ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4340/2021

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. Brăila a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - Direcția pentru Agricultură a Județului Brăila - Serviciul de Inspecții Tehnice și Control Clasificare Carcase Porcine, Bovine și Ovine – Zona IV, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie obligat pârâtul să emită un act administrativ în care să analizeze pe fond îndeplinirea criteriilor prevăzute de legislația comunitară în ceea ce privește derogările pe care statele membre le prevăd în materia obligativității clasificării carcaselor de animale la recomandarea Comunității Europene și să dispună exceptarea societății reclamante de la obligativitatea încheierii acestor operațiuni de clasificare. Prin cererea modificatoare din 08.11.2013 reclamanta a înțeles să atragă în proces și Comisia de Clasificare a Carcaselor București, iar prin precizările depuse la data de 12.12.2013, reclamanta a menționat că înțelege să se judece cu Comisia de Clasificare a Carcaselor București și cu MADR- Direcția pentru Agricultură Județeană Brăila - Serviciul de Inspecții Tehnice și control, clasificare carcase porcine, bovine și ovine - zona IV.

Prin sentința civilă numărul 619/2014 a Tribunalului Brăila s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Comisia de Clasificare a Carcaselor București și s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale - Direcția pentru Agricultură Județeană Brăila, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ., iar prin Decizia nr. 940/2015 a Curții de Apel Galați a fost admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., împotriva sentinței nr. 619/09.04.2014 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2013, a fost casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță Tribunalul Brăila – secția contencios administrativ.

Instanța de recurs a reținut că motivarea instanței de fond nu întrunește condițiile prevăzute de art. 425 C. proc. civ., nefiind analizate precizările din cererea modificatoare, prin modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a fost încălcat principiul contradictorialității, iar din motivarea sentinței nu rezultă argumente pentru care acțiunea a fost respinsă, nu sunt analizate probatoriile și nici înlăturate motivele, în fapt și în drept.

În fond după casare, prin sentința nr. 716/2015 a Tribunalului Brăila, a fost admisă excepția de necompetență a Tribunalului Brăila invocată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Brăila și a fost declinată soluționarea cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale - Direcția pentru Agricultură Județeană Brăila - Compartimentul Comisiei de Clasificare Carcase și Comisia de Clasificare a Carcaselor, în favoarea Curții de Apel Galați.

S-a reținut că, în condițiile în care legea organică nu prevede o competență specială, derogatorie de la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că exceptarea de la calificarea carcaselor se face printr-un act al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale care este organ al administrației centrale, tribunalul nu este competent a soluționa prezenta cauză.

Pe rolul Curții de Apel Galați, cauza a fost înregistrată la data de 28.12.2015 sub nr. de dosar x/2013

Prin sentința nr. 166/2016 pronunțată în data de 30 iunie 2016, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea reclamantei S.C. A. S.R.L. la judecata în contradictoriu cu Direcția pentru Agricultură Brăila-Serviciul de Inspecții Tehnice și Control Clasificare Carcase Porcine, Bovine și Ovine-Zona IV și cu Comisia de Clasificare a Carcaselor București și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu M.A.D.R, astfel cum a fost modificată.

Împotriva sentinței nr. 166/2016 din data de 30 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L..

Prin Decizia nr. 542 din 4 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 166/2016 din 30 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal.

Împotriva Deciziei nr. 542 din 4 februarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire S.C. A. S.R.L., întemeiată în drept pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, solicitând anularea acestei decizii și pronunțarea unei hotărâri în acord cu dispozițiile dreptului unional, respectiv cu Regulamentul Delegat UE 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017, aplicabil începând cu 11 iulie 2018, prin care se completează normele de aplicare a Regulamentului UE nr. 1308/2013 privind clasificarea carcaselor de bovine, porcine și ovine, regulament pe care instanța de recurs nu l-a analizat întrucât acesta nu exista la momentul pronunțării hotărârii instanței de fond, ce făcea obiectul recursului.

Hotărârea care a făcut obiectul recursului a fost pronunțată la data de 30 iunie 2016, iar Regulamentul delegat 2017/1182, iar în fata instanței de recurs a invocat aplicarea Regulamentului Delegat UE 2017/1182.

Instanța de recurs a reținut ca în calea de atac extraordinara este chemata sa verifice doar legalitatea hotărârii prin prisma corectei aplicări a legii la situația de fapt stabilita de instanța de fond, astfel încât cererea noastră de aplicare a derogărilor instituite printr-un alt regulament, decat cele invocate si analizate la momentul judecării fondului, nu poate fi primita.

