ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2896/2009

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Galați, reclamanta SC N. 2 SRL GALAȚI a chemat în judecată pe pârâtele SC A.R.A.

SA BUCUREȘTI și SUCURSALA GALAȚI, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să

se dispună obligarea acestora la plata sumei de 112.987,77 lei, reprezentând

cheltuieli efectuate pentru salvarea Barjei nr. 1392 și readucerea acesteia în

stare de funcțiune, actualizate la data plății efective.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu

pârâta o poliță de asigurare, iar urmare producerii evenimentului asigurat,

respectiv eșuarea barjei, a anunțat pârâta cu privire la producerea

evenimentului și ulterior a luat măsuri pentru salvarea și repunerea acesteia

în stare de plutire. Întrucât evenimentul produs se încadrează în riscurile

asigurate, reclamanta a solicitat cheltuielile privind salvarea barjei și cele

privind repararea avariilor constatate în cuantum de 112.987,77 RON.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 969

C. civ., art. 43 C. com. și pe prevederile Legii nr. 136/1995, modificată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive și excepția de neexecutare a obligațiilor

contractuale.

Tribunalul Galați, în ceea ce privește excepția lipsei calității

procesuale pasive, a reținut că aceasta este neîntemeiată și a respins-o,

întrucât pârâta a încheiat cu reclamanta polița de asigurare seria PMF nr. 3221

din data de 13 martie 2006 și declarația de asigurare.

Cu privire la excepția de neexecutare a obligațiilor contractuale

invocată în cauză, tribunalul a reținut că reclamanta a respectat

specificațiile cuprinse în certificatul tehnic de navigație și Regulamentul de

Navigație pe Dunăre, motiv pentru care excepția a fost respinsă.

Cu referire la fondul cauzei, Tribunalul Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială și de contencios administrativ, a admis acțiunea astfel

cum a fost modificată la data de 29 noiembrie 2007 și a obligat pârâtele să

plătească reclamantei suma de 104.552,77 lei, sumă ce urma să fie actualizată

la data plății efective.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat temeinicia

cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 969 alin. (1) C. civ., art. 24

din Legea nr. 136/1995, modificată și republicată, anexa nr.5A la polița de

asigurare seria PMF nr. 3221 din 13 martie 2006 și art. 6.1 din condițiile

generale – anexa 4.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC A.R.A. VIENNA I.G.

SA, SUCURSALA GALAȚI, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Criticile

pârâtei au vizat respingerea excepțiilor privind lipsa calității procesuale

pasive și a excepției de neexecutare a contractului. În ceea ce privește fondul

cauzei, pârâta a susținut că acțiunea a fost admisă, în principal reținându-se

că nu a fost începută urmărirea penală, însă nu a existat o hotărâre a

instanței penale în acest sens, care să fie definitivă. În ceea ce privește

suma solicitată cu titlu de reparații, greșit a reținut instanța că se referă

la reparațiile pretinse. Pe de altă parte, a stabilit că asigurătorul nu

trebuie să suporte și cheltuielile legate de valoarea mărfii incluse în

cheltuielile de salvare a barjei, în condițiile în care marfa nu era asigurată.

Prin decizia nr. 100/A din 7 noiembrie 2008, Curtea de Apel

Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a respins apelul declarat de

pârâtă ca nefondat.

În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că în

mod corect au fost respinse excepțiile invocate de către pârâtă, deoarece

există identitate între persoana proprietarului barjei și reclamantă, iar

efectele contractului de asigurare au existat și la data producerii

evenimentului asigurat. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de apel a

constatat că închirierea navei asigurate era permisă de art. 6.1 din condițiile

generale de asigurare. Cu privire la incidența art. 22 C. proc. pen., instanța de

apel a arătat că hotărârea produce efecte depline în fața instanței civile în

ceea ce privește situația de fapt reținută, iar neexercitarea căilor de atac

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, conferă acestea

caracterul unei hotărâri penale definitive. Din actele depuse la dosarul cauzei

a rezultat că reclamanta a suportat cheltuieli pentru salvarea și repararea

barjei, ceea ce a condus la obligarea pârâtei la plata sumei menționată în

dispozitiv.

Decizia sus evocată a fost recurată de către pârâta SC A.R.A.

VIENNA I.G. BUCUREȘTI prin SUCURSALA Galați, în cadrul termenului legal, prin

care a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii, în

principal urmare admiterii excepțiilor invocate și pe fond ca nefondată. De

asemenea, a solicitat, potrivit dispozițiilor art. 404

1

C. proc.

civ., întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare.

Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de

art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. pentru a susține că instanța de apel, a

respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei,

motivat de faptul că o dată cu închirierea barjei, reclamanta a pierdut

calitatea de asigurat . Potrivit dispozițiilor art. 7 pct. 3 din capitolul VII,

contractul de asigurare a încetat de drept la data de 1 septembrie 2006, dată

la care reclamanta a închiriat barja. A mai susținut că pârâta nu avea

cunoștință despre situația închirierii barjei, că a aflat despre închiriere după

întocmirea dosarului de daună. În privința primelor de asigurare care au fost

achitate după desființarea contractului, a susținut că acestea se pot restitui.

