ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1749/2008

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea

arbitrală nr. 3/2006, Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț,

Industrie și Agricultură Galați a respins excepția invocată de pârâta SC D. SA,

a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.M. Basarabi și

a respins acțiunea ca prescrisă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța arbitrală a avut în vedere următoarele:

În baza contractului

de vânzare-cumpărare nr. 3318/2002 încheiat între părți reclamanta SC M.S. SA

Galați a livrat o cantitate de 166,4 tone de ulei de creozot polimerizat, în

valoare de 3.773.153.000 lei (Rol) conform facturilor anexate la cererea de

arbitrare, prin care s-a solicitat obligarea, în solidar, a pârâtelor SC D. SA

și S.M. Basarabi la plata sumei de 9.678.266.319 lei potrivit facturilor

fiscale nr. 9790208 și 9790207 din 29 martie 2005.

Curtea de Arbitraj de

pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, verificându-și

competența materială, constată legală investirea pentru soluționarea litigiului

prin existența clauzei compromisorii inserate în contractul de

vânzare-cumpărare nr. 3318/2002 la art. 11 – Litigii, respingând astfel

excepția invocată de pârâta SC D. SA Constanța privind necompetența materială

de soluționare a litigiului.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a S.M. Basarabi, invocată de pârâta SC D.

SA, se reține că potrivit certificatelor de înmatriculare J 13/2608/1995

Sucursala nu avea personalitate juridică în momentul încheierii contractului de

vânzare-cumpărare neavând drept de reprezentare și angajare a societății în

relațiile cu terții.

În aceste condiții

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.M. Basarabi, a fost

admisă.

În ceea ce privește

excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei SC M.S. SA Galați

invocată de pârâtă a reținut că potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958,

dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție

dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

Termenul de

prescripție extinctivă, având caracter general, aplicabil raporturilor civile

obligaționale, cele care au în conținutul lor drepturi de creanță și îndatoriri

corelative este instituit de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 și

anume „termenul de prescripție este de 3 ani”.

Dobânda și penalitățile

calculate fiind un accesoriu al creanței principale prescripția dreptului la

acțiune în realizarea acestuia atrage și prescripția dreptului la acțiune

pentru plata acestora, fiind de principiu că accesoriul este supus acelorași

consecințe ca și principiul.

În acest sens,

obligația de plată a accizelor izvorăște din lege și nu din decizia organului

de control, acciza devenind exigibilă, deci datorată către stat, din momentul

fiecărei livrări și facturări în parte.

Având în vedere că

părțile au perfectat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3318/2002 în luna

februarie 2002 și acesta s-a derulat în cursul aceluiași an, ultima livrare de

produse fiind efectuată la data de 10 decembrie 2002, conform facturii fiscale nr.

2598724, iar acțiunea arbitrală a fost înregistrată la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați la data de 4

ianuarie 2006 a reținut că neexistând nici un act sau cauză care să fi

întrerupt sau suspendat cursul prescripției, termenul general de prescripție,

de 3 ani, a fost depășit, astfel că excepția invocată a fost admisă.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat acțiune în anulare reclamanta, criticând-o pentru

nelegalitate.

Curtea de Apel Galați,

secția comercială, maritimă și fluvială, prin sentința civilă nr. 25 din 6

noiembrie 2006, a admis acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC M.S. SA

Galați, a respins excepția prescripției invocată de pârâta SC D. SA, a respins

excepția lipsei capacității procesuale pasive, a respins acțiunea reclamantei ca

nefondată și a luat act că pârâta SC D. SA nu a solicitat cheltuieli de

judecată.

Instanța de apel

pentru a hotărî astfel, a reținut că în funcție de solicitarea reclamantei de

antrenare a răspunderii contractuale a pârâtei nu sunt aplicabile dispozițiile art.

82 C. proc. fisc., privind prescripția creanțelor fiscale ci dispozițiile art. 3

alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 care stabilește termenul de prescripție de

3 ani.

În fapt reclamanta nu

solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii produsului livrat, când

termenul de prescripție ar curge de la data fiecărei livrări ci solicită

obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru prejudiciul produs urmare a

încălcării dispozițiilor privind utilizarea uleiului de creozot, fapt pentru

care devin aplicabile dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958,

prescripția curgând în acest caz, de la data la care reclamanta trebuie să

cunoască paguba și pe făptuitor.

Rezultă, așadar, că

termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data de 16 martie

2004 atunci când s-a încheiat de D.G.F.P. Galați procesul verbal înregistrat

sub nr. 3667 din 1 aprilie 2004 el nefiind îndeplinit la data introducerii

acțiunii arbitrale.

În ceea ce privește

pe pârâta S.M. Basarabi se reține că aceasta nu are capacitate de exercițiu,

cererea față de ea urmând a fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei

persoane fără capacitate procesuală pasivă.

