ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3914/2007

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 26 iulie 2007,

pronunțată în dosarul nr. 15.072/3/2006,

Curtea de Apel

București, secția I penală, a menținut arestarea preventivă a apelantului

inculpat P.V.,

în baza 300

2

și a art. l60

b

alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, solicitând

revocarea măsurii arestării preventive și punerea

sa în libertate. A susținut că i-a

fost încălcat dreptul la apărare.

Înalta Curte constată, că recursul

declarat de inculpat este nefondat, pentru

următoarele

argumente:

Potrivit art. 300" C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul

este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul

judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.

l60

b

.

Conform art. l60

b

alin. (3) din același cod, când instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de

libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării

preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste

dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive

verosimile de a bănui că inculpatul P.V. a comis fapta de omor prevăzută de art.

174 alin. (l) C. pen., iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive,

Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și

temeinică.

Astfel, potrivit art. 5 pct. l din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile

de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost

inițial arestat în vederea aducerii  sale  în  fața  autorităților judiciare  competente

existând  motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune [(lit. c)],

Ulterior, măsura arestării a fost

menținută pe baza condamnării pronunțate

de un tribunal

competent [(art. 5 pct. l lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul

condamnării inculpatului la pedeapsa de 12 ani

închisoare (aplicată prin Sentința

penală nr. 807/ F din 1 iunie 2007 a

Tribunalului București, secția a Ii-a penală).

Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării

preventive a inculpatului este justificată,

acesta fiind trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede

o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și

existând probe certe că

lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300

2

și ale

art. 160 alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. l lit. a) și

c) din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

Referitor la pretinsa încălcare a dreptului la apărare, Înalta Curte

constată

că recurentului inculpat i-a fost

respectat dreptul la apărare, desemnându-i-se un

apărător din oficiu

care i-a acordat asistență juridică.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat P.V. va

fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 140 lei, din

care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva

încheierii din 26 iulie 2007 a Curții de Apel București, Secția I

Penală, pronunțată în dosarul nr. 15072/3/2006

(1835/2007).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 august 2007.