ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1749/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea arbitrală nr. 3/2006, Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați a respins excepția invocată de pârâta SC D. SA, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.M. Basarabi și a respins acțiunea ca prescrisă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța arbitrală a avut în vedere următoarele: În baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3318/2002 încheiat între părți reclamanta SC M.S. SA Galați a livrat o cantitate de 166,4 tone de ulei de creozot polimerizat, în valoare de 3.773.153.000 lei (Rol) conform facturilor anexate la cererea de arbitrare, prin care s-a solicitat obligarea, în solidar, a pârâtelor SC D. SA și S.M.

Basarabi la plata sumei de 9.678.266.319 lei potrivit facturilor fiscale nr. 9790208 și 9790207 din 29 martie 2005. Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, verificându-și competența materială, constată legală investirea pentru soluționarea litigiului prin existența clauzei compromisorii inserate în contractul de vânzare-cumpărare nr. 3318/2002 la art. 11 – Litigii, respingând astfel excepția invocată de pârâta SC D. SA Constanța privind necompetența materială de soluționare a litigiului. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a S.M. Basarabi, invocată de pârâta SC D. SA, se reține că potrivit certificatelor de înmatriculare J 13/2608/1995 Sucursala nu avea personalitate juridică în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare neavând drept de reprezentare și angajare a societății în relațiile cu terții.

În aceste condiții excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.M. Basarabi, a fost admisă. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei SC M.S. SA Galați invocată de pârâtă a reținut că potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Termenul de prescripție extinctivă, având caracter general, aplicabil raporturilor civile obligaționale, cele care au în conținutul lor drepturi de creanță și îndatoriri corelative este instituit de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 și anume „termenul de prescripție este de 3 ani”.

Dobânda și penalitățile calculate fiind un accesoriu al creanței principale prescripția dreptului la acțiune în realizarea acestuia atrage și prescripția dreptului la acțiune pentru plata acestora, fiind de principiu că accesoriul este supus acelorași consecințe ca și principiul. În acest sens, obligația de plată a accizelor izvorăște din lege și nu din decizia organului de control, acciza devenind exigibilă, deci datorată către stat, din momentul fiecărei livrări și facturări în parte.

Având în vedere că părțile au perfectat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3318/2002 în luna februarie 2002 și acesta s-a derulat în cursul aceluiași an, ultima livrare de produse fiind efectuată la data de 10 decembrie 2002, conform facturii fiscale nr. 2598724, iar acțiunea arbitrală a fost înregistrată la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați la data de 4 ianuarie 2006 a reținut că neexistând nici un act sau cauză care să fi întrerupt sau suspendat cursul prescripției, termenul general de prescripție, de 3 ani, a fost depășit, astfel că excepția invocată a fost admisă. Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.

Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin sentința civilă nr. 25 din 6 noiembrie 2006, a admis acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC M.S. SA Galați, a respins excepția prescripției invocată de pârâta SC D. SA, a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive, a respins acțiunea reclamantei ca nefondată și a luat act că pârâta SC D. SA nu a solicitat cheltuieli de judecată. Instanța de apel pentru a hotărî astfel, a reținut că în funcție de solicitarea reclamantei de antrenare a răspunderii contractuale a pârâtei nu sunt aplicabile dispozițiile art. 82 C. proc. fisc., privind prescripția creanțelor fiscale ci dispozițiile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 care stabilește termenul de prescripție de 3 ani.

În fapt reclamanta nu solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii produsului livrat, când termenul de prescripție ar curge de la data fiecărei livrări ci solicită obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru prejudiciul produs urmare a încălcării dispozițiilor privind utilizarea uleiului de creozot, fapt pentru care devin aplicabile dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prescripția curgând în acest caz, de la data la care reclamanta trebuie să cunoască paguba și pe făptuitor. Rezultă, așadar, că termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data de 16 martie 2004 atunci când s-a încheiat de D.G.F.P. Galați procesul verbal înregistrat sub nr. 3667 din 1 aprilie 2004 el nefiind îndeplinit la data introducerii acțiunii arbitrale.

