ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4669/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 iulie

2005, pronunțată în dosarul nr. 322/P/2005, Curtea de Apel Brașov a dispus

menținerea arestării preventive a inculpatului I.M.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că în speță se mențin aceleași

temeiuri care au dus la luarea măsurii arestării preventive și față de

dispozițiile art. 300

2

, raportat la art. 160

b

C. proc.

pen., se justifică privarea de libertate în continuare a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, inculpatul I.M. a declarat recurs, solicitând judecarea în

stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

și art. 385

7

,

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este

nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 160

b

,

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Totodată, conform alin. (3)

al aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată,

menținerea arestării preventive.

În cauză, așa cum rezultă

din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor

dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de

drept [(art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.)] care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de

libertate a inculpatului I.M.

Înalta Curte apreciază că în

raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările

comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat

prin săvârșirea a 3 infracțiuni de tâlhărie, lăsarea în libertate a acestuia

prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui

sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de

justiție.

Pe de altă parte, asemenea

fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul

infracțional și ar creea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea

legii.

Așa fiind, Înalta Curte, în

conformitate cu prevederile art. 385

15

, alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva încheierii din 27

iulie 2005 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 322/P/Ap/2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 august 2005.