Revizuienta a susținut că în dreptul administrativ supremația dreptului unional și-a găsit o consacrare legislativă specială, prin dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prevederi care reglementează o ipoteză distinctă de revizuire, adăugată celor prevăzute de C. proc. civ.

În acest sens s-a pronunțat Decizia nr. 45/2016 de către ICCJ prin care a admis sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, stabilind ca în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, indiferent de momentul pronunțării acestora și de împrejurarea invocării sau nu în litigiul de bază a dispozițiilor de drept european preexistente, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Ca atare, având in vedere supremația dreptului unional, indiferent de momentul apariției Regulamentelor emise de UE acestea au o forță juridica superioara, fiind obligatorii spre deosebire de directive si recomandări care nu au caracter obligatoriu.

Astfel, chiar dacă la momentul introducerii acțiunii existau Regulamentele UE 1234/2007 și 1249/2008, ulterior, mai precis la data de 20 decembrie 2013, a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene Regulamentul 1308/2013 din 17 decembrie 2013 prin care se abrogă Regulamentul 1234/2007, unde la art. 19 pct. 6 lit. c) și d) se stipulează ca "pentru sectorul cărnii de vita și mânzat, se stabilesc derogări speciale care pot fi acordate de statele membre abatoarelor care sacrifice puține animale din specia bovina" iar in ceea ce privește carnea de porc se arata ca "statele membre sunt autorizate sa nu aplice grila pentru clasificarea carcaselor de porc si sunt autorizate sa folosească alte criterii de evaluare decât greutatea si conținutul de carne macra sau sa prevadă derogări de la grila respectiva".

Urmare a precizărilor ce au fost considerate necesare după casare, revizuienta a cerut instanței de fond sa pronunțe o hotărâre prin care sa aplice derogările de la obligativitatea clasificării carcaselor de bovine și porcine, prevăzute în Regulamentul 1308/2013 și Regulamentul 1249/2008 ale Uniunii Europene, scutind-o astfel de încheierea contractelor de clasificare, invocând drept argument Regulamentele UE in vigoare la acel moment.

Anterior termenului din 04.02.2020 a depus Regulamentul delegat UE 2017/1182 al Comisie Europene, cu aplicare din 11 iulie 2018, pe care instanța de recurs, cu încălcarea Deciziei HP nr. 45/2016, a refuzat sa-l analizeze in sensul aplicării derogărilor de la obligativitatea clasificării carcaselor de bovine si porcine, derogări prevăzute expres în Art. 2 pct. 1 lit. a) și b) din Regulamentul delegat UE 2017/1182. Ori Regulamentul delegat 2017/1182 din 20.04.2017 era in esență o completare a normelor de aplicare a Regulamentului UE 1308/2013 si ca element de noutate, o abrogare a Regulamentului (CE) 1249/2008 ce fuseseră invocate pe tot parcursul procesului.

In preambulul Regulamentului 2017/1182 se arata tot ceea ce S.C. A. S.R.L. a susținut in acești ani de judecata continua: că deși nu este o obligație pentru statele membre ale UE, aceastea ar trebui sa prevadă, în vederea reducerii poverii administrative, "posibilitatea de a acorda unităților de mici dimensiuni derogări de la obligația generală de clasificare a carcaselor. Din experiența dobândită prin aplicarea grilei utilizate de Uniune pentru clasificare rezultă că este oportun să se prevadă astfel de derogări pentru abatoarele care sacrifică mai puțin de 150 de bovine cu vârsta de minimum opt luni sau mai puțin de 500 de porcine pe săptămână ca medie anuală."

Deși a învederat instanței, cu ocazia dezbaterilor, ca judecătorul national, însărcinat sa aplice in cadrul competentei sale dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe propria răspundere, neaplicata, orice dispoziție contrara din legislația națională, chiar ulterioara, fara a solicita sau aștepta realizarea prealabila a acestuia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu instituțional" (Cauza Simmenthal, C-106/77), instanța de recurs a pronunțat hotărârea cu încălcarea principiului aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României, refuzând sa pronunțe o hotărâre prin care sa dea eficienta si prioritate Regulamentului 2017/1182, aplicând direct derogările prevăzute de normele comunitare, pe motiv ca acest Regulament nu a fost analizat si de instanța de fond.

