ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7010/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 23 noiembrie

2005 pronunțată în dosarul nr. 785/P/AP/2005, Curtea de Apel Brașov a dispus,

printre altele, menținerea arestării preventive a inculpatului J.E.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut, în esență, că în speță se mențin aceleași temeiuri

care au dus la luarea măsurii arestării preventive și față de dispozițiile art.

300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., se justifică

privarea de libertate în continuare a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, inculpatul J.E. a declarat recurs, solicitând judecarea sa în

stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este nefondat,

pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 160

b

alin.

(1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control

judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

În cauză, așa cum rezultă din

încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor

dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de

drept [(art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.)] care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de

libertate a inculpatului J.E.

Înalta Curte apreciază că în raport

de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii

faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat prin

săvârșirea unei infracțiuni continuate de înșelăciune, lăsarea în libertate a

acestuia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea

unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de

justiție.

Pe de altă parte, asemenea fapte

neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și

ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Faptul că a fost pronunțată o

hotărâre de condamnare în cauză nu alterează prezumția de nevinovăție,

limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii și normele C.E.A.D.O.L.F.

Având în vedere cele arătate mai sus

este justificată dispoziția instanței de apel de a menține arestarea preventivă

a inculpatului.

Așa fiind, Înalta Curte, în

conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.E.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul J.E. împotriva încheierii din 23 noiembrie 2005 a Curții

de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 785/P/AP/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 RON (1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 decembrie 2005.