ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3914/2007

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 26 iulie 2007, pronunțată în dosarul nr. 15.072/3/2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat P.V., în baza 300 2 și a art. l60 b alin. (3) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate. A susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare. Înalta Curte constată, că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente: Potrivit art. 300" C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. l60 b . Conform art. l60 b alin. (3) din același cod, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul P.V. a comis fapta de omor prevăzută de art. 174 alin. (l) C. pen., iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive, Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și temeinică.

Astfel, potrivit art. 5 pct. l din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost inițial arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune [(lit. c)], Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct. l lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpatului la pedeapsa de 12 ani închisoare (aplicată prin Sentința penală nr. 807/ F din 1 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a Ii-a penală). Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300 2 și ale art. 160 alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. l lit. a) și c) din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Referitor la pretinsa încălcare a dreptului la apărare, Înalta Curte constată că recurentului inculpat i-a fost respectat dreptul la apărare, desemnându-i-se un apărător din oficiu care i-a acordat asistență juridică. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat P.V. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 140 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva încheierii din 26 iulie 2007 a Curții de Apel București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. 15072/3/2006 (1835/2007). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 august 2007.