ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 327/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1041 din 25 august 2004 a Tribunalului București, inculpatul A.G. a fost condamnat la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 alin. ultim., art. 37 lit. a) și art. 80 C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 și art. 83 C. pen., a revocat grațierea și suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3894 din 12 decembrie 2002 a Judecătoriei sectorului 5 București și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în final 12 ani închisoare.

În baza art. 113 C. pen., a obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoșire. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea cuțitului corp delict ridicat de la locul faptei. A luat act că partea vătămată A.O.P. nu s-a constituit parte civilă în cauză. S-a reținut că inculpatul A.G. locuia cu tatăl său, victima A.I. în apartamentul situat în București, str. Theodor Palady. Pe fondul consumului de alcool și a unor probleme de natură financiară, între cei doi a existat o stare conflictuală acută, concretizată prin mai multe scandaluri, în cadrul cărora victima devenea violentă, lovind-l pe inculpat. În seara zilei de 29 decembrie 2003, între inculpat și victimă s-a iscat o discuție contradictorie, după ce anterior aceștia consumaseră împreună cantități mari de alcool.

Incidentul a luat amploare, în special datorită comportamentului victimei, care l-a amenințat pe inculpat cu moartea. Scandalul a durat până, în jurul orei 1,00, când victima l-a amenințat pe inculpat cu un cuțit de bucătărie. În acest context, pe fondul consumului de alcool și a tulburării de personalitate, inculpatul a luat cuțitul din mâna victimei și a aplicat acesteia 23 de lovituri, cu precădere în zona capului, feței și intratoracic cu interesarea plastronului sterno-costal și viscerelor toraco-abdominale, care au avut drept consecință hemoragia internă și moartea victimei. Instanța de fond a apreciat că inculpatul a săvârșit fapta în stare de provocare și, în raport de comportamentul violent a victimei, care l-a mai lovit și anterior, a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante judiciare, conform art. 74 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a mai avut în vedere, între altele, și că inculpatul avea discernământul diminuat în momentul comiterii faptei. Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul A.G. Parchetul a susținut că instanța de fond, stabilind corect circumstanțele reale ale faptei, nu a făcut o corectă apreciere și evaluare a circumstanțelor personale ale celui în cauză și nu a dat eficiență cuvenită acestora. S-a susținut că gravitatea maximă a faptei comisă de inculpat, antecedentele penale care pun în evidență o periculozitate socială extremă, fac ca în speță să fie vorba de o situație cu totul excepțională, de un caz limită, pentru care este pe deplin justificată aplicarea unei pedepse către maximul special prevăzut de lege.

Inculpatul, prin apărător, a solicitat a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa și reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 707/ A din 27 septembrie 2004, a admis apelul declarat de procuror și a desființat în parte sentința atacată, pentru greșita reținere a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și cuantumul pedepsei. A înlăturat aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 C. pen. și a condamnat inculpatul A.G. la 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. A menținut revocarea grațierii și suspendării condiționate a pedepsei anterioare de 2 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul A.G.

să execute 17 ani de închisoare. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Prin aceeași decizie, apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe a fost respins ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că, potrivit actelor medico-legale aflate la dosar, decesul victimei a avut loc în locuința comună, datorită hemoragiei interne, consecința unui politraumatism cu multiple plăgi tăiate penetrante intratoracic profunde, interesând organele toraco-abdominale, existând o legătură directă de cauzalitate între aceste leziuni și deces. Violența extremă a agresiunii rezultă din descrierea plăgilor din care un număr de 20 în zona taracal anterior, alte plăgi tăiate profunde fiind evidențiate pe ambele mâini, antebrațul stâng și regiunea facială.

