ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 279/2016

Decizia nr. 279/2016

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08 august 2011, pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta A., prin reprezentant legal B., a chemat în judecată pe pârâții C., Municipiul Galați, prin primar, și D. Galați și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâților în solidar ori individual la plata unor daune cominatorii și moratorii în sumă de 987.500 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta a arătat că valoarea daunelor solicitate se compune din:

- suma de 200.000 de lei reprezentând costurile ce urmează a fi suportate în vederea efectuării unei operații de reconstrucție facială;

- suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale ca urmare a suferințelor pricinuite și tratamentului spitalicesc efectuat în perioada 03 ianuarie 2007 și până în prezent;

- suma de 100.000 lei cu titlu de daune ca urmare a suferințelor pricinuite de îngrădirea drepturilor civile;

- suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale ca urmare a suferințelor suportate de părinții săi, B. și E.;

- suma de 200.000 lei cu titlu de daune ca urmare a mediului de viață la care este condamnată din cauza incapacității de integrare socială și a pierderii locului de muncă al mamei sale, E.;

- suma de 87.500 lei cu titlu de daune cominatorii, reprezentând costuri asociate intervențiilor chirurgicale suferite;

- suma de 200.000 lei cu titlu de daune cominatorii reprezentând costurile cu tratamentul pe care urmează să îl efectueze în vederea refacerii parțiale a stării de sănătate și a viitoarei capacități restrânse de muncă.

În motivarea cererii formulate, reclamanta a arătat că, la data de 03 ianuarie 2007, se afla împreună cu părinții și fratele său în stația de maxi-taxi de lângă bloc din cartierul micro 18 Galați, stație neprevăzută cu refugiu. Din cauza vântului care bătea cu viteză și în rafale, s-a desprins o parte din construcția blocului menționat și reclamanta a fost strivită, fiind transportată în stare inconștientă la spital.

Reclamanta a arătat că înțelege să se îndrepte împotriva tuturor părților responsabile de prejudiciul grav cauzat ei și familiei sale: împotriva pârâtului C. în calitate de administrator al societății ce a executat lucrările de hidro-izolație, D. Galați în calitate de beneficiar al lucrărilor executate și împotriva Municipiului Galați în calitate de administrator al unui număr de apartamente închiriate locatarilor persoane fizice în bloc.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 - 1003 C. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 13 septembrie 2011, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii reclamantei de la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 13.986 lei.

Municipiul Galați a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu este administrator al fondului locativ, ci proprietarul unui singur apartament din imobil, ceea ce nu îi conferă calitatea de responsabil pentru ruina edificiului, art. 1002 C. civ. referindu-se la proprietarul imobilului ruinat.

Prin încheierea de ședință din data de 31 octombrie 2011, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C., excepție invocată din oficiu, și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galați ca nefondată.

Pârâtul Municipiul Galați a formulat cerere de chemare în garanție a pârâților C., în calitate de administrator al SC F. SRL Galați și a D. Galați, solicitând ca, în cazul în care va cădea în pretenții, chemații în garanție să fie obligați să îl despăgubească cu suma reprezentând daune cominatorii și moratorii ce se va stabili în decursul soluționării cauzei și a oricăror sume reprezentând cheltuieli de judecată solicitate de reclamantă.

La data de 23 noiembrie 2012, reclamanta a depus la dosar o cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat judecata în contradictoriu și cu pârâții C. și G., ambii în calitate de asociați ai SC F. SRL, societate radiată din Registrul Comerțului ca urmare a închiderii procedurii falimentului.

De asemenea, reclamanta a arătat că înțelege să completeze ultimul petit al cererii inițiale, solicitând obligarea pârâtelor, în solidar ori în parte, la plata unor prestații succesive, în situația în care vor apărea complicații cu privire la starea sa de sănătate sau aceasta se va agrava în viitor, iar suma acordată de instanța de judecată va fi insuficientă pentru efectuarea tratamentelor de specialitate. La termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2013, reclamanta a precizat că acest capăt de cerere înlocuiește ultimul capăt din cererea inițială, respectiv obligarea la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de daune cominatorii, arătând și că solicită obligarea pârâților în solidar la plata acestor prestații succesive, în temeiul art. 1003 C. civ. A precizat că pârâta D. Galați și-a modificat denumirea în D. Galați.

La termenul de judecată din data de 19 decembrie 2012, pârâții C. și G. au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive și excepția autorității de lucru judecat, excepții respinse prin încheierea pronunțată de instanță la data de 20 decembrie 2012.