În ce privește

cererea formulată în contradictoriu cu pârâta SC D. SA Constanța, pe fondul

cauzei, Curtea a reținut că pârâta nu a încălcat nici o obligație contractuală

sau legală astfel încât fapta ei de a consuma produsul ca și combustibil nu are

caracter ilicit, atâta timp cât prin contract nu s-a limitat dreptul cumpărătoarei

de a folosi după cum crede de cuviință cu singura excepție inserată în anexa la

contract de a se exporta sau neexporta în țările C.E.

Împotriva sentinței

civile nr. 25 a Curții de Apel Galați au declarat recurs atât reclamanta SC M.S.

Galați SA cât și pârâta SC D. SA criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea

recursului său întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.,

reclamanta SC M.S. Galați SA critică sentința pentru: - nelegala citare a

pârâtei S.M. Basarabi încălcându-se, în opinia sa, principiul

contradictorialității și dispozițiile art. 85 și art. 107 C. proc. civ.

- motivarea dată de

instanța de judecată cu privire la faptul că existența înscrierii pe factură a

interdicției de utilizare a uleiului drept combustibil, nu înseamnă că această

obligație a și fost acceptată de pârâtă,

- hotărârea instanței

se sprijină pe motive contradictorii întrucât a statuat că în cauză debitoarea

nu a încălcat nici o obligație contractuală sau legală deși a reținut că sunt

incidente dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 care sunt aplicabile,

în opinia recurentei, răspunderii civile delictuale.

Recurenta SC D. SA în

motivarea recursului său a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 susținând în

esență greșita aplicare a dispozițiilor Decretului nr. 167/1958.

Prin întâmpinările

depuse la dosar, atât reclamanta cât și pârâta, au solicitat admiterea

propriului recurs.

Înalta Curte,

analizând decizia prin prisma criticilor formulate, va respinge recursurile ca

nefondate.

Astfel, criticile

formulate de recurenta-reclamantă privitor la încălcarea formelor prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin necitarea S.M. Basarabi

la instanța de fond, sunt neîntemeiate.

Conform art. 105 alin.

(2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un

funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a

pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

Nulitatea relativă

poate fi invocată în recurs în următoarele condiții: poate fi ridicată numai de

partea ocrotită prin norma încălcată, partea interesată să fi ridicat excepția

de nulitate în fața instanței a cărei hotărâre se atacă, în condițiile art. 108

alin. (3) C. proc. civ., neregularitatea să nu se datoreze părții care o

invocă, instanța să fi respins excepția sau să fi omis să se pronunțe asupra

ei.

În speță, S.M. Basarabi

era singura care se putea considera vătămată în privința hotărârii pronunțate

pe motiv că nu a fost citată și totodată respingându-se acțiunea reclamantei

nici nu avea motive de a ataca decizia Curții de Apel Galați întrucât norma o

proteja.

În ce privește lipsa

capacității procesuale a S.M. Basarabi, instanța de apel a făcut o aplicare

corectă a dispozițiilor art. 87 pct. 3 C. proc. civ., apreciind că aceasta nu

are capacitate de exercițiu atâta timp cât este o entitate fără personalitate

juridică dar nu este asociație.

Nici critica privind

încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că hotărârea este

nelegală întrucât nu a reținut vinovăția pârâtei cu privire la modalitatea de

utilizare a produsului achiziționat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.

3318/2002 nu este întemeiată.

Instanța de apel a

apreciat corect că prin contractul de vânzare-cumpărare nu s-a limitat dreptul

cumpărătoarei de a folosi după cum crede de cuviință uleiul creozot

polimerizat, cu singura excepție din anexa la contract de a se exporta sau

neexporta în țările C.E., precum și faptul că menținerile înserate pe unele

facturi fiscale nu reprezintă decât manifestarea de voință a reclamantei, iar

nu un acord de voință al părților.

Și cel de al treilea

motiv de recurs invocat de recurenta reclamantă privitor la motivele

contradictorii ale hotărârii instanței de apel nu este fondat, întrucât din

examinarea criticilor și a hotărârii recurate nu se constată contradicțiile

precizate de recurenta-reclamantă.

Recursul recurentei

pârâte SC D. SA referitor la interpretarea și aplicarea în mod greșit a

dispozițiilor imperative privind prescripția extinctivă este nefondat. Astfel,

instanța de fond a apreciat corect momentul începerii curgerii prescripției

extinctive ca fiind de la data la care reclamanta trebuie să cunoască paguba

cât și pe cel care răspunde de ea fiind aplicabile dispozițiile art. 8 din

Decretul nr. 167/1958.

Pentru considerentele

de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., se vor

respinge recursurile declarate de reclamanta SC A.M. Galați SA (fosta M.S. Galați

SA) și pârâta SC D. SA împotriva sentinței civile a instanței de fond, ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanta SC A.M. Galați SA și de pârâta SC D. SA Constanța

împotriva sentinței civile nr. 25 din 6 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de

Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 22 mai 2008.