ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 327/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1041

din 25 august 2004 a Tribunalului București, inculpatul

A.G.

a fost condamnat la 10 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 alin. ultim., art. 37

lit. a) și art. 80 C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002 și art. 83 C. pen., a revocat grațierea și suspendarea condiționată a

executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 3894 din 12 decembrie 2002 a Judecătoriei sectorului 5 București și

a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca

inculpatul să execute în final 12 ani închisoare.

În baza art. 113 C. pen., a

obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoșire.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., a dispus confiscarea cuțitului corp delict ridicat de la locul faptei.

A luat act că partea

vătămată A.O.P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a reținut că inculpatul

A.G. locuia cu tatăl său, victima A.I. în apartamentul situat în București,

str. Theodor Palady.

Pe fondul consumului de

alcool și a unor probleme de natură financiară, între cei doi a existat o stare

conflictuală acută, concretizată prin mai multe scandaluri, în cadrul cărora

victima devenea violentă, lovind-l pe inculpat.

În seara zilei de 29

decembrie 2003, între inculpat și victimă s-a iscat o discuție contradictorie,

după ce anterior aceștia consumaseră împreună cantități mari de alcool.

Incidentul a luat amploare,

în special datorită comportamentului victimei, care l-a amenințat pe inculpat

cu moartea.

Scandalul a durat până, în

jurul orei 1,00, când victima l-a amenințat pe inculpat cu un cuțit de

bucătărie.

În acest context, pe fondul

consumului de alcool și a tulburării de personalitate, inculpatul a luat

cuțitul din mâna victimei și a aplicat acesteia 23 de lovituri, cu precădere în

zona capului, feței și intratoracic cu interesarea plastronului sterno-costal

și viscerelor toraco-abdominale, care au avut drept consecință hemoragia

internă și moartea victimei.

Instanța de fond a apreciat

că inculpatul a săvârșit fapta în stare de provocare și, în raport de

comportamentul violent a victimei, care l-a mai lovit și anterior, a reținut în

favoarea acestuia circumstanțe atenuante judiciare, conform art. 74 alin. (2)

C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepsei instanța a mai avut în vedere, între altele, și că

inculpatul avea discernământul diminuat în momentul comiterii faptei.

Împotriva hotărârii primei

instanțe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul A.G.

Parchetul a susținut că

instanța de fond, stabilind corect circumstanțele reale ale faptei, nu a făcut

o corectă apreciere și evaluare a circumstanțelor personale ale celui în cauză

și nu a dat eficiență cuvenită acestora.

S-a susținut că gravitatea

maximă a faptei comisă de inculpat, antecedentele penale care pun în evidență o

periculozitate socială extremă, fac ca în speță să fie vorba de o situație cu

totul excepțională, de un caz limită, pentru care este pe deplin justificată

aplicarea unei pedepse către maximul special prevăzut de lege.

Inculpatul, prin apărător, a

solicitat a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în

favoarea sa și reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului

acesteia.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 707/ A din 27 septembrie 2004, a

admis apelul declarat de procuror și a desființat în parte sentința atacată,

pentru greșita reținere a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și cuantumul

pedepsei.

A înlăturat aplicarea art.

73 lit. b) și art. 74 C. pen. și a condamnat inculpatul A.G. la 15 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 – art. 175

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

A menținut revocarea

grațierii și suspendării condiționate a pedepsei anterioare de 2 ani

închisoare, urmând ca în final inculpatul A.G. să execute 17 ani de închisoare.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Prin aceeași decizie, apelul

declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe a fost respins ca

nefondat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de control judiciar a reținut că, potrivit actelor medico-legale

aflate la dosar, decesul victimei a avut loc în locuința comună, datorită

hemoragiei interne, consecința unui politraumatism cu multiple plăgi tăiate

penetrante intratoracic profunde, interesând organele toraco-abdominale,

existând o legătură directă de cauzalitate între aceste leziuni și deces.

Violența extremă a

agresiunii rezultă din descrierea plăgilor din care un număr de 20 în zona

taracal anterior, alte plăgi tăiate profunde fiind evidențiate pe ambele mâini,

antebrațul stâng și regiunea facială.

După consumarea faptelor, la

care au asistat alte persoane, inculpatul a ieșit din apartament și le-a spus

martorilor că și-a omorât tatăl, împrejurarea că a fost văzut cu sânge pe mâini

și pe haine, neputând conduce instanța la concluzia că victima l-a lovit, așa

cum pretinde inculpatul, o astfel de apărare nefiind susținută de nici o altă

probă.

