ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 382/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în

ședință publică din 11 ianuarie 2006 a fost menținută arestarea preventivă a

inculpatului B.I.A.

Pentru a dispune astfel, instanța a

reținut că măsura arestării preventive s-a luat cu respectarea tuturor

dispozițiilor legale raportate la starea de fapt cu care a fost sesizată,

constatându-se legalitatea ei. Instanța de fond a mai reținut că au fost

respectate dispozițiile art. 5 paragraful I lit. a) din C.E.A.D.O.L.F. privitoare

la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate. Referitor

la luarea măsurii arestării preventive, s-a arătat că existau motive verosimile

de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea, măsura fiind justificată de

buna desfășurare a procesului penal, așa cum prevăd dispozițiile art. 136 C.

proc. pen. Făcând referire la condițiile concrete în care s-a comis fapta,

instanța a concluzionat că în prezent subzistă cazul prevăzut de art. 148 lit.

b) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul, fără a-l motiva.

Examinând cauza, conform art. 385

6

(3) C. proc. pen., sub toate aspectele, Înalta Curte de Casație și Justiție

reține că recursul nu este fondat.

La data de 3 aprilie 2005, împotriva

inculpatului s-a luat măsura arestării preventive, fiind emis mandatul de

arestare preventivă nr. 16 de către Tribunalul Brașov.

S-a reținut în sarcina inculpatului

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., fapta

constând în aceea că la data de ½ aprilie 2005 în loc public a agresat

pe partea vătămată U.L. și i-a sustras telefonul mobil Nokia 2100 și suma de

2.000.000 lei cauzându-i un prejudiciu de 4.500.000 lei.

Inculpatul a fost trimis în judecată

în stare de arest preventiv și prin sentința penală nr. 489/ S din 23

septembrie 3005 a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare,

menținându-se starea de arest a inculpatului.

Fiind sesizat cu apelul inculpatului

împotriva sentinței, în mod corect Curtea de Apel Brașov a procedat conform art.

160

4

C. proc. pen., verificând legalitatea menținerii arestării

preventive, concluzionând că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate.

Măsura arestării preventive a fost luată

cu respectarea dispozițiilor legale fiind întrunite condițiile prevăzute în art.

143 C. proc. pen., inculpatul aflându-se în situația prevăzută de art. 148 lit.

f) și h) C. proc. pen., întrucât acesta se află în stare de recidivă, pedeapsa

închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului

este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia

prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere condițiile

concrete în care s-a comis fapta, modul de operare și mijloacele folosite,

gravitatea infracțiunii, inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiuni de

același gen. Măsura preventivă a fost menținută ca urmare a condamnării

inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.

Toate aceste considerente atrag

concluzia că hotărârea pronunțată este legală și temeinică și conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.I.A. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2006 a

Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1055/P/AP/2005.

Obligă pe recurent la plata sumei de

100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 ianuarie 2006.