ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2955/2006

Deliberând asupra recursului penal

de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 aprilie 2006,

pronunțată în dosarul nr. 456/P/Ap/2006, Curtea de Apel Brașov, secția penală,

în baza art. 300

2

C. proc. pen., a menținut măsura arestării

preventive a inculpatului

B.I.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept

care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, măsură

luată cu respectarea dispozițiilor procesual penale.

A mai reținut instanța că situația

de fapt nu s-a modificat în urma administrării nemijlocite a probelor, iar lăsarea

în libertate a inculpatului prezintă și în prezent pericol concret pentru

ordinea publică.

S-a constatat că măsura arestării

preventive este în concordanță cu dispozițiile art. 5 paragraful 3 din C.E.A.D.O.L.F.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, a formulat recurs inculpatul B.I. solicitând punerea sa în

libertate.

Examinând hotărârea recurată conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul

formulat nu este fondat.

Din actele și lucrările dosarului,

rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv,

pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prevăzută de art. 174 – art.

175 lit. i) C. pen., vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., și

lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., reținându-se

în esență că, în seara zilei de 26 august 2005, inculpatul, în loc public, cu

bâta și picioarele a aplicat numeroase lovituri victimei B.A. și părților

vătămate S.I. și M.D.

Prin sentința penală nr. 10 din 20

februarie 2006, Tribunalul Covasna a dispus condamnarea recurentului inculpat

la pedepse cu închisoarea pentru fiecare din infracțiunile menționate,

dispunându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 16

ani închisoare.

La data de 29 august 2005 s-a dispus

arestarea preventivă a recurentului inculpat, temeiul juridic care a stat la

baza luării acestei măsuri l-a constituit art. 148 lit. h) C. proc. pen.,

respectiv inculpatul este cercetat pentru o infracțiune pentru care legea

prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia

în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Împotriva sentinței de condamnare,

inculpatul a formulat apel care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel

Brașov.

Potrivit art. 300

2

C.

proc. pen., cu referire la art. 160

b

C. proc. pen., în cauzele în

care inculpatul este arestat, instanța este datoare să verifice periodic, dar

nu mai târziu de 60 zile legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că

există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, se dispune menținerea

arestării preventive, conform art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

În cauză, Înalta Curte constată că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă a recurentului subzistă în

continuare, în cauză existând probe din care rezultă presupunerea că inculpatul

ar fi săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și chiar

condamnat în primă instanță.

În raport de natura și gravitatea

infracțiunilor pentru care recurentul-inculpat este cercetat, de împrejurările

în care se reține că acestea ar fi fost comise, cât și urmările socialmente

periculoase, Înalta Curte constată că lăsarea în libertate a acestuia ar

prezenta pericol pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere

și insecuritate în rândul societăți civile.

În consecință, se reține că se

impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului,

măsură luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie.

Hotărârea atacată fiind legală și

temeinică, recursul formulat de inculpatul B.I. va fi respins, ca nefondat, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.I. împotriva încheierii din 20 aprilie 2006 a Curții

de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 456/P/Ap/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

mai 2006.