Regulamentele UE sunt acte juridice care se aplica automat si uniform, în toate statele membre, de-îndată ce intră în vigoare, fara a fi nevoie sa fie transpuse in legislația națională, fiind obligatorii pentru toate tarile membre UE.

Intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, în subsidiar, respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de revizuire, intimata a susținut că, prin raportare la dispozitivul Deciziei nr. 45/2016, aceasta are în vedere admisibilitatea revizuirii în contextul pronunțării unei decizii de către CJUE, condiționat, în mod implicit, de preexistenta dispozițiilor de drept european încălcate, litigiului de bază.

În prezenta cauză nu a fost pronunțată vreo decizie CJUE, solicitarea A., având ca obiect adresarea întrebării preliminare către CJUE, fiind respinsă, iar dispozițiile de drept european, pretins a fi fost înlăturate, în mod greșit, de la aplicare de către instanța de recurs nu au făcut obiectul unei asemenea întrebări, nefiind preexistente litigiului de bază.

De asemenea, având în vedere pct. 64 din considerentele Deciziei nr. 45 din 12 decembrie 2016 referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, intimate arată că raportul juridic dedus judecății s-a născut la momentul comunicării adresei DAJ Brăila nr. 69/18.01.2013 către S.C. A. S.R.L., ca răspuns la corespondența inițiată de către operatorul economic cu nr. x/14.01.2013, prin care acesta solicita excluderea de la obligația efectuării activității de clasificare a carcaselor de porcine și de bovine.

Prin răspunsul formulat, DAJ Brăila a informat S.C. A. că, în aplicarea Normelor tehnice aprobate prin OMADR nr. 457/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și prin OMADR nr. 882/2004, cu modificările și completările ulterioare, are în continuare obligația de a proceda la clasificarea carcaselor de porcine și de bovine.

Având în vedere că Regulamentul delegat UE 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017 a intrat în vigoare începând cu 11 iulie 2018, iar raportul juridic conflictual s-a născut la nivelul anului 2013, și pe acest considerent cererea de revizuire este inadmisibilă.

De asemenea, intimata a apreciat ca fiind corecte următoarele rețineri ale instanței de recurs: "Cât privește cererea recurentei - reclamante, formulată la momentul deschiderii dezbaterilor pe fondul recursului, de aplicare a derogărilor instituite prin Regulamentul delegat UE 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017, de completare a Normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, Înalta Curte nu poate lua în considerare o astfel de cerere, în condițiile în care, la momentul pronunțării sentinței de fond ce face obiectul prezentului recurs, 30 iunie 2016, respectivul Regulament (Regulamentul delegat UE 2017/1182), nu exista, nefăcând obiectul analizei instanței de fond.

Cum în calea de atac a recursului se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanța de fond, cererea de aplicare a derogărilor instituite printr-un alt regulament decât cele invocate și analizate la momentul judecării pe fond, adoptat ulterior pronunțării hotărârii, nu poate fi primită".

Prin urmare, atât timp cât analizarea oportunității de aplicare a Regulamentului delegat UE 2017/1182 era inadmisibilă în etapa procesuală a recursului, cu atât mai mult, analizarea incidenței acestui act normativ este inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Pe fondul cererii de revizuire, intimata susține că, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. a) și b) "Derogări de la clasificarea obligatorie a carcaselor" din Regulamentul delegat (UE) 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017 de completare a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește grilele utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine, porcine și ovine și în ceea ce privește raportarea prețurilor de piață ale anumitor categorii de carcase și animale vii, invocate revizuentă: "(1) Statele membre pot decide că cerințele privind clasificarea carcaselor de bovine și de porcine prevăzute la punctele A.V și, respectiv, B.II din anexa IV la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 nu sunt obligatorii pentru abatoarele care sacrifică: a) mai puțin de 150 de bovine cu vârsta de minimum opt luni pe săptămână ca medie anuală; b) mai puțin de 500 de porcine pe săptămână ca medie anuală.

Statele membre pot determina o limită inferioară, în special pentru a asigura reprezentativitatea înregistrării prețurilor menționată la articolul 8 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1184".

În plus la alin. (4), se menționează că: "Statele membre notifică Comisiei dacă decid să aplice oricare dintre derogările prevăzute la alin. (1), (2) și (3) din prezentul articol".

