ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 35/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.193 din 3 septembrie 2003 a Tribunalului Hunedoara, inculpatul M.A.D. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174, art. 175 lit.i, cu aplicarea art.99 și urm. C. pen., art.73 lit.b și art.76 alin.2 din același cod. S-a făcut aplicarea art.71, 64 C.pen. În baza art.350 C. proc. pen., s-a prelungit arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 c.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenției de la 12 martie 2003 la 3 septembrie 2003. În baza art.14 și 346 C.proc.pebn., art.998 și urm. C. civ., inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente M.C.

și M.R. la plata despăgubirilor civile, după cum urmează: - 49.000.000 lei către partea civilă D.M.; - 4.211.850 lei către partea civilă Spitalul județean Hunedoara; - 458.500 lei către partea civilă Spitalul municipal Orăștie. În baza art.191 C. proc .pen., inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 4.000.000 lei. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 5 martie 2003, inculpatul M.A.D. și victima D.L.D., aflată în stare de ebrietate, au avut o discuție contradictorie pe care a curmat-o intervenția martorilor.

Inculpatul s-a depărtat de locul incidentului, pentru a se îndrepta spre casă, dar victima a alergat după el, intenționând să îl lovească. Inculpatul s-a ferit, a scos din buzunarul hainei un lanț metalic pe care și l-a înfășurat peste mâna dreaptă și a lovit victima în cap, aceasta decedând la 12 martie 2003; moartea sa a fost violentă și s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană și hemoragie meningo-cerebrală, complicată cu bronhopenumonie, leziunile tanatogeneratoare putând fi produse prin lovire activă cu un corp dur. Inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute pe baza materialului de urmărire penală administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a plângerii, proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, acte medicale și medico-legale, declarațiile părții civile, declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr.354 din 16 octombrie 2003, a respins ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.A.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și schimbarea încadrării juridice a infracțiunii din omor calificat în lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 C.pen., cu consecința aplicării unei pedepse în cuantum mai mic. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art.385 9 alin.1 pct.17 C .proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că, instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului M.A.D., dând încadrarea juridică legală și temeinică faptei comisă de acesta.

Provocat de atitudinea victimei, inculpatul a ripostat violent, lovind-o în cap după ce și-a înfășurat pe mână un lanț metalic cu zale. Hotărârea de a recurge la folosirea acestei arme, gesturile de a scoate lanțul de metal din buzunarul hainei și de a-l înfășura pe mână, dovedesc că inculpatul a gândit proporțiile reacției sale și consecințele acesteia, acceptând posibilitatea producerii unui rezultat letal în condițiile în care zona vizată de lovitură a fost capul. Forța lovirii aplicate a cauzat fractura craniului victimei și producerea unei hemoragii meningo-cerebrale, urmări care demonstrează violența, intensitatea acțiunii inculpatului. Aceste elemente de fapt obiectivează intenția inculpatului care nu a fost în sensul lovirii și vătămării integrității corporale sau a sănătății victimei (moartea instalându-se accidental), ci chiar a prevăzut producerea decesului pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat ca posibilitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se impune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul M.A.D., fapta comisă de acesta constituind infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.174-175 lit.i C. pen., cu aplicarea art.99 și urm., art.73 lit.b și art.76 alin.2 C.pen. Constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului în temeiul dispozițiilor art.385 15 pct.1 lit.b C. proc. pen. Timpul arestării preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 12 martie 2003 la 7 ianuarie 2004, în conformitate cu dispozițiile art.385 17 alin.4 C. proc.

pen. și art.88 C. pen. În baza art.192 alin.2 și 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, avansându-se din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A.D. împotriva deciziei penale nr.354/A din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 12 martie 2003 la 7 ianuarie 2004. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.