ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3918/2007

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din6 august 2007, pronunțată în dosarul nr. 359/96/2006,

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze eu minori și de familie,

a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat C.D., în baza 300

2

și a art. l60

b

alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, solicitând

revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate.

Înalta Curte constată, că recursul declarat de inculpat este nefondat,

pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este

arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății,

legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. l60

b

.

Conform art. 160 alin. (3) din același cod, când instanța constată că

temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,

instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste

dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive

verosimile de a bănui că inculpatul C.D. a comis fapta de omor calificat

prevăzută de art. 174 alin. (l), art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen., iar lăsarea

sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus

menținerea arestării preventive.

Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și

temeinică.

Astfel, potrivit art. 5 pct. l din C.A.D.O.L.F.

, referitor la cazurile de excepție în care o

persoană poate fi

lipsită de libertate, inculpatul a fost inițial arestat în vederea aducerii

sale în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a

bănui că a săvârșit o infracțiune [(lit. c)].

Ulterior, măsura arestării a fost

menținută pe baza condamnării pronunțate

de un tribunal

competent [(art. 5 pct. l lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul

condamnării inculpatului la pedeapsa de 22 ani

închisoare (aplicată prin Sentința

penală nr. 207 din 14 iunie 2007 a

Tribunalului Harghita, secția penală).

Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării

preventive a inculpatului este justificată,

acesta fiind trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede o

pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și

existând probe certe că lăsarea

sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (fiind și

recidivist).

Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300

2

și ale

art. l60

b

alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. l lit.

a) și c) din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat C.D. va

fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 140 lei, din

care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva încheierii

din 6 august 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 3 59/96/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 august 2007.