Prin încheierea de ședință din data de 19 iunie 2013, instanța de judecată a unit cu fondul excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune și excepția inadmisibilității capătului de cerere privind prestațiile succesive solicitate prin cererea modificatoare, excepții invocate de pârâtul Municipiul Galați în ședința de judecată din data de 12 iunie 2013.

La termenul de judecată din data de 17 septembrie 2013, pârâtul Municipiul Galați a formulat cerere de chemare în garanție a tuturor coproprietarilor imobilului, a proprietarilor apartamentelor din blocul G.6A, arătând că nu este singurul coproprietar care trebuie să răspundă pentru ruina edificiului.

La termenul de judecată din data de 05 noiembrie 2014, instanța a dispus disjungerea cererilor de chemare în garanție formulate de pârâtul Municipiul Galați și formarea unui nou dosar.

Prin sentința civilă nr. 1851 din 03 decembrie 2014, Tribunalul Galați a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune cu privire la despăgubirile materiale și morale născute în perioada 03 ianuarie 2007 - 15 septembrie 2008.

A admis excepția inadmisibilității capătului de cerere, astfel cum a fost precizat, privind obligarea pârâților la plata unor prestații succesive în situația în care vor apărea complicații cu privire la starea de sănătate a reclamantei, iar suma acordată de instanța de judecată va fi insuficientă pentru efectuarea tratamentelor de specialitate, și a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.

A respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta A., prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâții C. și G.

A admis în parte cererea formulată de reclamanta A., prin reprezentant legal B., și a obligat pârâții Municipiul Galați și D. Galați, în solidar, la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale.

A respins restul capetelor de cerere ca nefondate.

A obligat pârâții Municipiul Galați și D. Galați la plata sumei de 3.611 lei către stat, reprezentând ajutorul public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru de care a beneficiat reclamanta, proporțional cu valoarea pretențiilor admise.

Tribunalul Galați a avut în vedere următoarele considerente:

În ceea ce privește excepția prescripției extinctive, prin raportare la data săvârșirii faptei ilicite producătoare de prejudicii, 03 ianuarie 2007, sunt incidente dispozițiile C. civ. anterior și cele ale Decretului nr. 167/1958.

Soluția pronunțată în dosarul penal format în urma plângerii penale formulată de reclamantă împotriva pârâtului din prezenta cauză, C., a fost cea de clasare întrucât nu exista învinuit în cauză și a intervenit una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (cazul fortuit). Având în vedere că, în urma finalizării cercetărilor penale, nu a fost identificată vreo persoană vinovată penal de producerea prejudiciului, nu se poate susține că, abia la finalizarea cercetărilor, reclamanta a aflat identitatea făptuitorului.

Termenul de prescripție extinctivă este întrerupt pe perioada desfășurării procesului penal, în ipoteza în care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul acestuia, ipoteză care însă nu se regăsește în speță, reclamanta neconstituindu-se parte civilă în cadrul procesului penal. În aceste condiții, termenul de prescripție de trei ani prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 nu a fost întrerupt, și urmează să fie calculat de la data producerii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.

Reținând că o parte din daunele materiale și morale indicate în cererea de chemare în judecată sunt solicitate de reclamantă cu începere de la data săvârșirii faptei ilicite, instanța a admis excepția prescripției extinctive cu privire la despăgubirile materiale și morale născute în intervalul 03 ianuarie 2007 - 07 august 2008 (cererea de chemare în judecată fiind formulată la 08 august 2011), respingând orice pretenții născute în acest interval ca fiind prescrise extinctiv.

Instanța a reținut că este întemeiată excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata unor prestații succesive, în situația în care vor apărea complicații cu privire la starea de sănătate a reclamantei ori aceasta se va agrava în viitor, iar suma acordată de instanța de judecată va fi insuficientă pentru efectuarea tratamentelor de specialitate.

Obiectul cererii de chemare în judecată, pretenția concretă dedusă judecății trebuie să fie în mod clar enunțată, iar prestațiile succesive trebuie să reprezinte repararea un prejudiciu cert. Or, din modul în care este formulat acest capăt de cerere, este evident că se solicită despăgubiri pentru un prejudiciu inexistent la momentul sesizării instanței. În ipoteza în care vor apărea prejudicii viitoare, ulterioare pronunțării hotărârii, reclamanta are la dispoziție calea unei noi acțiuni în pretenții, după ce prejudiciul se va fi născut în patrimoniul său.

