ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 381/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 11 ianuarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 1265/P/Ap/2005, Curtea de Apel Brașov, secția penală, având de soluționat apelurile declarate de inculpații H.I.M. și P.B. împotriva sentinței penale nr. 567 din 2 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. 861/2005, a luat în discuție, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților. Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, că luarea acestei măsuri s-a dispus de către Tribunalul Brașov cu respectarea dispozițiilor art. 5 paragraf I lit. a) din C.E.A.D.O.L.F.

privitoare la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, că temeiurile de fapt și de drept ale arestării preventive nu s-au modificat sau încetat, Curtea de Apel Brașov a menținut măsura arestării preventive a celor doi inculpați. Împotriva încheierii din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel Brașov, inculpatul P.B. a declarat recurs, solicitând, prin apărător, punerea în libertate pe motivul că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri. Recursul declarat este nefondat. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța dispune menținerea acestei măsuri.

Verificând actele și lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă nr. 15 din 29 martie 2005 emis de Tribunalul Brașov, secția penală, se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. c) și lit. h) C. proc. pen., respectiv inculpatul s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, iar pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Înalta Curte constată că temeiul prevăzut de art. 248 lit. h) C. proc.

pen., care a stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă, că măsura preventivă a fost menținută prin hotărârea judecătorească de condamnare în primă instanță, respectiv sentința penală nr. 567/ S din 2 noiembrie 2005 a Tribunalului Brașov, secția penală, cauza aflându-se în prezent în apel la Curtea de Apel Brașov. Față de cele constatate, urmează a se reține că în cauză se mențin împrejurările care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și că nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea acestei măsuri. Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărătorul din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.B. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1265/P/AP/2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2006.