ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1140/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 16 ianuarie 2006, Curtea

de Apel București, secția I penală, a luat în discuție soluționare apelurilor

declarate de către inculpații I.N. și A.I. împotriva sentinței penale nr. 1626

din 6 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

în dosarul nr. 5636/2005.

Întrucât la acea dată apelurile

celor doi inculpați nu au putut fi judecate, cauza fiind amânată instanța de

apel, din oficiu, a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii

arestării preventive luată față de cei doi inculpați.

Prin încheierea de la acea dată (16

ianuarie 2006), Curtea de Apel București, secția I penală, în urma

verificărilor făcute și a actelor de la dosar, a constatat că în cauză nu au

dispărut temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive față de

inculpații I.N. și A.I., dispunând menținerea acesteia.

În motivarea acestei încheieri,

instanța de apel a arătat că „temeiurile care au stat la baza arestării inițiale

a celor doi inculpați subzistă și se impune în continuare privarea de libertate

a acestora, lăsarea în libertate prezentând pericol concret pentru ordinea

publică (pericol reflectat de natura și gravitatea faptelor deduse judecății),

creându-se astfel un climat de insecuritate în rândul societății civile”.

Împotriva acestei încheieri, în termen

legal, au declarat recurs inculpații I.N. și A.I. prin care susțin că în mod

nejustificat s-a dispus menținerea lor în stare de arest preventiv, în

realitate nemaifiind justificată această măsură, întrucât au dispărut

temeiurile pentru care a fost luată, judecarea apelurilor și eventual a

recursurilor declarate, putând avea loc cu ei în stare de libertate, neexistând

nici un indiciu că s-ar sustrage de la judecată ori că vor zădărnici aflarea

adevărului.

Recursurile declarate de inculpații

I.N. și A.I. sunt nefondate.

Analizând actele și lucrările de la

dosar se constată că în mod legal și temeinic instanța de apel a menținut

starea de arest a celor doi inculpați.

Se constată, de asemenea, pe lângă

faptul că nu au dispărut temeiurile pentru care s-a luat față de cei doi

recurenți măsura arestării preventive, că între timp, prin hotărâre

judecătorească, e drept nedefinitivă, s-a reținut că aceștia se fac vinovați de

faptele pentru care sunt trimiși în judecată, fiind condamnați la pedepse

privative de libertate.

La toate acestea se adaugă și faptul

că ambii inculpați recurenți au statutul de recidiviști, fapt ce explică odată

în plus necesitatea menținerii măsurii arestării preventivă.

Pentru considerentele arătate,

urmează a se constata că recursurile declarate de inculpații I.N. și A.I. sunt

nefondate și a fi respinse, ca atare, urmând a se dispune potrivit

dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații A.I. și I.N. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2006

a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 357/2/2006.

Obligă pe recurenți la plata sumei

de câte 120 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de câte 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 februarie 2006.