Cu privire la fondul litigiului dedus judecății, tribunalul a precizat că trebuie realizată diferențierea între temeiul răspunderii civile delictuale pentru pârâții C. și G. și temeiul răspunderii civile delictuale pentru pârâții Municipiul Galați și D. Galați.

Prin expertizele realizate în cauza penală, s-a stabilit că nu hidro-izolația realizată de SC F. SRL s-a deteriorat și a căzut, ci elementul constructiv al blocului, astfel încât organele de cercetare penală au concluzionat că nu se poate reține vreo culpă în sarcina pârâtului C.

Prin urmare, a reținut tribunalul, având în vedere că între lucrarea realizată de către SC F. SRL și prejudiciul suferit de reclamantă nu există vreo legătură de cauzalitate, cererea formulată împotriva pârâților C. și G. este nefondată.

Temeiul juridic al răspunderii civile delictuale a Municipiului Galați este diferit de cel al răspunderii civile delictuale a D. Galați.

Municipiului Galați, în calitate de proprietar al unui apartament din cadrul condominiului, are o răspundere civilă delictuală întemeiată pe dispozițiile art. 1002 C. civ. anterior.

Răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 1002 C. civ. este o răspundere obiectivă, pentru angajarea căreia nu este nevoie de existența culpei proprietarului, fiind suficientă dovedirea prejudiciului și a raportului de cauzalitate între prejudiciu și lipsa de întreținere sau viciul construcției.

Proprietarul nu poate înlătura răspunderea prin dovada că a luat toate măsurile pentru asigurarea întreținerii edificiului ori pentru prevenirea oricărui viciu, prezumția de răspundere fiind irefragabilă.

În cauza dedusă judecății, nimeni nu a contestat faptul că prejudiciul produs reclamantei a fost cauzat de desprinderea unei porțiuni din acoperiș și că există legătură de cauzalitate între desprinderea acoperișului blocului și prejudiciul suferit de reclamantă, această împrejurare rezultând și din cercetările penale efectuate.

Desigur, Municipiul Galați nu este proprietar unic al condominiului, fiecare coproprietar răspunzând în funcție de cota sa de proprietate, proporțional cu aceasta. În același timp însă, între coproprietari există, în temeiul art. 1003 C. civ., o răspundere solidară, astfel încât Municipiul Galați poate fi obligat la repararea întregului prejudiciu.

Cu privire la D. Galați, instanța a reținut că, potrivit Legii nr. 230/2007, aceasta are în sarcină anumite obligații legale, distincte de obligațiile din sarcina coproprietarilor, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 34 din Legea nr. 230/2007.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 230/2007, proprietatea comună este reprezentată de toate părțile dintr-un condominiu care nu sunt apartamente sau spații cu altă destinație decât aceea de locuință, acoperișul blocului fiind, în mod evident, o proprietate comună. În aceste condiții, asociația de proprietari are o răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie, constând în neluarea măsurilor corespunzătoare pentru repararea acoperișului.

Prima instanță a apreciat că prejudiciile materiale solicitate nu sunt justificate. Din probele administrate rezultă că reclamanta are nevoie de reconstrucție chirurgicală a piramidei nazale. Însă, întrucât data și costurile efectuării operației nu sunt cunoscute la acest moment, ele reprezintă un prejudiciu viitor și incert ca întindere, reclamanta având posibilitatea să solicite instanței să se pronunțe cu privire la costurile acestei operații în măsura în care va fi efectuată.

Tribunalul a reținut că restul despăgubirilor solicite de reclamantă, deși justificate în mod diferit, se subsumează noțiunii de daune morale.

Daunele solicitate de reclamantă pentru suferințele suportate de părinții săi și pentru pierderea locului lor de muncă nu reprezintă daune proprii, astfel încât pretenția reclamantei de a fi despăgubită pentru eventualele suferințe îndurate de alte persoane apare ca neîntemeiată.

Din actele medicale depuse la dosar, rezultă că reclamanta a suferit numeroase complicații medicale (fractură oase proprii ale nasului, osului frontal, planșeu orbitar stâng, poli-traumatism, contuzie cerebrală gravă, șoc hemoragic etc.). În aceste condiții, prima instanță a apreciat că suferința fizică resimțită de reclamantă ca urmare a vătămării sale corporale este dincolo de orice îndoială, având în vedere că prin întinderea perioadei de spitalizare precum și prin consecințele vătămării se poate lesne prezuma existența unei suferințe psihice, și a considerat că suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale reprezintă o cuantificare echitabilă a prejudiciului moral suferit de reclamantă.