Prin comparație cu textele legale citate, intimata readuce în atenție prevederile Regulamentului CE nr. 1249/2008 din 10 decembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a grilelor comunitare de clasificare a carcaselor de bovine, porcine ovine privind raportarea prețurilor acestora ce conține reglementări cu caracter special, adoptat în temeiul art. 43 lit. m) din Regulamentul 1234/2007, Capitolul II-Sectorul cărnii de vită Articolul 2 Domeniu de aplicare și dispoziții generale, analizate de către instanța de recurs.

Prin urmare, Regulamentul delegat UE nr. 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017 cuprinde dispoziții similare Regulamentului CE nr. 1249/2008 din 10 decembrie 2008 în ceea ce privește facultatea statelor membre de a nu aplica grila de clasificare a carcaselor de bovine și porcine abatoarelor care nu depășesc anumite praguri de sacrificări, respectiv cel mult 75 bovine adulte și cel mult 200 de porci pe săptămână în medie anuală (Regulamentul CE nr. 1249/2008) și cel mult 149 de bovine cu vârsta de minimum opt luni și cel mult 499 de porcine pe săptămână ca medie anuală (Regulamentul delegat UE nr. 2017/1182).

Deși revizuenta respectă atât pragurile stabilite prin Regulamentul CE nr. 1249/2008, cât și cele stabilite prin Regulamentul delegat UE nr. 2017/1182, cele două acte normative europene nu instituie obligativitatea aplicării derogărilor de către statele membre, ceea ce determină caracterul obligatoriu al activității de clasificare a carcaselor de porcine și de bovine.

În acest sens, intimata invocă considerentele Deciziei ICCJ nr. 542/04.02.2020, ce fac trimitere la aplicarea Regulamentelor existente anterior intrării în vigoare a Regulamentului delegat UE nr. 2017/1182, aplicabile prin analogie în contextul analizării acestui din urmă Regulament.

Legislația europeană a lăsat la dispoziția fiecărui stat membru facultatea de a decide dacă, prin legislația sa internă, acesta va acorda sau nu derogări de la obligativitatea clasificării carcaselor, nefiind consacrat un drept ex lege al unității de abatorizare de a nu aplica sistemul de clasificare în situația în care sacrifică mai puțin de (...) capete bovine, respectiv (...) capete porcine săptămânal.

Astfel, obligatorie este doar activitatea de clasificare a carcaselor de porcine și de bovine, derogările de la această obligativitate putând fi acordate, însă, de către statele membre, prin legislația lor internă, doar dacă acestea consideră necesar să le acorde și doar în cazurile strict prevăzute de Regulament și cu notificarea prealabilă și obținerea acordului Comisiei Europene pentru aceste derogări."

De asemenea, în vederea asigurării punerii în aplicare a Regulamentului delegat UE nr. 2017/1182, iar nu în vederea transpunerii acestuia, pe plan intern au fost adoptate următoarele acte normative:

a) Ordonanța Guvernului nr. 4/2019 privind reorganizarea sistemului național de clasificare a carcaselor de bovine, porcine și ovine, precum și monitorizarea, controlul și raportarea prețurilor de piață ale carcaselor și ale animalelor vii, care prevede la art. 2 alin. (1): "Sistemul național de clasificare asigură aplicarea obligatorie a grilelor comunitare pentru clasificarea carcaselor conform regulamentelor europene din domeniul clasificării carcaselor și a legislației naționale în vigoare pentru a îmbunătăți transparența pieței și pentru a stabili prețuri de piață comparabile pentru carcase atât la nivel național, cât și la nivel european, acestea constituind baza pentru gestionarea măsurilor de piață și pentru aplicarea mecanismelor de intervenție ale Comisiei Europene în acest sector".

b) Hotărârea nr. 842/2021 privind modul de organizare și funcționare a Sistemului național de clasificare a carcaselor de bovine, porcine și ovine, care prevede la art. 3 alin. (1): "Aplicarea grilelor utilizate în Uniunea Europeană pentru clasificarea carcaselor și raportarea prețurilor de piață ale anumitor categorii de carcase și animale vii, așa cum sunt prevăzute de regulamentele europene, sunt obligatorii și reprezintă: o necesitate pentru monitorizarea, pe o bază comparabilă, a prețurilor de piață ale cărnii în toate statele membre și pentru calcularea acestor prețuri medii de piață la nivelul Uniunii Europene, această monitorizare fiind necesară în sectorul cărnii de vită și mânzat și în sectorul cărnii de porc pentru gestionarea măsurilor de piață, cum ar fi intervenția publică, depozitarea privată și restituțiile la export; o condiție de eligibilitate pentru intervenția publică în sectorul cărnii de vită și mânzat; un instrument important de determinare a valorii unei carcase, care contribuie la transparența pieței și care poate fi utilizat în relațiile comerciale și contractuale dintre furnizorii de animale și/sau fermieri, crescătorii de animale, denumiți în continuare producători de animale, și abatoare, comercianții și cumpărătorii de carne."

II Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de revizuire

II.1. Având în vedere susținerile comune ce privesc atât excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cât și fondul acesteia, Înalta Curte urmează să procedeze la analiza condițiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire în mod unitar.

Astfel, revizuienta S.C. A. S.R.L., a solicitat în temeiul art. 21 din Legea nr. 554/2004, anularea Deciziei nr. 542 din 4 februarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de societate împotriva sentinței nr. 166/2016 pronunțată în data de 30 iunie 2016, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal princare a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu M.A.D.R, astfel cum a fost modificată, prin care a solicitat să pronunțe o hotărâre prin care să se aplice derogările de la obligativitatea clasificării carcaselor de bovine și porcine prevăzute în Regulamentul 1308/2013 și Regulamentul 1249/2008 ale Uniunii Europene, cu scutirea de încheiere a contractelor de clasificare.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Prin cererea de revizuire revizuienta a solicitat pronunțarea unei hotărâri în acord cu dispozițiile dreptului unional, respectiv cu Regulamentul Delegat UE 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017, aplicabil începând cu 11 iulie 2018, prin care se completează normele de aplicare a Regulamentului UE nr. 1308/2013 privind clasificarea carcaselor de bovine, porcine și ovine, regulament pe care instanța de recurs nu l-a analizat întrucât acesta nu exista la momentul pronunțării hotărârii instanței de fond, ce făcea obiectul recursului.

În speță, Decizia nr. 542 din 4 februarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ce face obiectul cererii de revizuire, este o hotărâre definitivă, iar revizuienta S.C. A. S.R.L., a invocat încălcarea încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene de către instanța de recurs, respectiv neanalizarea Regulamentului Delegat UE 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017, prin care se completează normele de aplicare a Regulamentului UE nr. 1308/2013 privind clasificarea carcaselor de bovine, porcine și ovine.

În esență, ceea ce revizuienta invocă, vizează neaplicarea prioritară a normei comunitare intrată în vigoare 11 iulie 2018, prin care se completa normele de aplicare a Regulamentului UE 1308/2013 și se abroga Regulamentul (CE) 1249/2008, în raport de care instanțele de contencios administrativ, în fond și recurs, a analizat caracetrul justificat sau nu al refuzului MADR de a aplica derogări de la obligativitatea clasificării carcaselor de bovine și porcine, cu consecința scutirii reclamantei de încheiere a contractelor de clasificare.

Instanța de control judiciar s-a raportat la normele de aplicare a Regulamentului UE 1308/2013 și de abrogare a Regulamentul (CE) 1249/2008, în analiza marjei de apreciere a pârâtului de a nu acorda derogări de la obligația clasificării, în situația în care se sacrifică mai puțin de 75 de capete bovine, respectiv 200 capete porcine săptămânal, asfel cum s-a reglementat prin emiterea Ordinului nr. 882/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice de clasificare a carcaselor și bovine adulte și a Ordinului nr. 839/2014 pentru aprobarea Normelor Tehnice de clasificare a carcaselor de porci (ce a abrogat Ordinul nr. 457/2004), norme tehnice de punere în aplicare a acestor Regulamente.

Or, reclamanta a solicitat pârâtului să aprecieze oportunitatea acordării de derogări de la obligația clasificării, supunând controlului de legalitate al instanței refuzul apreciat nejustificat de acordare de derogări în concordanță cu aceste Regulamente, ca dimensiune a legalității, în analiza excesului de putere discreționară a autorității pârâte.

În contextul în care, în preambulul Regulamentului 2017/1182 se arata că, deși nu este o obligație pentru statele membre ale UE, aceastea ar trebui sa aibă, "în vederea reducerii poverii administrative","posibilitatea de a acorda unităților de mici dimensiuni derogări de la obligația generală de clasificare a carcaselor. Din experiența dobândită prin aplicarea grilei utilizate de Uniune pentru clasificare rezultă că este oportun să se prevadă astfel de derogări pentru abatoarele care sacrifică mai puțin de 150 de bovine cu vârsta de minimum opt luni sau mai puțin de 500 de porcine pe săptămână ca medie anuală. (…)", rezultă că practic modificarea survenită pe parcursul procesului, în fața instanței de recurs, oferea elemente noi din perspectiva oportunității, majorând numărul de capete bovine sacrificate săptămânal de la 75 la 150, respectiv de la 200 la 500 capete porcine.

