ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2896/2009

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Galați, reclamanta SC N. 2 SRL GALAȚI a chemat în judecată pe pârâtele SC A.R.A. SA BUCUREȘTI și SUCURSALA GALAȚI, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 112.987,77 lei, reprezentând cheltuieli efectuate pentru salvarea Barjei nr. 1392 și readucerea acesteia în stare de funcțiune, actualizate la data plății efective. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta o poliță de asigurare, iar urmare producerii evenimentului asigurat, respectiv eșuarea barjei, a anunțat pârâta cu privire la producerea evenimentului și ulterior a luat măsuri pentru salvarea și repunerea acesteia în stare de plutire.

Întrucât evenimentul produs se încadrează în riscurile asigurate, reclamanta a solicitat cheltuielile privind salvarea barjei și cele privind repararea avariilor constatate în cuantum de 112.987,77 RON. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 969 C. civ., art. 43 C. com. și pe prevederile Legii nr. 136/1995, modificată. Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția de neexecutare a obligațiilor contractuale. Tribunalul Galați, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, a reținut că aceasta este neîntemeiată și a respins-o, întrucât pârâta a încheiat cu reclamanta polița de asigurare seria PMF nr. 3221 din data de 13 martie 2006 și declarația de asigurare.

Cu privire la excepția de neexecutare a obligațiilor contractuale invocată în cauză, tribunalul a reținut că reclamanta a respectat specificațiile cuprinse în certificatul tehnic de navigație și Regulamentul de Navigație pe Dunăre, motiv pentru care excepția a fost respinsă. Cu referire la fondul cauzei, Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ, a admis acțiunea astfel cum a fost modificată la data de 29 noiembrie 2007 și a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 104.552,77 lei, sumă ce urma să fie actualizată la data plății efective. Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat temeinicia cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 969 alin. (1) C. civ., art. 24 din Legea nr. 136/1995, modificată și republicată, anexa nr.5A la polița de asigurare seria PMF nr. 3221 din 13 martie 2006 și art. 6.1 din condițiile generale – anexa 4. Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC A.R.A.

VIENNA I.G. SA, SUCURSALA GALAȚI, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Criticile pârâtei au vizat respingerea excepțiilor privind lipsa calității procesuale pasive și a excepției de neexecutare a contractului. În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a susținut că acțiunea a fost admisă, în principal reținându-se că nu a fost începută urmărirea penală, însă nu a existat o hotărâre a instanței penale în acest sens, care să fie definitivă. În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de reparații, greșit a reținut instanța că se referă la reparațiile pretinse. Pe de altă parte, a stabilit că asigurătorul nu trebuie să suporte și cheltuielile legate de valoarea mărfii incluse în cheltuielile de salvare a barjei, în condițiile în care marfa nu era asigurată.

Prin decizia nr. 100/A din 7 noiembrie 2008, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a respins apelul declarat de pârâtă ca nefondat. În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că în mod corect au fost respinse excepțiile invocate de către pârâtă, deoarece există identitate între persoana proprietarului barjei și reclamantă, iar efectele contractului de asigurare au existat și la data producerii evenimentului asigurat. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de apel a constatat că închirierea navei asigurate era permisă de art. 6.1 din condițiile generale de asigurare. Cu privire la incidența art. 22 C. proc. pen., instanța de apel a arătat că hotărârea produce efecte depline în fața instanței civile în ceea ce privește situația de fapt reținută, iar neexercitarea căilor de atac împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, conferă acestea caracterul unei hotărâri penale definitive.

Din actele depuse la dosarul cauzei a rezultat că reclamanta a suportat cheltuieli pentru salvarea și repararea barjei, ceea ce a condus la obligarea pârâtei la plata sumei menționată în dispozitiv. Decizia sus evocată a fost recurată de către pârâta SC A.R.A. VIENNA I.G. BUCUREȘTI prin SUCURSALA Galați, în cadrul termenului legal, prin care a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii, în principal urmare admiterii excepțiilor invocate și pe fond ca nefondată. De asemenea, a solicitat, potrivit dispozițiilor art. 404 1 C. proc. civ., întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare. Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. pentru a susține că instanța de apel, a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, motivat de faptul că o dată cu închirierea barjei, reclamanta a pierdut calitatea de asigurat . Potrivit dispozițiilor art. 7 pct. 3 din capitolul VII, contractul de asigurare a încetat de drept la data de 1 septembrie 2006, dată la care reclamanta a închiriat barja. A mai susținut că pârâta nu avea cunoștință despre situația închirierii barjei, că a aflat despre închiriere după întocmirea dosarului de daună. În privința primelor de asigurare care au fost achitate după desființarea contractului, a susținut că acestea se pot restitui. În ceea ce privește admiterea acțiunii ca urmare a considerentului privind neînceperea urmăririi penale , recurenta susține că nu a avut interes să atace rezoluția procurorului, în condițiile în care nu a susținut că barja s-a scufundat datorită neglijenței numitului M.N.

