ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 957/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 957/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 8 aprilie 2003, reclamanta SC C. SA Brăila a chemat în judecată Direcția
Generală pentru Agricultură a județului Brăila și Ministerul Agriculturii,
Alimentației și Pădurilor, solicitând obligarea pârâtelor să răspundă motivat
cererilor sale, să-i înscrie pe liste pentru plata ajutorului de stat potrivit
Ordinului nr. 600/2002, cu daune cominatorii de 1.000.000 lei/zi; prima pârâtă
să avizeze pozitiv documentația depusă de ea, pentru restituirea sumelor pentru
plata ajutorului de stat; să fie obligate pârâtele să-i achite suma de
18.600.000 lei, reprezentând valoarea ajutorului acordat fermierilor pentru
achiziționarea de animale de reproducție, creștere și îngrășare, care nu i-a
fost restituită conform dispozițiilor legale în vigoare.
În motivarea acțiunii,
reclamanta arată că are ca obiect principal de activitate, creșterea suinelor
și a altor animale, fiind și proprietar de construcții în acest scop și, deci,
având vocație la beneficiile programului de dezvoltare a agriculturii
românești.
Precizează reclamanta, că a
achiziționat porci de reproducție, creștere și îngrășare, precum și juninci
gestante, pentru care a întocmit formalitățile de obținere a alocației de
18.600.000.000 lei, că prima pârâtă i-a comunicat că a transmis documentația la
forul tutelar, fără a preciza dacă este avizată și că Ministerul Agriculturii
nu i-a răspuns în termen legal.
Curtea de Apel Galați, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 192 din 22
decembrie 2003, a admis acțiunea, a obligat pârâtele să răspundă motivat și să
înscrie reclamanta, pe lista pentru plata ajutorului de stat, cu daune
cominatorii de 1.000.000 lei, de la data rămânerii definitive a hotărârii, până
la primirea răspunsului.
A fost obligată pârâta
D.A.D.R. Brăila să avizeze documentația și cererea reclamantei, pentru plata
ajutorului de stat, iar Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului
să dispună plata sumei de 18.600.000.000 lei, actualizată la 20.639.898.782 lei,
Direcției pentru Agricultură Brăila și 5.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții au
declarat recurs, ambele pârâte, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În recursul său, Ministerul
Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului susține în esență că atât
ministerul, cât și Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară
Brăila, au respectat procedura prevăzută de Ordinul nr. 141/2002, modificat și
completat prin Ordinul nr. 600/2002, că direcția de resort din Ministerul
Agriculturii a comunicat Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie
Alimentară Brăila, faptul că SC C. SA Brăila nu poate beneficia de subvenția
respectivă, întrucât a depus cererea după data de 31 decembrie 2002.
Direcția Generală pentru
Agricultură și Industrie Alimentară Brăila, la 16 ianuarie 2003, a răspuns
cererii reclamantei, în sensul că solicitarea acesteia nu poate fi avizată
favorabil.
Direcția pentru Agricultură
și Dezvoltare Rurală Brăila (fostă Direcția Generală pentru Agricultură și
Industrie Alimentară), în recursul său, arată că, în mod greșit instanța a
obligat-o în mod cumulativ, atât să „răspundă motivat reclamantei” și s-o
înscrie pe lista pentru plata ajutorului de stat, conform Ordinului nr. 600/2000,
sub sancțiunea civilă a daunelor cominatorii de 1.000.000 lei, să avizeze
cererea reclamantei, cât și să-i plătească suma de 20.639.898.782 lei.
De asemenea, că nu putea fi
obligată la plata unor sume de bani, întrucât nu are calitatea de ordonator
principal de credite, pentru a putea efectua plăți, ci are calitatea de
ordonator secundar de credite.
Pentru a putea beneficia de
alocația solicitată, reclamanta trebuia să depună facturile fiscale și
procesele-verbale de recepție, la recurentă. Că acestea nu au fost prezentate
nici măcar instanței, expertul făcând trimitere la existența lor.