Or, aplicarea prioritară a dreptului comunitar în efectuarea controlului de legalitate asupra refuzului apreciat nejustificat al autorității pârâte de acordare de derogări în concordanță cu aceste Regulamente, în analiza excesului de putere discreționară a autorității pârâte prin neluarea în seamă a oportunității acordării de derogări, trebuia să se facă și prin raportare la noile elemente de oportunitate oferite de legislația comunitară, astfel cum rezultă din preambulul Regulamentului 2017/1182.

Prin urmare, există îndeplinită în cauză și existența unei reglementări comunitare care trebuia să fie luată în seamă cu prioritate.

Din perspectiva momentului invocării, Înalta Curte constată că, instanța de control judiciar, procedând la analiza pe fond a recursului a avut în vedere dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 1249/2008 din 10 decembrie 2008, de stabilire a normelor de aplicare a grilei comunitare de clasificare a carcaselor de bovine, porcine și ovine și privind raportarea prețurilor acestora, potrivit cărora "statele membre iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea dispozițiilor prezentului regulament".

Astfel, a constatat că, prin emiterea Ordinului nr. 882/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice de clasificare a carcaselor și bovine adulte și a Ordinului nr. 839/2014 pentru aprobarea Normelor Tehnice de clasificare a carcaselor de porci, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu a transpus Regulamentul (CE) nr. 1249/2008 al Comisiei din 10 decembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a grilei comunitare de clasificare a carcaselor de bovine, porcine și ovine și privind raportarea prețurilor acestora și nici Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului, ci a elaborat unele norme tehnice de punere în aplicare a acestor Regulamente.

Procedând la analiza Regulamentului CE nr. 1249/2008 din 10 decembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a grilelor comunitare de clasificare a carcaselor de bovine, porcine și ovine și privind raportarea prețurilor acestora ce conține reglementări cu caracter special, adoptat în temeiul art. 43 lit. m) din Regulamentul 1234/2007, Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 și Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 care a abrogat Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, Înalta Curte a constatat că legislația Uniunii Europene, respectiv regulamentele invocate de recurenta-reclamantă, nu instituie în sarcina statelor membre obligația de a nu aplica grilele de clasificare a carcaselor de bovine și de porcine în cazul unui număr redus de sacrificări, ci, utilizează sintagmele "derogări speciale care pot fi acordate de statele membre", respectiv" statele membre sunt autorizate să nu aplice grila", sau " Statele membre pot hotărî ca cerințele privind clasificarea carcaselor de bovine adulte menționate la punctul A.V din Anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 să nu fie obligatorii.... "statelor membre li se acordă posibilitatea de a nu aplica respectivele grile, decizia de a acorda sau nu respectivele derogări rămânând la latitudinea fiecărui stat.".

Astfel, a constatat instanța de control judiciar că judecătorul fondului în mod corect a reținut că legislația europeană a lăsat la dispoziția fiecărui stat membru facultatea de a decide dacă, prin legislația sa internă, acesta va acorda sau nu derogări de la obligativitatea clasificării carcaselor, nefiind consacrat un drept ex lege al unității de abatorizare de a nu aplica sistemul de clasificare în situația în care sacrifică mai puțin de 75 capete bovine, respectiv 200 capete porcine săptămânal.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte a constatat netemeinicia criticilor recurentei-reclamante, ce a susținut că instanța de fond a nesocotit puterea dreptului comunitar, aplicând dreptul intern, reținând în esență că obligatorie este doar activitatea de clasificare a carcaselor de porcine și de bovine, derogările de la această obligativitate putând fi acordate, însă, de către statele membre, prin legislația lor internă, doar dacă acestea consideră necesar să le acorde și doar în cazurile strict prevăzute de Regulament și cu notificarea prealabilă și obținerea acordului Comisiei Europene pentru aceste derogări.

