ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4293/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102 din 16

martie 2004, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpatul D.I. la 7 ani

închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și

(2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen. (prin schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2)

lit. d) și c) și alin. (3) lit. b) C. pen.); la 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1),

(3) și (4

1

) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea,

prevăzută de art. 184 alin. (1), (2) și (4

1

) C. pen. și la câte 3

ani închisoare, pentru infracțiunile, prevăzute de art. 78 alin. (1), art. 79

alin. (1) și art. 81 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, urmând ca, potrivit

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de

7 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în final 7 ani și 6 luni închisoare.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 26 decembrie

2003.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumelor de 25.000.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă A.N. și

5.000.000 lei, daune morale către partea vătămată C.E., cât și la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 2.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în seara zilei de 25 decembrie 2003, prin acte de violență

exercitate asupra părții vătămate A.N. Inculpatul a intrat în posesia

autoturismului proprietatea acestuia pe care l-a condus apoi pe drumurile

publice deși nu poseda permis de conducere și se afla în stare de ebrietate

(alcoolemie 1,90 gr. %o) accidentând pe C.E., care a suferit vătămări corporale

ce au necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 323 din 30 iunie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile prin care

Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul solicitau redozarea

pedepsei.

Împotriva menționatelor hotărâri,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, în temeiul art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând, ca și în apel, majorarea

pedepsei, pe care o consideră prea blândă în raport de numărul mare al faptelor

comise și de pericolul social sporit al acestora.

Examinând hotărârile atacate, în

raport de motivele de casare invocate, cât și din oficiu, se constată că

instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului,

încadrarea juridică fiind corespunzătoare.

Din probele dosarului, care au fost

analizate în considerentele hotărârilor, rezultă, în adevăr, că în seara zilei

de 25 decembrie 2003, prin lovire și amenințarea cu un cuțit, a persoanei

vătămate A.N., inculpatul a intrat în posesia autoturismului proprietatea

acestuia, pe care l-a condus, apoi pe drumurile publice, deși nu poseda permis

de conducere și se afla în stare de ebrietate, accidentând pe C.E., care a

suferit vătămări corporale ce au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale

pentru vindecare.

Referitor la pedepsele aplicate, se

constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea lor,

instanțele având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

gradul sporit de pericol social al infracțiunilor comise, constând în

sustragerea, prin violență a unui autoturism pe care l-a condus apoi pe

drumurile publice deși se afla în stare de ebrietate și nu poseda permis de

conducere, accidentând o persoană, dar și de persoana inculpatului, care nu

posedă antecedente penale, este tânăr și în cursul procesului a avut o

atitudine sinceră, regretând faptele comise.

În atare situație, în mod just, cele

două instanțe au apreciat că pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, sporită

cu 6 luni, este îndestulătoare, fiind de natură să atingă scopul preventiv și

educativ al pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, nefiind

fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a

fi respins.

Potrivit art. 88 C. pen., se va

deduce, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat

preventiv, respectiv de la 26 decembrie 2003, la zi.

Onorariul pentru apărătorul desemnat

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr.

323 din 10 iunie 2004 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul D.I.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 26 decembrie 2003 la 27 august

2004.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 august 2004.