ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7010/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 23 noiembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 785/P/AP/2005, Curtea de Apel Brașov a dispus, printre altele, menținerea arestării preventive a inculpatului J.E. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că în speță se mențin aceleași temeiuri care au dus la luarea măsurii arestării preventive și față de dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., se justifică privarea de libertate în continuare a inculpatului. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul J.E. a declarat recurs, solicitând judecarea sa în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept [(art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.)] care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului J.E.

Înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârșirea unei infracțiuni continuate de înșelăciune, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție. Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii. Faptul că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză nu alterează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii și normele C.E.A.D.O.L.F.

Având în vedere cele arătate mai sus este justificată dispoziția instanței de apel de a menține arestarea preventivă a inculpatului. Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.E. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.E. împotriva încheierii din 23 noiembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 785/P/AP/2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 decembrie 2005.