ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2756/2003

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6/ F din 13

ianuarie 2003, Tribunalul Ialomița, în baza dispozițiilor art. 174 și art. 176 lit.

a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul

B.V.

la pedeapsa de 21 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav,

prin cruzime.

În baza art. 174 și art. 176 lit. a)

C. pen., a fost condamnat inculpatul

S.S.

la pedeapsa de 21 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav,

prin cruzime.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpaților B.V. și S.S., în baza art. 350 C. proc. pen., iar în temeiul art. 88

C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate perioada arestării preventive a

acestora de la data de 9 iunie 2002, la zi.

În baza art. 1003 C. civ., au fost

obligați inculpații în solidar, la plata sumei de 40.000.000 lei despăgubiri

civile că partea civilă L.Șt.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpați a unui fragment din lemn și un crucioi

căruță-corpuri delicte.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., au fost obligați inculpații la câte 4.000.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut în fapt, pe baza probelor administrate că, în seara

zilei de 7 iunie 2002, inculpații B.V. și S.S. au consumat băuturi alcoolice la

barul L.O. din centrul comunei Valea Ciorii, județul Ialomița. Aici, fără nici

un motiv, B.V. i-au luat de pe masă paharul cu vodkă victimei L.C., căruia i-a

aplicat o lovitură cu palma peste față. Întrucât L.C. a afirmat că merge la

Postul de Poliție să depună reclamație, B.V. i-a restituit paharul.

În aceeași seară, cei doi inculpați

s-au deplasat cu căruța lui S.S., tractată de un singur cal la barul discotecă

amplasat pe malul lacului Murgeanca, în extremitatea estică a comunei, unde a

continuat consumul de băuturi alcoolice până, în jurul orei 2,00.

Victima a părăsit barul L.O., în

jurul orei 23,30, și a fost condusă acasă cu căruța de către finul său B.C.,

care l-a lăsat în stradă, în fața porții.

Inculpații locuiesc în aceeași zonă,

în partea de vest a comunei Valea Ciorii și s-au deplasat spre domiciliu cu

aceeași căruță.

Pe strada principală, asfaltată,

vis-a-vis de sediul primăriei, inculpații l-au văzut pe L.C.

Inculpatul B.V. a coborât și l-a

luat la bătaie pe L.C., urcându-l concomitent în căruță.

Victima a fost transportată în

extremitatea vestică a comunei, pe islaz, în apropierea unei platforme de

gunoi. Aici a fost coborâtă din căruță și ambii inculpați i-au aplicat lovituri

cu pumnii și picioarele, după care au urcat în căruță, cu care l-au călcat de

mai multe ori pe L.C.

Victima a fost abandonată în acest

loc, unde a fost găsită în ziua următoare, în jurul orei 11,00, decedată.

În certificatul medico-legal s-a

constatat că moartea numitului L.C. a fost violentă și ea s-a datorat șocului

traumatic-hemoragic consecutiv unui traumatism toraco-abdominal cu fracturi costale

și plagă hepatică, produse prin lovire cu sau de corpuri dure și prin

compresie; alcoolemia victimei la momentul decesului era de 0,75 gr. %o.

Datorită multiplelor leziuni,

victima nu a putut fi identificată, decât în seara de 8 iunie 2002, când mama

sa a reclamat dispariția de la domiciliu.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații, care au  criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, inculpatul S.S. a cerut

schimbarea încadrării juridice dată faptei, din infracțiunea prevăzută de art.

174 și art. 176 C. pen., în infracțiunea de complicitate la infracțiunea de

omor săvârșit prin cruzime, prevăzută de art. 26, raportat la art. 174 și art.

176 lit. a) C. pen., întrucât el nu a făcut altceva decât să îl însoțească pe

coinculpat.

Inculpatul B.V. a cerut reducerea

pedepsei.

Prin decizia penală nr. 138/ A din 6

martie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondate apelurile declarate apreciind că, în cauză prima instanță a stabilit

în mod corect încadrarea juridică dată faptei în baza probelor administrate la

dosarul cauzei, iar pedepsele au fost corect individualizate.

Împotriva acestei decizii ca și a

sentinței pronunțată de prima instanță, în termen legal, au declarat recurs,

inculpatul B.V. și S.S. care fără să critice hotărârile atacate în raport de

motivele de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., au susținut

în esență, fie în scris, fie prin apărător, sau în ultimul cuvânt acordat de

instanță, că nu a avut intenția să ucidă victima (inculpatul B.V.), că

încadrarea juridică corectă ar fi aceea prevăzută de art. 183 C. pen., și că

pedepsele sunt prea aspre în raport de modalitatea comiterii infracțiunii și

persoana lor.

Recursurile declarate sunt

nefondate.

Examinând actele și lucrările

dosarului în raport de criticile formulate și prevederile dosarului, Curtea

Supremă constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt, în

baza probatoriului administrat la dosarul cauzei, că încadrarea juridică este

în concordanță cu prevederile legale, iar pedepsele aplicate au fost judicios

individualizate.

Astfel, în ceea ce privește

legalitatea hotărârilor, se constată că, în mod corect instanțele au apreciat

că fapta inculpaților B.V. și S.S. de a-i aplica victimei L.C. multiple

lovituri cu pumnii și picioarele și apoi de a o călca cu calul și căruța, în

mai multe rânduri, cauzându-i multiple traumatisme cu fracturi costale și o

plagă hepatică, leziuni ce au fost produse prin lovire cu sau de corpuri dure

precum și prin compresie, conducând la decesul victimei, care însă, până la a

cărei survenire i-au cauzat puternice suferințe fizice și psihice, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav produs prin

cruzime, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 174 și art. 176 lit.

a) C. pen.

Critica formulată de inculpați

referitoare la greșita încadrare juridică dată faptei sau lipsa intenției de a

omorî victima, nu poate fi primită, atâta vreme cât, cei doi inculpați au

lovit-o cu pumnii și picioarele după care, împreună fiind în căruță, au trecut

peste aceasta de mai multe ori, cu calul și căruța, după care au abandonat-o

cauzându-i astfel, multiple leziuni, traumatisme și firește suferințe, care în

final, au dus la deces.

Nici critica referitoare la pedeapsa

aplicată inculpaților nu poate fi primită având în vedere că limitele de

pedeapsă prevăzute de legea specială, gradul de pericol social concret al

faptei săvârșite, dar mai ales modalitatea în care aceasta a fost comisă, și nu

în ultimul rând atitudinea oscilantă a inculpaților de pe parcursul procesului

penal.

Așa fiind, cum motivele de recurs

invocate sunt nefondate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., care pot fi luate în examinare din oficiu, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursurile declarate, cu obligarea

inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 88 C.

pen., se va deduce din pedeapsă, pentru ambii inculpați, perioada executată în

arest preventiv de la 9 iunie 2002, la 10 iunie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.V. și S.S. împotriva deciziei penale nr. 138/ A din 6

martie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă, pentru ambii

inculpați, perioada executată în arest preventiv de la 9 iunie 2002, la 10

iunie 2003.

Obligă pe inculpatul B.V. la plata

sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpatul S.S. la plata

sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iunie 2003.