În condițiile în care prin regulamentele mai sus menționate s-a lăsat la latitudinea fiecărui stat membru să acorde sau nu derogări de la obligativitatea clasificării carcaselor, iar România a optat pentru obligativitatea aplicării grilelor de clasificare a carcaselor de bovine și porcine, indiferent de numărul mediu de sacrificări pe săptămână, neprevăzând nici o derogare în cazul unităților cu volum redus de activitate, efectuarea clasificării fiind astfel obligatorie indiferent de numărul de capete abatorizate săptămânal, în mod temeinic și legal instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, legislația națională respectând întru-totul legislația Uniunii Europene în materie de clasificare a carcaselor de bovine și de porcine, fiind corelată întocmai cu cea comunitară.

Astfel cum s-a reținut mai sus, Regulamentul Delegat UE 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017, aplicabil începând cu 11 iulie 2018, era in esență o completare a normelor de aplicare a Regulamentului UE 1308/2013 si o abrogare a Regulamentului (CE) 1249/2008, care, deși în continuare nu prevedea obligativitatea de acordare de derogări de la obligația de clasificare, prevedea unele elemente de analiză a oportunității acordării unor asemenea derogări, pentru abatoarele care sacrifică mai puțin de 150 de bovine cu vârsta de minimum opt luni sau mai puțin de 500 de porcine pe săptămână ca medie anuală, diferite de cele anterioare.

La termenul din 04.02.2020 recurenta a depus în fața instanței de recurs Regulamentul delegat UE 2017/1182 al Comisie Europene, cererea acesteia de aplicare a derogărilor instituite prin Regulamentul delegat UE 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017, de completare a Normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, nefiind luată în considerare în condițiile în care, la momentul pronunțării sentinței de fond ce a făcut obiectul recursului, 30 iunie 2016, respectivul Regulament nu exista, nefăcând obiectul analizei instanței de fond, în calea de atac a recursului verificându-se exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanța de fond.

Înalta Curte constată că, atât revizuienta în susținerea cererii de revizuire cât și intimata în susținerea excepției de inadmisibilitate a cererii de reviuire au invocat Decizia nr. 45/2016 pronunțată de de către Inalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru Soluționarea unor Chestiuni de Drept prin care a admis sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, stabilind ca în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, indiferent de momentul pronunțării acestora și de împrejurarea invocării sau nu în litigiul de bază a dispozițiilor de drept european preexistente, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Intimata a susținut, prin raportare la dispozitivul Deciziei nr. 45/2016, că aceasta are în vedere admisibilitatea revizuirii în contextul pronunțării unei decizii de către CJUE, condiționat, în mod implicit, de preexistenta dispozițiilor de drept european încălcate litigiului de bază, iar în prezenta cauză nu a fost pronunțată vreo decizie CJUE, solicitarea recurentei, având ca obiect adresarea întrebării preliminare către CJUE, fiind respinsă, iar dispozițiile de drept european, pretins a fi fost înlăturate, în mod greșit, de la aplicare de către instanța de recurs nu au făcut obiectul unei asemenea întrebări, nefiind preexistente litigiului de bază.

Înalta Curte nu poate reține un asemenea motiv de inadmisibilitate având în vedere, în primul rând, conținutul prevederii dispozițiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care nu condiționează admisibilitatea cererii de revizuire de pronunțarea vreunei decizii CJUE, ci prevede expres "pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene", fără a distinge.

În al doilea rând, chiar dacă în dispozitivul Deciziei nr. 45/2016 se face referire la cererea de revizuire care este admisibilă în baza unor decizii ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, indiferent de momentul pronunțării acestora și de împrejurarea invocării sau nu în litigiul de bază a dispozițiilor de drept european preexistente, în considerentele deciziei, răspunsul la prima întrebare este analizat atât din perspectiva existenței unei hotărâri CJUE cât și din perspectiva încălcării principiului priorității dreptului european, chiar dacă nu există o hotărâre preliminară pronunțată de CJUE.

Astfel, la paragraful 62 se reține că "dispozițiile legale nu pun nicio condiție referitoare la "încălcarea principiului priorității dreptului comunitar" și, de aceea, interpretând literal textul legal, rezultă că, în principiu, orice încălcare este de natură să constituie motiv de revizuire. Altfel spus, nu există niciun motiv pentru a distinge acolo unde legiuitorul nu distinge."

De asemenea, la paragraful 64 se reține că "astfel, de exemplu, este inadmisibilă cererea de revizuire bazată pe "încălcarea principiului priorității dreptului comunitar" în situația în care normele de drept substanțial european invocate de revizuent nu erau în vigoare la data nașterii/modificării/stingerii raportului juridic dedus judecății. În acest caz, inadmisibilitatea rezultă din aplicarea principiului neretroactivității legii civile.

