ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1129/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 297 din 25 septembrie 2003, Tribunalul Argeș a condamnat, printre alții, pe inculpatul B.M. la 22 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 176 lit. d) C. pen.; la 15 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. și la 5 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 20, raportat la art. 217 alin. (4) C. pen., urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 24 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.M. a unui cuțit, corp delict, iar de la coinculpatul C.A.M., a sumei de 1.600.000 lei. S-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada executată de la 3 noiembrie 2002, la zi, menținându-se arestarea preventivă a inculpatului. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 30 octombrie 2002, inculpații B.M. și B.A., s-au deplasat la locuința victimei T.Șt., cu autoturismul condus de coinculpatul C.A. din comuna Ștefănești, jud. Argeș. După ce au pătruns în imobil prin escaladare și efracția încuietorilor și au ucis victima, prin lovituri de cuțit în regiunea cervicală, cei doi inculpați au sustras mai multe bunuri, iar la plecare au secționat furtunul de la aragaz în scopul producerii unei explozii și înlăturării urmelor infracțiunii.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 274/ A din 27 noiembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul cerea reducerea pedepsei. Împotriva menționatelor hotărâri, a declarat recurs numai inculpatul B.M., solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., faptele nefiind comise de către acesta, iar în subsidiar restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, întrucât nu i s-a asigurat dreptul la apărare. Examinând actele dosarului, în raport de motivele de casare invocate, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică fiind corespunzătoare. Din probele administrate (procesele – verbale de constatare și planșele foto întocmite cu ocazia cercetării locului faptei și a perchezițiilor domiciliare, rapoartele de expertiză medico – legale și tehnico – științifică și declarațiile martorilor R.C.

și G.M.) care au fost analizate în considerentele hotărârilor, rezultă, în adevăr, că după o înțelegere prealabilă inculpații B.M. și B.A., au pătruns în locuința victimei, pe timp de noapte, prin escaladare și efracție și după ce l-au ucis pe acesta cu lovituri de cuțit și i-au sustras mai multe bunuri, pentru a șterge urmele infracțiunii, au secționat furtunul de la aragaz, în vederea producerii unui incendiu. Susținerile inculpatului, în sensul că în cursul urmăririi penale nu i s-a asigurat dreptul la apărare, nu se confirmă, din actele dosarului rezultând că luarea interogatoriului, cât și prezentarea materialului de urmărire penală s-au făcut în prezența unui avocat.

Referitor la pedepsele aplicate se constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea lor, instanța de fond având în vedere pe lângă criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., gravitatea și modalitatea comiterii infracțiunilor, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului, situație în care nu se impune redozarea lor. Întrucât din actele dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpatul B.M., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 88 C. pen., se va deduce, din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive, de la 3 noiembrie 2002, la zi. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei nr. 278 din 27 noiembrie 2003 a Curții de Apel Pitești, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 3 noiembrie 2002, la zi. Obligă pe inculpat să plătească statului 1.500.000 lei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2004.