ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 905/2006

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin Încheierea din 25 ianuarie 2006,

pronunțată în dosarul nr. 1201/P/AP/2005, Curtea de Apel Brașov, secția penală,

a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat D.A., în baza 300

2

și a art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, a

declarat recurs inculpatul D.A.

Înalta Curte constată, că recursul

declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 300

2

C.

proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată

este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia

arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

.

Conform art. 160

b

alin. (3)

din același cod, când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de

apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză,

pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul P.Șt.C. a comis

fapta de tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art.

174 și art. 176 lit. c) C. pen., iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă

un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării

preventive.

Înalta Curte reține că încheierea

instanței de apel este legală și justificată.

Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F.,

referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpatul D.A. a fost inițial arestat în vederea aducerii sale în

fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui

că a săvârșit o infracțiune [(lit. c)].

Ulterior, măsura arestării a fost

menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct.

1 lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpatului la

pedeapsa de 10 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 34 din 9 mai 2005

a Tribunalului Covasna, secția penală).

Chiar dacă sentința nu a rămas,

încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este

justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care

legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe

că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Constatând că sunt întrunite atât

cerințele art. 300

2

și ale art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din C.A.D.O.L.F., Curtea

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă

de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.A. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2006 a Curții

de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 1201/P/AP/2005.

Obligă pe recurent la plata sumei de

100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10

februarie 2006.