După consumarea faptelor, la care au asistat alte persoane, inculpatul a ieșit din apartament și le-a spus martorilor că și-a omorât tatăl, împrejurarea că a fost văzut cu sânge pe mâini și pe haine, neputând conduce instanța la concluzia că victima l-a lovit, așa cum pretinde inculpatul, o astfel de apărare nefiind susținută de nici o altă probă. Pătarea mâinilor inculpatului s-a datorat altercației cu victima, susținerea sa că sunt cauzate de victimă, fiind infirmate de concluziile raportului de expertiză medico-legală potrivit cărora leziunile membrelor superioare ale victimei și nu ale inculpatului au avut caracter de autoapărare. Victima avea 71 de ani și era sub influența alcoolului, așa încât, chiar dacă și-ar fi înjurat fiul și l-ar fi amenințat, așa cum afirmă inculpatul, o astfel de conduită nu justifica reacția de extremă violență a acestuia din urmă și nu putea provoca o puternică tulburare sau emoție sub stăpânirea căreia să fi acționat.

Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a suferit condamnări pentru infracțiuni de violență, așa încât nici reținerea circumstanțelor atenuante, conform art. 74 alin. (2) C. pen., nu este justificată. Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul a declarat recurs, susținând că în mod greșit s-a înlăturat aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 C. pen. Recurentul a susținut că, în mod legal, instanțele trebuia să rețină starea de legitimă apărare. Or, nu s-a decis în acest sens, ca urmare a greșitei aprecieri a probelor administrate. În concluzie, inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor pronunțate în cauză, reținerea art. 73 lit. b) și art. 74 C. pen.

și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Pentru reținerea circumstanței atenuante legale, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., este necesară constatarea îndeplinirii cumulative a condițiilor obiective, cu referire la actul provocator și a condițiilor subiective, cu referire la puternica tulburare sau emoție, prevăzute de textul menționat. Or, în raport de situația expusă, actele săvârșite de victimă, potrivit afirmațiilor inculpatului, chiar reale dacă ar fi fost, nu aveau aptitudinea de a constitui provocare, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., neputând fi vorba de o puternică tulburare produsă acestuia din urmă.

Drept urmare, în mod judicios instanța de control judiciar a înlăturat aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., actele victimei putând fi apreciate, cel mult, ca o cauză a stării de surescitare nervoasă a inculpatului, pe fondul bolii de care suferea, de care s-a ținut cont la individualitatea pedepsei între limitele prevăzute de norma incriminatoare. Cu atât mai mult, eventuala amenințare a inculpatului de către victimă, pe fondul unei stări conflictuale vechi, nu constituie un atac de natură a genera starea de legitimă apărare, așa cum susține inculpatul că ar fi trebuit să rețină instanțele. Pe de altă parte, existența unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen., nu obligă instanța de judecată să o considere circumstanță atenuantă judiciară și, prin mecanismul spectaculos al acestora, să coboare pedeapsa sub minimul prevăzut de norma incriminatoare.

Astfel, recunoașterea împrejurării invocate drept circumstanță atenuantă este lăsată la aprecierea instanței de judecată, apreciere în care se ține seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, precum și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana inculpatului. Or, perseverența infracțională a inculpatului, antecedentele sale penale care pun în evidență o periculozitate socială deosebită, exclud concluzia unui comportament social anterior pozitiv și caracterului accidental al faptei comise, în raport de care s-ar putea reține circumstanțe atenuante judiciare în favoarea acestuia. Drept urmare, în mod judicios instanța de apel a dispus în sensul înlăturării art. 74 – art. 76 C. pen., fără temei aplicate de prima instanță.

Totodată, pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de control judiciar este just individualizată, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și de natură a asigura realizarea scopului și funcțiilor acesteia, stabilite prin art. 52 din același cod. Ca atare, hotărârea atacată nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpat. În fine, examinând cauza în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nici alte cazuri de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G.

Se va deduce prevenția de la 20 decembrie 2003 la 17 ianuarie 2005. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul menționat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva deciziei penale nr. 707/ A din 27 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului, de la 30 decembrie 2003 la 17 ianuarie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2005.