ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1140/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 16 ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a luat în discuție soluționare apelurilor declarate de către inculpații I.N. și A.I. împotriva sentinței penale nr. 1626 din 6 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 5636/2005. Întrucât la acea dată apelurile celor doi inculpați nu au putut fi judecate, cauza fiind amânată instanța de apel, din oficiu, a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de cei doi inculpați. Prin încheierea de la acea dată (16 ianuarie 2006), Curtea de Apel București, secția I penală, în urma verificărilor făcute și a actelor de la dosar, a constatat că în cauză nu au dispărut temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive față de inculpații I.N.

și A.I., dispunând menținerea acesteia. În motivarea acestei încheieri, instanța de apel a arătat că „temeiurile care au stat la baza arestării inițiale a celor doi inculpați subzistă și se impune în continuare privarea de libertate a acestora, lăsarea în libertate prezentând pericol concret pentru ordinea publică (pericol reflectat de natura și gravitatea faptelor deduse judecății), creându-se astfel un climat de insecuritate în rândul societății civile”. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații I.N. și A.I. prin care susțin că în mod nejustificat s-a dispus menținerea lor în stare de arest preventiv, în realitate nemaifiind justificată această măsură, întrucât au dispărut temeiurile pentru care a fost luată, judecarea apelurilor și eventual a recursurilor declarate, putând avea loc cu ei în stare de libertate, neexistând nici un indiciu că s-ar sustrage de la judecată ori că vor zădărnici aflarea adevărului.

Recursurile declarate de inculpații I.N. și A.I. sunt nefondate. Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că în mod legal și temeinic instanța de apel a menținut starea de arest a celor doi inculpați. Se constată, de asemenea, pe lângă faptul că nu au dispărut temeiurile pentru care s-a luat față de cei doi recurenți măsura arestării preventive, că între timp, prin hotărâre judecătorească, e drept nedefinitivă, s-a reținut că aceștia se fac vinovați de faptele pentru care sunt trimiși în judecată, fiind condamnați la pedepse privative de libertate. La toate acestea se adaugă și faptul că ambii inculpați recurenți au statutul de recidiviști, fapt ce explică odată în plus necesitatea menținerii măsurii arestării preventivă.

Pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpații I.N. și A.I. sunt nefondate și a fi respinse, ca atare, urmând a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.I. și I.N. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 357/2/2006. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 120 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2006.