În ceea ce privește admiterea acțiunii ca urmare a

considerentului privind neînceperea urmăririi penale , recurenta susține că nu

a avut interes să atace rezoluția procurorului, în condițiile în care nu a

susținut că barja s-a scufundat datorită neglijenței numitului M.N. ci a

susținut exploatarea necorespunzătoare a acesteia privitor la remorcarea ei,

fapt interzis de certificatul 1764 emis de Autoritatea Navală Română. În aceste

condiții au fost încălcate dispozițiile prevăzute de art. 8.1 din cap. VIII,

instanța trebuind să admită excepția de neexecutare a contractului.

În altă ordine de idei, recurenta arată că reclamanta nu a

făcut dovada prejudiciului și achitării sumelor înscrise în facturi, iar din

facturile existente nu se distinge natura serviciilor prestate de furnizori.

Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor invocate,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente :

Prealabil examinării motivelor invocate, Înalta Curte

reamintește că potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., recursul, în

actuala reglementare este cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care poate

atrage controlul judiciar numai atunci când sunt invocate motive de

nelegalitate.

Deși recurenta a invocat în susținerea recursului motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., fără a

încadra și dezvolta criticile în raport de motivele invocate, din analiza

motivelor Înalta Curte constată că invocarea art. 304 pct. 7 este pur formală,

neevidențiindu-se nici una dintre cerințele textului de lege precizat.

În ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității

procesuale pasive, recurenta a invocat interpretarea greșită a dispozițiilor

art. 7 pct. 3 din Cap. VII din condițiile de asigurare, critici care pot fi

încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege, interpretarea greșită are în

vedere actul juridic dedus judecății sau unele din clauzele acestuia.

Revenind la speța de față, prin clauza 7.3 din capitolul VII

al condițiilor de asigurare, părțile au prevăzut un pact comisoriu de gradul IV

în situația intervenirii uneia dintre situațiile prevăzute la articolul sus

menționat.

Cu privire la efectele juridice ale pactului comisoriu

inserat în contract, Înalta Curte constată că în privința intensității

acestuia, rolul instanței de judecată nu poate fi suprimat total, intervenția instanței

fiind redusă la constatarea voinței părților. Astfel, în mod corect a apreciat

instanța de apel că plata primelor de asigurare până la finalul contractului, în

condițiile în care intimata nu a fost înștiințată în vreun fel despre încetarea

efectelor contractului, duce la concluzia că efectele contractului s-au produs pe

toată perioada valabilității sale.

Invocarea de către recurentă a necunoașterii faptului că

reclamanta a închiriat barja ulterior datei la care a fost asigurată este

lipsită de relevanță, ca urmare a argumentelor prezentate mai sus, potrivit cărora

condiția rezolutorie este operantă în contractele sinalagmatice în temeiul

principiului cauzalității, dat fiind că executarea unei obligații fără a obține

contraprestația ei, determină lipsa de cauză a obligației prestate.

Cu referire la interpretarea probelor depuse în susținerea

cererii de chemare în judecată, instanța de fond și de apel ca instanțe

devolutive și-au exercitat obligațiile de a le analiza. Aceste chestiuni care

vizează interpretarea probelor nu pot fi reanalizate în recurs în condițiile în

care art. 304 pct. 10 C. proc. civ. a fost abrogat. Prin această abrogare este

subliniat încă o dată caracterul extraordinar al recursului, ca fiind cale de

atac în care pot fi analizate numai motivele de nelegalitate expres prevăzute

de art. 304 C. proc. civ.

Cea de a doua critică, care poate fi circumscrisă motivului

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la

aplicarea greșită a dispozițiilor contractului este nefondată.

Excepția de neexecutare a contractului, invocată de către

pârâtă, vizează refuzul recurentei de a-și executa propria obligație, în

condițiile în care reclamanta a încălcat obligația privind remorcarea barjei,

prevăzută de pct. 8.1 din capitolul VIII din condițiile de asigurare. Excepția

de neexecutare a contractului întemeiată pe ideea reciprocității cauzelor

obligațiilor în contractele sinalagmatice, este invocată în scopul de a repune

în discuție fondul litigiului. Cu toate acestea este de reținut că instanța de

apel, potrivit dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., a confirmat situația de

fapt reținută de către rezoluția de confirmare a propunerii de neîncepere a

urmăririi penale, pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați în

dosar nr. 11/P/MF/2007. În aceste condiții, instanța de apel a statuat în mod

corect că reclamanta nu s-a făcut vinovată de neîndeplinirea propriilor

obligații, astfel încât invocarea lipsei interesului în exercitarea plângerii

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale este lipsită de relevanță

juridică.

În ceea ce privește criticile recurentei privind faptul că

înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada că aceste cheltuieli au fost

efectuate pentru salvarea și repararea barjei nr. 1392, determinate de

evenimentul asigurat, acestea reprezintă chestiuni de netemeinicie care nu pot

face obiectul analizei instanței de recurs.

În raport de aceste considerente, constatând că nu se evidențiază

motive de nelegalitate care să determine reformarea deciziei pronunțată de

către instanța de apel, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.

În raport de soluția pronunțată asupra cererii de recurs,

cererea formulată de către recurentă în temeiul art. 404

1

C. proc.

civ. nu este posibilă, având în vedere menținerea hotărârii care constituie

titlul executoriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.R.A.

VIENNA I.G. BUCUREȘTI, SUCURSALA GALAȚI, împotriva deciziei nr. 100/A din 7

noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 noiembrie 2009

.