ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 245/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 897

din 30 iunie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul Șt.N. la 23 ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare,

pronunțată prin sentința penală nr. 25 din 7 ianuarie 1999, și s-a adăugat la

pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în final 24 ani

închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a

dedus prevenția inculpatului de la 1 februarie 2003, la zi, iar în baza art.

350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Potrivit art. 118 lit. b) C.

pen., s-a confiscat cuțitul folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.

S-a luat act că partea

vătămată Spitalul de Urgență București nu s-a constituit parte civilă în cauză,

inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență că, în noaptea de 31 ianuarie 2003, în

timp ce se aflau în domiciliul comun din comuna Măgurele, pe fondul consumului

de băuturi alcoolice, având o altercație cu mama sa, inculpatul a înjunghiat-o

cu un cuțit în zona abdominală, provocându-i leziuni care i-au cauzat moartea.

Curtea de Apel București,

prin decizia penală nr. 712 din 5 octombrie 2004, admițând apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul Șt.N., a schimbat

încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 –

art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea

de omor, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c), text de lege în baza cărora

l-a condamnat pe inculpat la 20 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

Celelalte dispoziții ale

sentinței au fost menținute.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 1 februarie 2003, la zi.

În motivarea deciziei s-a

reținut că inculpatul a săvârșit fapta în luna februarie 2003, deci după

împlinirea termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. și, pe cale de

consecință, în cauză fiind incidente prevederile art. 86 C. pen., se impunea

înlăturarea stării de recidivă în cauză, prin aplicarea art. 334 C. proc. pen.

Împotriva menționatelor

hotărâri, inculpatul Șt.N. a declarat recurs, solicitând în principal să fie

achitat, întrucât nu a comis faptele reținute în sarcina sa, iar în subsidiar

redozarea pedepsei.

Examinând hotărârile

atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu,

se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 174 – art. 175 lit. c) C.

pen., fiind corespunzătoare.

Din probele administrate

(procesul-verbal și fotografiile judiciar-operative întocmite cu ocazia

cercetării locului faptei, raportul de constatare medico-legală de autopsie și

declarațiile martorilor Șt.G., Șt.D. și B.E., coroborate cu recunoașterile

inculpatului) care au fost analizate în considerentele hotărârilor recurate,

rezultă, în adevăr că în noaptea de 31 ianuarie 2003, în timp ce se aflau în

domiciliul comun, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între părți având

loc o altercație, inculpatul a lovit-o pe mama sa cu un cuțit în regiunea

abdominală, provocându-i leziuni grave care au dus la moartea victimei.

De menționat este faptul că

inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii în împrejurările reținute de

cele două instanțe, în apel criticând hotărârea atacată numai sub aspectul

individualizării pedepsei.

Referitor la pedeapsa de 20

ani închisoare, aplicată inculpatului în apel se constată că aceasta a fost

corect individualizată, la stabilirea ei instanța având în vedere criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul sporit de pericol social al

infracțiunii comise, împrejurările concrete în care au fost comise faptele

(fiind admonestat de mama sa pentru că se afla în stare de ebrietate și avea un

comportament indecent, inculpatul a ripostat violent, aplicând acesteia o

lovitură de cuțit în regiunea abdominală, cauzându-i moartea) cât și de

persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale.

Întrucât din actele

dosarului nu rezultă nici existența unor motive de casare prevăzute de art. 385

9

alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu,

urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea

recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 88 C. pen., se

va deduce, din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive, de

la 1 februarie 2003, la zi.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul Șt.N. împotriva deciziei penale nr. 712 din 5

octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 1 februarie 2003 la 13 ianuarie

2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 ianuarie 2005.