În ceea ce privește pe pârâta S.M. Basarabi se reține că aceasta nu are capacitate de exercițiu, cererea față de ea urmând a fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală pasivă. În ce privește cererea formulată în contradictoriu cu pârâta SC D. SA Constanța, pe fondul cauzei, Curtea a reținut că pârâta nu a încălcat nici o obligație contractuală sau legală astfel încât fapta ei de a consuma produsul ca și combustibil nu are caracter ilicit, atâta timp cât prin contract nu s-a limitat dreptul cumpărătoarei de a folosi după cum crede de cuviință cu singura excepție inserată în anexa la contract de a se exporta sau neexporta în țările C.E. Împotriva sentinței civile nr. 25 a Curții de Apel Galați au declarat recurs atât reclamanta SC M.S.

Galați SA cât și pârâta SC D. SA criticând-o pentru nelegalitate. În motivarea recursului său întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., reclamanta SC M.S. Galați SA critică sentința pentru: - nelegala citare a pârâtei S.M. Basarabi încălcându-se, în opinia sa, principiul contradictorialității și dispozițiile art. 85 și art. 107 C. proc. civ. - motivarea dată de instanța de judecată cu privire la faptul că existența înscrierii pe factură a interdicției de utilizare a uleiului drept combustibil, nu înseamnă că această obligație a și fost acceptată de pârâtă, - hotărârea instanței se sprijină pe motive contradictorii întrucât a statuat că în cauză debitoarea nu a încălcat nici o obligație contractuală sau legală deși a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 care sunt aplicabile, în opinia recurentei, răspunderii civile delictuale.

Recurenta SC D. SA în motivarea recursului său a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 susținând în esență greșita aplicare a dispozițiilor Decretului nr. 167/1958. Prin întâmpinările depuse la dosar, atât reclamanta cât și pârâta, au solicitat admiterea propriului recurs. Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, va respinge recursurile ca nefondate. Astfel, criticile formulate de recurenta-reclamantă privitor la încălcarea formelor prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin necitarea S.M. Basarabi la instanța de fond, sunt neîntemeiate. Conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

Nulitatea relativă poate fi invocată în recurs în următoarele condiții: poate fi ridicată numai de partea ocrotită prin norma încălcată, partea interesată să fi ridicat excepția de nulitate în fața instanței a cărei hotărâre se atacă, în condițiile art. 108 alin. (3) C. proc. civ., neregularitatea să nu se datoreze părții care o invocă, instanța să fi respins excepția sau să fi omis să se pronunțe asupra ei. În speță, S.M. Basarabi era singura care se putea considera vătămată în privința hotărârii pronunțate pe motiv că nu a fost citată și totodată respingându-se acțiunea reclamantei nici nu avea motive de a ataca decizia Curții de Apel Galați întrucât norma o proteja. În ce privește lipsa capacității procesuale a S.M.

Basarabi, instanța de apel a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 87 pct. 3 C. proc. civ., apreciind că aceasta nu are capacitate de exercițiu atâta timp cât este o entitate fără personalitate juridică dar nu este asociație. Nici critica privind încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că hotărârea este nelegală întrucât nu a reținut vinovăția pârâtei cu privire la modalitatea de utilizare a produsului achiziționat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3318/2002 nu este întemeiată. Instanța de apel a apreciat corect că prin contractul de vânzare-cumpărare nu s-a limitat dreptul cumpărătoarei de a folosi după cum crede de cuviință uleiul creozot polimerizat, cu singura excepție din anexa la contract de a se exporta sau neexporta în țările C.E., precum și faptul că menținerile înserate pe unele facturi fiscale nu reprezintă decât manifestarea de voință a reclamantei, iar nu un acord de voință al părților.

Și cel de al treilea motiv de recurs invocat de recurenta reclamantă privitor la motivele contradictorii ale hotărârii instanței de apel nu este fondat, întrucât din examinarea criticilor și a hotărârii recurate nu se constată contradicțiile precizate de recurenta-reclamantă. Recursul recurentei pârâte SC D. SA referitor la interpretarea și aplicarea în mod greșit a dispozițiilor imperative privind prescripția extinctivă este nefondat. Astfel, instanța de fond a apreciat corect momentul începerii curgerii prescripției extinctive ca fiind de la data la care reclamanta trebuie să cunoască paguba cât și pe cel care răspunde de ea fiind aplicabile dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958. Pentru considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc.

civ., se vor respinge recursurile declarate de reclamanta SC A.M. Galați SA (fosta M.S. Galați SA) și pârâta SC D. SA împotriva sentinței civile a instanței de fond, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC A.M. Galați SA și de pârâta SC D. SA Constanța împotriva sentinței civile nr. 25 din 6 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 mai 2008.