că ar fi încercat să

întrețină raporturi intime cu concubina lui. Ca urmare, între cei doi au avut

loc discuții aprinse, situație în care cei doi inculpați au aplicat victimei

mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele, în regiunea capului, toracică și

abdominală, în final introducându-i un băț în anus. În urma leziunilor grave

suferite (multiple excoriații și echimoze, fracturi costale cu hemotorax, plagă

pulmonară, hemiperitoneu, rupturi hepatice, ruptura vezicii urinare și a

rectului) victima a decedat, fiind abandonată la locul faptei.

Susținerile inculpatului B.F.C. în

sensul că fapta ar fi fost comisă numai de către coinculpatul R.T., nu se

confirmă, martorii audiați în cauză declarând că ambii inculpați au lovit

victima cu pumnii și cu picioarele în împrejurările descrise mai sus.

De altfel, în declarațiile date la

urmărirea penală ambii inculpați au recunoscut comiterea faptei, arătând în

detaliu împrejurările în care au ucis victima.

Ulterior, inculpatul R.T., a revenit

asupra acestor declarații, încercând să exonereze de răspundere pe coinculpatul

B.F.C., pentru simplu motiv că acesta este bolnav și nu poate să suporte

regimul de penitenciar.

Referitor la pedepsele aplicate, se

constată că acestea au fost just individualizate, instanța de fond având în

vedere criteriile prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen., respectiv gradul de

pericol social sporit al infracțiunii reținute în sarcina inculpaților (omor

săvârșit prin cruzimi), limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a

Codului penal, împrejurările că inculpatul R.T. se afla în stare de recidivă

postexecutorie și că s-a sustras de la urmărirea penală, cât și poziția

oscilantă adoptată de cei doi inculpați în cursul procesului penal.

Întrucât din actele dosarului nu

rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a

respinge recursurile declarate de cei doi inculpați, cu obligarea acestora la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Se va deduce, din pedepsele aplicate

inculpaților, perioadele cât aceștia au fost arestați preventiv, respectiv de

la 17 august 2001 pentru inculpatul B.F.C. și de la 5 septembrie 2001 pentru

inculpatul R.T., la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.F.C. și R.T. împotriva deciziei penale nr. 843 din 17

decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepse durata arestării

preventive de la 17 august 2001, până la 17 aprilie 2003, pentru inculpatul

B.F.C., și durata reținerii și arestării preventive de la 5 septembrie 2001,

până la 17 aprilie 2003, pentru inculpatul R.T.

Obligă recurentul B.F.C. la

1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul R.T. la

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 aprilie 2003.