ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 382/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în ședință publică din 11 ianuarie 2006 a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului B.I.A. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că măsura arestării preventive s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale raportate la starea de fapt cu care a fost sesizată, constatându-se legalitatea ei. Instanța de fond a mai reținut că au fost respectate dispozițiile art. 5 paragraful I lit. a) din C.E.A.D.O.L.F. privitoare la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate. Referitor la luarea măsurii arestării preventive, s-a arătat că existau motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea, măsura fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, așa cum prevăd dispozițiile art. 136 C. proc.

pen. Făcând referire la condițiile concrete în care s-a comis fapta, instanța a concluzionat că în prezent subzistă cazul prevăzut de art. 148 lit. b) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, fără a-l motiva. Examinând cauza, conform art. 385 6 (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul nu este fondat. La data de 3 aprilie 2005, împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 16 de către Tribunalul Brașov. S-a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., fapta constând în aceea că la data de ½ aprilie 2005 în loc public a agresat pe partea vătămată U.L.

și i-a sustras telefonul mobil Nokia 2100 și suma de 2.000.000 lei cauzându-i un prejudiciu de 4.500.000 lei. Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv și prin sentința penală nr. 489/ S din 23 septembrie 3005 a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, menținându-se starea de arest a inculpatului. Fiind sesizat cu apelul inculpatului împotriva sentinței, în mod corect Curtea de Apel Brașov a procedat conform art. 160 4 C. proc. pen., verificând legalitatea menținerii arestării preventive, concluzionând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate. Măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale fiind întrunite condițiile prevăzute în art. 143 C. proc.

pen., inculpatul aflându-se în situația prevăzută de art. 148 lit. f) și h) C. proc. pen., întrucât acesta se află în stare de recidivă, pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere condițiile concrete în care s-a comis fapta, modul de operare și mijloacele folosite, gravitatea infracțiunii, inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiuni de același gen. Măsura preventivă a fost menținută ca urmare a condamnării inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa. Toate aceste considerente atrag concluzia că hotărârea pronunțată este legală și temeinică și conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.A. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1055/P/AP/2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2006.