ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3884/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Mureș, prin sentința penală

nr. 110 din 10 mai 2002, a condamnat pe inculpatul A.F. la pedeapsa de 23 de

ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav,

prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 alin. (1) lit. a), c) și d) din

același cod.

Inculpatul a fost, deasemeni,

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și f) C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a

revocat liberarea condiționată pentru restul de 1063 zile rămas neexecutat din

pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 77 din 25 iunie

1997 a Tribunalului Mureș.

Contopindu-se pedepsele aplicate în

cauză cu restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare și 8 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive de la 25 aprilie 2001,

la zi.

Prin aceiași sentință a fost

condamnată și inculpata M.I. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 61 alin. (1) C. pen. și la un an și 6

luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 221 din același cod.

Inculpatul a fost obligat la câte

6.000.000 lei despăgubiri civile și la câte 20.000.000 lei daune morale către

fiecare din părțile civile O.I., O.V. și S.I.

S-a reținut că, în ziua de 24

aprilie 2001, inculpații A.F. și M.I. au prestat diferite activități în

gospodăria victimei O.I. După ce au terminat, bătrâna i-a invitat în casă

pentru a le da de mâncare. Terminând de mâncat, inculpata M.I. s-a așezat pe

pat, moment în care inculpatul A.F. s-a îndreptat către ușă și a închis-o după

care s-a dus către victima O.I., a prins-o cu mâna de gât și a trântit-o pe

pat. Inculpatul a lovit-o pe victimă peste mâini și a întrebat-o unde își ține

banii, după care a strâns-o de gât și i-a pus peste nas și gură basmaua pe care

aceasta o avea pe cap. În final, inculpatul a luat un cuțit de pe masă și l-a

înfipt în gâtul bătrânei după care l-a aruncat într-o oală cu apă care se afla

pe foc. După ce a găsit banii victimei sub salteaua patului cei doi au plecat,

la ieșirea din curte fiind observați de două femei ce se aflau pe stradă.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

penală, prin decizia nr. 174/ A din 11 decembrie 2002, a respins, ca nefondat,

apelul inculpatului A.F. prin care acesta a solicitat să-i fie redusă pedeapsa

aplicată de prima instanță.

Declarând recurs, inculpatul a

solicitat, printr-un prim motiv de casare, să se dispună achitarea sa, întrucât

nu sunt probe suficiente pentru a se reține vinovăția pentru săvârșirea

infracțiunilor de omor și tâlhărie. În subsidiar a solicitat să-i fie redusă

pedeapsa.

Recursul inculpatului este nefondat.

Deși pe parcursul procesului penal

inculpatul a avut o atitudine oscilantă, în sensul că inițial a recunoscut

săvârșirea faptelor, descriind în amănunt modul în care a acționat, ulterior a

revenit asupra declarațiilor de recunoaștere susținând că omorul a fost comis

de concubina sa, inculpata M.I. Mai mult, continuând să nege săvârșirea faptei,

la instanța de apel a cerut numai reducerea pedepsei aplicate, fără să mai

invoce nevinovăția sa în ce privește infracțiunea de omor deosebit de grav.

Cu toate acestea, în cauză au fost

administrate probe suficiente și concludente care converg în stabilirea

vinovăției inculpatului, examinarea lor fiind exaustiv făcută de instanța de

fond, care a stabilit pedepse just individualizate în raport de criteriile

prevăzute în art. 72 C. pen.

Compartimentul oscilant al

inculpatului se poate explica prin diagnosticul „tulburare de personalitate de

tip antisocial” stabilit prin raportul de expertiză medico – legală psihiatrică

efectuat în cauză.

În consecință, recursul inculpatului

va fi respins ca nefondat, instanțele reținând corect starea de fapt și

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis

în judecată și pentru care s-au aplicat pedepse bine individualizate.

Cum alte motive de casare

susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul inculpatului

va fi respins ca nefondat, iar acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat în care se include și onorariul avocatului din oficiu.

Din pedeapsă se va deduce la zi

timpul reținerii și al arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.F. împotriva deciziei penale nr. 174/ A din 11

decembrie 2002 a Curții de Apel Tg. Mureș.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 aprilie 2001, la 19

septembrie 2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 septembrie 2003.