ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4076/2006

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în

ședința publică din 7 iunie 2006, în dosarul nr. 600/P/Ap/2006, Curtea de Apel

Brașov a menținut starea de arest a inculpaților I.N. și S.I.

Pentru a dispune astfel, instanța a

reținut că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpați cu respectarea

tuturor dispozițiilor legale raportat la starea de fapt reținută prin actul de

sesizare a instanței și această măsură a fost menținută pe baza condamnării,

chiar nedefinitivă pronunțată de un tribunal competent, respectându-se

dispozițiile procesual penale și ale convenției.

Împotriva acestei încheieri au

declarat recurs inculpații criticând-o pentru netemeinicie.

Examinând cauza, sub toate

aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

reține că recursurile declarate de recurenți nu sunt fondate.

Recurenții au fost trimiși în

judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (21)

lit. a) și c) C. pen., prin sentința penală nr. 232/ S din 13 aprilie 2006

inculpații fiind condamnați la pedepse privative de libertate, menținându-se

arestarea preventivă a acestora.

Inculpații au declarat apel

împotriva acestei sentințe.

Instanța de apel în mod corect

verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor doi

inculpați, în conformitate cu art. 160 lit. b), raportat la art. 300

2

C. proc. pen., a reținut că măsura preventivă a fost luată cu respectarea

tuturor dispozițiilor legale, iar în prezent subzistă cazurile prevăzute de art.

148 lit. c) și h) cu privire la inculpatul I.N. și cele prevăzute de art. 148 lit.

f) și h) C. proc. pen., cu privire la inculpatul S.I.

Probele, privind vinovăția

recurenților, constau în aceea că, în noaptea de 24 octombrie 2005, cei doi,

prin efracție, au pătruns în locuința părții vătămate F.M. pe care l-au

deposedat prin violență și amenințare de suma de 2.700.000 lei ROL.

Gradul de pericol social concret a

infracțiunii reținute în sarcina inculpaților, modalitatea concretă de acțiune

a acestora și chiar în condițiile menținerii prezumției de nevinovăție până la

condamnarea definitivă, justifică și în acest moment procesual menținerea

arestării preventive.

Față de aceste considerente, în mod

corect instanța a reținut că temeiurile de fapt și de drept ale arestării

preventive nu s-au modificat sau încetat, această măsură este în concordanță cu

dispozițiile art. 5 paragraf 3 din C.E.D.O. și cu exigențele prevederilor

legale cuprinse în Codul de procedură penală în această materie, în condițiile art.

300

2

C. proc. pen., impunându-se menținerea măsurii arestării

preventive.

Conform art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile, ca nefondate, și vor fi

obligați inculpații la cheltuieli judiciare statului conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații I.N. și S.I. împotriva încheierii din 7 iunie 2006 a

Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosar nr. 600/P/AP/2006.

Obligă pe recurenți să plătească

statului sumele de câte 100 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte

40 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 iunie 2006.