Pătarea mâinilor

inculpatului s-a datorat altercației cu victima, susținerea sa că sunt cauzate

de victimă, fiind infirmate de concluziile raportului de expertiză

medico-legală potrivit cărora leziunile membrelor superioare ale victimei și nu

ale inculpatului au avut caracter de autoapărare.

Victima avea 71 de ani și

era sub influența alcoolului, așa încât, chiar dacă și-ar fi înjurat fiul și

l-ar fi amenințat, așa cum afirmă inculpatul, o astfel de conduită nu justifica

reacția de extremă violență a acestuia din urmă și nu putea provoca o puternică

tulburare sau emoție sub stăpânirea căreia să fi acționat.

Din fișa de cazier judiciar

rezultă că inculpatul a suferit condamnări pentru infracțiuni de violență, așa

încât nici reținerea circumstanțelor atenuante, conform art. 74 alin. (2) C.

pen., nu este justificată.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri inculpatul a declarat recurs, susținând că în mod greșit s-a înlăturat

aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 C. pen.

Recurentul a susținut că, în

mod legal, instanțele trebuia să rețină starea de legitimă apărare. Or, nu s-a

decis în acest sens, ca urmare a greșitei aprecieri a probelor administrate.

În concluzie, inculpat a

solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor pronunțate în

cauză, reținerea art. 73 lit. b) și art. 74 C. pen. și reindividualizarea

pedepsei în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Pentru reținerea

circumstanței atenuante legale, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., este

necesară constatarea îndeplinirii cumulative a condițiilor obiective, cu

referire la actul provocator și a condițiilor subiective, cu referire la

puternica tulburare sau emoție, prevăzute de textul menționat.

Or, în raport de situația

expusă, actele săvârșite de victimă, potrivit afirmațiilor inculpatului, chiar

reale dacă ar fi fost, nu aveau aptitudinea de a constitui provocare, în sensul

art. 73 lit. b) C. pen., neputând fi vorba de o puternică tulburare produsă

acestuia din urmă. Drept urmare, în mod judicios instanța de control judiciar a

înlăturat aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., actele victimei putând fi

apreciate, cel mult, ca o cauză a stării de surescitare nervoasă a

inculpatului, pe fondul bolii de care suferea, de care s-a ținut cont la

individualitatea pedepsei între limitele prevăzute de norma incriminatoare. Cu

atât mai mult, eventuala amenințare a inculpatului de către victimă, pe fondul

unei stări conflictuale vechi, nu constituie un atac de natură a genera starea

de legitimă apărare, așa cum susține inculpatul că ar fi trebuit să rețină

instanțele.

Pe de altă parte, existența

unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen., nu obligă

instanța de judecată să o considere circumstanță atenuantă judiciară și, prin

mecanismul spectaculos al acestora, să coboare pedeapsa sub minimul prevăzut de

norma incriminatoare.

Astfel, recunoașterea împrejurării

invocate drept circumstanță atenuantă este lăsată la aprecierea instanței de

judecată, apreciere în care se ține seama de pericolul social concret al

faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de

urmările produse, precum și de orice elemente de apreciere privitoare la

persoana inculpatului.

Or, perseverența

infracțională a inculpatului, antecedentele sale penale care pun în evidență o

periculozitate socială deosebită, exclud concluzia unui comportament social

anterior pozitiv și caracterului accidental al faptei comise, în raport de care

s-ar putea reține circumstanțe atenuante judiciare în favoarea acestuia.

Drept urmare, în mod

judicios instanța de apel a dispus în sensul înlăturării art. 74 – art. 76 C.

pen., fără temei aplicate de prima instanță.

Totodată, pedeapsa aplicată

inculpatului de către instanța de control judiciar este just individualizată,

în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și de natură a

asigura realizarea scopului și funcțiilor acesteia, stabilite prin art. 52 din

același cod.

Ca atare, hotărârea atacată

nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., invocat de inculpat.

În fine, examinând cauza în

raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nici alte

cazuri de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

A.G.

Se va deduce prevenția de la

20 decembrie 2003 la 17 ianuarie 2005.

Totodată, în baza art. 192

alin. (2) din același cod, inculpatul menționat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva deciziei penale nr. 707/ A din

27 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă timpul

arestării preventive a inculpatului, de la 30 decembrie 2003 la 17 ianuarie

2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 ianuarie 2005.