Cu privire la tardivitatea
cererii depusă de reclamantă, la 8 ianuarie 2003, este neîntemeiat argumentul
forței majore, folosit de instanță pentru a justifica înlăturarea apărării
reclamantei.
Ambele recursuri sunt
fondate, pentru următoarele considerente:
În mod greșit instanța a
obligat pârâtele în mod cumulativ, atât să „răspundă motivat” reclamantei și să
o înscrie pe lista pentru plata ajutorului de stat conform Ordinului nr. 600/2002,
sub sancțiunea civilă a daunelor cominatorii de 1.000.000 lei, să avizeze
cererea reclamantei, cât și să plătească suma de 20.639.898.782 lei.
Aceste dispoziții ale
instanței sunt contradictorii, întrucât, chiar dacă instanța a considerat că
reclamanta are dreptul la alocația solicitată, atâta timp, cât a dispus
obligarea pârâtelor la plata sumei rezultate din expertiză, este lipsită de
sens și finalitate, obligarea la emiterea unui răspuns motivat, la avizarea
cererii și sub sancțiunea unor daune cominatorii.
Cât privește obligarea
primei pârâte la plata sumei de bani actualizate, alături de Ministerul
Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, întrucât aceasta nu are calitatea
de ordonator principal de credite, pentru a putea efectua plăți, fiind numai
ordonator secundar de credite, aceasta poate face plăți numai în măsura și
potrivit destinației speciale acordate de ordonatorul principal, care este
ministerul.
Pentru a putea beneficia de
alocația solicitată de reclamantă, aceasta trebuie să se încadreze în condițiile
impuse de Ordinul nr. 141/2002 și Ordinul nr. 600/2002, așa cum, de altfel, au
invocat pârâtele în fața instanței de fond, apărare asupra căreia instanța nu
s-a pronunțat. Reclamanta trebuia să depună la Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară Brăila, în vederea aprobării
cererii, toată documentația prevăzută de Ordinul nr. 141/2002 [Anexa 1 pct. 6 alin.
(2)], adică în afară de cerere și declarație pe proprie răspundere, și factura
primită de la furnizor, precum și în termen de 3 zile de la data livrării,
documentul care atesta plata (potrivit alin. penultim al pct. 6).
Întrucât recurentele-pârâte
s-au apărat constant, în sensul că reclamanta nu a depus aceste acte (numai
expertul făcând trimitere la acestea), se impune casarea cu trimitere a cauzei
și obligarea reclamantei, de a prezenta instanței, copii de pe facturile
fiscale și procesele-verbale de recepție.
Este necesară dovada și
cuantumul sumei achitate de reclamantă, întrucât, așa cum prevede și Anexa 1 pct.
6 alin. (5) din Ordinul nr. 141/2002, statul, prin Ministerul Agriculturii, Apelor
și Pădurilor, suportă diferența dintre valoarea din facturi și alocația legală.
Instanța de trimitere va
verifica dacă cererea reclamantei a fost însoțită de toată documentația legală,
care să permită stabilirea unei sume certe, depuse în termen legal.
Cu privire la invocarea de
către reclamantă, a forței majore privitoare la depunerea cererii la 8 ianuarie
2003, și nu la 6 ianuarie 2003, cum era legal, urmează ca reclamanta să depună
dovezi care să ateste evenimentul care a împiedicat-o să depună cererea până la
6 ianuarie 2003.
De asemenea, instanța de
trimitere va verifica (eventual printr-o nouă expertiză) situațiile privind
„Evoluțiile efectivelor de animale la data de 31 decembrie 2002, pentru a
verifica apărarea recurentelor-pârâte privind întocmirea pro-cauza a
Protocolului nr. 108 din 23 decembrie 2002, pentru a stabili dacă reclamanta a
operat vreun transfer de proprietate asupra animalelor care fac obiectul
cererii sale.
Pentru toate aceste
considerente, și văzând și art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., se vor
admite recursurile pârâtelor, se va casa sentința atacată și se va trimite
cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Brăila și de Ministerul
Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, împotriva sentinței civile nr. 192
din 22 decembrie 2003, a Curții de Apel Galați.
Casează sentința atacată și
trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 februarie 2005.