ci a susținut exploatarea necorespunzătoare a acesteia privitor la remorcarea ei, fapt interzis de certificatul 1764 emis de Autoritatea Navală Română. În aceste condiții au fost încălcate dispozițiile prevăzute de art. 8.1 din cap. VIII, instanța trebuind să admită excepția de neexecutare a contractului. În altă ordine de idei, recurenta arată că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului și achitării sumelor înscrise în facturi, iar din facturile existente nu se distinge natura serviciilor prestate de furnizori. Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente : Prealabil examinării motivelor invocate, Înalta Curte reamintește că potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ., recursul, în actuala reglementare este cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care poate atrage controlul judiciar numai atunci când sunt invocate motive de nelegalitate. Deși recurenta a invocat în susținerea recursului motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., fără a încadra și dezvolta criticile în raport de motivele invocate, din analiza motivelor Înalta Curte constată că invocarea art. 304 pct. 7 este pur formală, neevidențiindu-se nici una dintre cerințele textului de lege precizat. În ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, recurenta a invocat interpretarea greșită a dispozițiilor art. 7 pct. 3 din Cap. VII din condițiile de asigurare, critici care pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. Potrivit acestui text de lege, interpretarea greșită are în vedere actul juridic dedus judecății sau unele din clauzele acestuia. Revenind la speța de față, prin clauza 7.3 din capitolul VII al condițiilor de asigurare, părțile au prevăzut un pact comisoriu de gradul IV în situația intervenirii uneia dintre situațiile prevăzute la articolul sus menționat. Cu privire la efectele juridice ale pactului comisoriu inserat în contract, Înalta Curte constată că în privința intensității acestuia, rolul instanței de judecată nu poate fi suprimat total, intervenția instanței fiind redusă la constatarea voinței părților. Astfel, în mod corect a apreciat instanța de apel că plata primelor de asigurare până la finalul contractului, în condițiile în care intimata nu a fost înștiințată în vreun fel despre încetarea efectelor contractului, duce la concluzia că efectele contractului s-au produs pe toată perioada valabilității sale.

Invocarea de către recurentă a necunoașterii faptului că reclamanta a închiriat barja ulterior datei la care a fost asigurată este lipsită de relevanță, ca urmare a argumentelor prezentate mai sus, potrivit cărora condiția rezolutorie este operantă în contractele sinalagmatice în temeiul principiului cauzalității, dat fiind că executarea unei obligații fără a obține contraprestația ei, determină lipsa de cauză a obligației prestate. Cu referire la interpretarea probelor depuse în susținerea cererii de chemare în judecată, instanța de fond și de apel ca instanțe devolutive și-au exercitat obligațiile de a le analiza. Aceste chestiuni care vizează interpretarea probelor nu pot fi reanalizate în recurs în condițiile în care art. 304 pct. 10 C. proc.

civ. a fost abrogat. Prin această abrogare este subliniat încă o dată caracterul extraordinar al recursului, ca fiind cale de atac în care pot fi analizate numai motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Cea de a doua critică, care poate fi circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la aplicarea greșită a dispozițiilor contractului este nefondată. Excepția de neexecutare a contractului, invocată de către pârâtă, vizează refuzul recurentei de a-și executa propria obligație, în condițiile în care reclamanta a încălcat obligația privind remorcarea barjei, prevăzută de pct. 8.1 din capitolul VIII din condițiile de asigurare.

Excepția de neexecutare a contractului întemeiată pe ideea reciprocității cauzelor obligațiilor în contractele sinalagmatice, este invocată în scopul de a repune în discuție fondul litigiului. Cu toate acestea este de reținut că instanța de apel, potrivit dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., a confirmat situația de fapt reținută de către rezoluția de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale, pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați în dosar nr. 11/P/MF/2007. În aceste condiții, instanța de apel a statuat în mod corect că reclamanta nu s-a făcut vinovată de neîndeplinirea propriilor obligații, astfel încât invocarea lipsei interesului în exercitarea plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale este lipsită de relevanță juridică.

În ceea ce privește criticile recurentei privind faptul că înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada că aceste cheltuieli au fost efectuate pentru salvarea și repararea barjei nr. 1392, determinate de evenimentul asigurat, acestea reprezintă chestiuni de netemeinicie care nu pot face obiectul analizei instanței de recurs. În raport de aceste considerente, constatând că nu se evidențiază motive de nelegalitate care să determine reformarea deciziei pronunțată de către instanța de apel, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat. În raport de soluția pronunțată asupra cererii de recurs, cererea formulată de către recurentă în temeiul art. 404 1 C. proc.

civ. nu este posibilă, având în vedere menținerea hotărârii care constituie titlul executoriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.R.A. VIENNA I.G. BUCUREȘTI, SUCURSALA GALAȚI, împotriva deciziei nr. 100/A din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2009 .