De asemenea, la paragraful 66, având în vedere efectele unei hotărâri CJUE, după cum rezultă din jurisprudența Curții, redată la paragraful 65, s-a reținut că "deciziile interpretative ale CJUE fac corp comun cu norma interpretată și se aplică în toate situațiile în care se aplică dreptul european interpretat, adică și raporturilor juridice care s-au născut/modificat/stins anterior pronunțării deciziilor și care nu sunt încă definitive (adică fac obiectul unor litigii pendinte).

Împrejurarea că în dispozitivul Deciziei nr. 45/2016 se face referire la cererea de revizuire care este admisibilă în baza unor decizii ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, indiferent de momentul pronunțării acestora este consecința întrebării puse de instanța de trimitere, însă astfel cum s-a arătat, decizia analizează admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva normelor de drept comunitar neaplicate cu prioritate.

Este nerelevant faptul că solicitarea recurentei, având ca obiect adresarea întrebării preliminare către CJUE a fost respinsă, recurenta putând formula cererea de revizuire dacă prin hotărârea ce soluționează definitiv litigiul se încalcă prinicipiul în discuție, fiind de asemenea nerelevantă împrejurarea că dispozițiile de drept european, pretins a fi fost înlăturate, în mod greșit, de la aplicare de către instanța de recurs nu au făcut obiectul unei asemenea întrebări, fiind necesar ca norma comunitară să fie în vigoare la data nașterii/modificării/stingerii raportului juridic dedus judecății.

Referitor la pct. 64 din considerentele Deciziei nr. 45 din 12 decembrie 2016 intimata arată că raportul juridic dedus judecății s-a născut la momentul comunicării adresei DAJ Brăila nr. 69/18.01.2013 către reclamantă, prin care i se aducea la cunoștință că are în continuare obligația de a proceda la clasificarea carcaselor de porcine și de bovine, iar Regulamentul delegat UE 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017 a intrat în vigoare începând cu 11 iulie 2018, astfel încât cererea de revizuire este inadmisibilă.

Inalta Curte a constatat deja că Regulamentul Delegat UE 2017/1182 al Comisiei din 20 aprilie 2017, aplicabil începând cu 11 iulie 2018, era in esență o completare a normelor de aplicare a Regulamentului UE 1308/2013 care, prevedea unele elemente de analiză a oportunității acordării unor derogări, pentru abatoarele care sacrifică mai puțin de 150 de bovine cu vârsta de minimum opt luni sau mai puțin de 500 de porcine pe săptămână ca medie anuală, diferite de cele anterioare, prin urmare nu se poate susține că viza alt raport juridic decât cel dedus judecății, reglementarea comunitară de drept substanțial fiind preexistentă, oportunitatea și dreptul de apreciere al pârâtei existând atât anterior nașterii litigiului cât ulterior datei de 11 iulie 2018.

Împrejurarea că la momentul pronunțării sentinței de fond ce a făcut obiectul recursului Regulamentul delegat UE 2017/1182), nu exista și nu a făcut obiectul analizei instanței de fond, este nerelevant întrucât, astfel cum rezultă din dispozitivul și considerentele Deciziei nr. 45/2016 pronunțată de de către Inalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru Soluționarea unor Chestiuni de Drept, dispoziția comunitară putea fi analizată chiar și în calea de atac, atâta timp cât Regulamentului UE 1308/2013 exista și a făcut obiectul analizei iar Regulamentul delegat UE 2017/1182 era aplicabil cu prioritate raportului juridic dedus judecății, având în vedere conținutul reglementării.

Este adevărat că de principiu în calea de atac a recursului se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, însă există situații survenite ulterior cu relevanță asupra raportului juridic dedus judecății care pot sau trebuie să fie avute în vedere de instanța de control judiciar, principiul priorității dreptului european fiind aplicabil oricând, deci și în această fază procesuală.

II.2. Temeiul legal al soluției adoptate

În considerarea celor expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 554/2004 și art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire, va admite cererea de revizuire, va anula Decizia nr. 542 din data de 4 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal și va acorda termen pentru soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. "A." S.R.L. împotriva deciziei nr. 542 din data de 4 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013.

Anulează decizia nr. 542 din data de 4 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal.

Acordă termen la data de 16.02.2022, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2021.