ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1250/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 134 din 15 aprilie 2003 a Tribunalului Mureș a fost condamnat inculpatul G.S. la pedeapsa de 6 ani închisoare, sporită la 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea în concurs real a 15 infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a), 75 lit. c) și art. 13 C. pen. și de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

și s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. S-a luat act că părțile vătămate N.A., C.E., D.C., I.I., F.V., M.E., M.S., M.G., D.I. și S.G. nu s-au constituit părți civile, iar potrivit art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata următoarelor sume drept despăgubiri civile : 8.358.000 lei către A.R. cu referire la fapta săvârșită în dauna părții vătămate F.M.; 900.000 lei către partea civilă K.G.; 5.000.000 lei către partea civilă P.F.; 1.500.000 lei către partea civilă C.G. și 5.000.000 lei către partea civilă B.M. Conform art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 11.535.000 lei, iar în baza art. 15 alin. (2) din același cod a fost respinsă cererea părții civile P.F.

de obligare a inculpatului la plata sumei de 50.000.000 lei despăgubiri. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în fapt că, în perioada 19 ianuarie 1996, 31 ianuarie 1997, inculpatul singur sau împreună cu alte persoane majore și minore, prin violență a sustras bani și bunuri de la părțile vătămate. Totodată, s-a apreciat în baza materialului probator al cauzei că inculpatul nu este autorul infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., săvârșită asupra părții vătămate P.M. Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia penală nr. 168 din 15 octombrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondată critica formulată în sensul greșitei achitări a inculpatului, pentru infracțiunea de viol.

Astfel, instanța de control judiciar, a considerat că, în cauză, nu au fost administrate probe certe de vinovăție și a apreciat că soluția de achitare este corectă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul care, a solicitat reducerea pedepsei. Recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu dispozițiile art. 385 1 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Aceste persoane pot declara recurs chiar dacă nu au folosit apelul, dacă, prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.

Întrucât în cauză, inculpatul nu a atacat cu apel sentința primei instanțe, iar apelul procurorului a fost respins, menținându-se hotărârea atacată, recursul declarat de inculpat este, potrivit textului legal evocat, inadmisibil. În consecință, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia, conform art. 192 alin. (2) din același cod, la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G.S., împotriva deciziei penale nr. 168/ A din 15 octombrie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2004.