În măsura în care, în procesul ulterior de dezvoltare fizică și psiho-emoțională a reclamantei vor apărea daune morale sau materiale avându-și baza în evenimentul vătămător produs la data de 03 ianuarie 2007 (eventuale alte intervenții chirurgicale necesare, dificultăți de integrare socială, imposibilitatea prestării unei meserii pentru care ar avea aptitudini și înclinație, tulburări comportamentale), reclamanta va putea solicita la acel moment repararea prejudiciului.

Prin urmare, prima instanță a obligat pârâții Municipiul Galați și D. Galați la plata în solidar, către reclamantă, a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale, respingând restul capetelor de cerere ca nefondate.

Tribunalul a apreciat că, deși temeiul juridic al obligării celor doi pârâți este diferit, solidaritatea obligației de plată rezultă din prevederile art. 1003 C. civ. Totodată, în temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, pârâții suportă plata sumelor de bani de care reclamanta a beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar, proporțional cu valoarea pretențiilor admise și, având în vedere că pretențiile reclamantei au fost admise în proporție de 1/7, cei doi pârâți au fost obligați la plata sumei de 3.611 lei către stat.

Prin Decizia civilă nr. 140/A din 28 septembrie 2015, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate pârâtul-reclamant Municipiul Galați și de chemata în garanție D. Galați împotriva sentinței civile nr. 1851 din 03 decembrie 2014 a Tribunalului Galați.

Instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Analizând excepția lipsei coparticipării procesuale pasive, tribunalul a precizat că deși nu este proprietar unic al condominiului, Municipiul Galați răspunde în solidar cu ceilalți coproprietari, în temeiul dispozițiilor art. 1003 C. civ.

Împrejurarea că acoperișul s-a desprins în condiții de vânt puternic reprezintă o vină a edificiului pentru care Municipiul Galați, în calitate de coproprietar, este răspunzător.

Răspunderea coproprietarilor față de victimă este o răspundere solidară fiindcă se încadrează în prevederile art. 1003 C. civ. când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane.

Solidaritatea rezultă din unicitatea de obiect care impune fiecărui debitor obligația de a plăti victimei întreaga datorie (despăgubire) sub rezerva efectului declarativ al unei viitoare împărțeli pe calea acțiunii în regres (solidaritatea pasivă).

Răspunderea proprietarului poate fi înlăturată doar prin dovada intervenției unor fapte sau împrejurări externe, obiective și absolut imprevizibile: forța majoră, fapta victimei sau fapta unei terțe persoane pentru care nu este chemat să răspundă.

În ceea ce privește apelul declarat de chemata în garanție D. Galați, instanța de apel a arătat că această parte ignoră obligațiile ce îi revin potrivit dispozițiilor Legii nr. 230/2007, rezumându-se a invoca ca incidente în cauză doar prevederile art. 1002 C. civ.

Asociația de proprietari are o răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie, constând în neluarea măsurilor corespunzătoare pentru repararea acoperișului.

Pe de altă parte, nu există o reglementare care să permită, în condițiile codului de procedură civilă anterior, introducerea în cauză a tuturor membrilor asociației de proprietari pentru lămurirea cadrului procesual, astfel cum se solicită în motivele de apel.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs pârâtul Municipiul Galați - prin primar.

Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Reclamanta si-a modificat în repetate rânduri petitul acțiunii, precizând că temeiul juridic al răspunderii civile delictuale invocate în cauză este art. 1002 C. civ. (ruina edificiului).

Invocând ruina unui edificiu, litisconsorțiul este obligatoriu, iar reclamanta avea obligația să cheme în judecată în calitate de pârâți pe toți coproprietarii și nu doar pe unul dintre ei, deoarece drepturile și obligațiile acestora derivă din proprietate, sunt indivizibile, aspect ce face coparticiparea procesuală pasivă obligatorie. Ignorarea acestui aspect duce la admiterea excepției lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii și, pe cale de consecință, la respingerea ca inadmisibilă a acțiunii promovate de către reclamantă, întrucât nu au fost chemați în judecată în calitate de pârâți toți coproprietarii.

Instanța de apel a considerat că, întrucât edificiul este în coproprietate, coproprietarii vor răspunde în solidar, trimițând la art. 1003 C. civ.

Recurentul arată că, noțiunea de ruină a edificiului, una de natură specială în care existența prejudiciului și legătura de cauzalitate, alături de dovedirea calității de proprietar sunt suficiente, fără a se mai analiza culpa celui chemat să răspundă, atrage după sine și o serie de diferențe față de condițiile de existență a răspunderii delictuale de drept comun: nu trebuie dovedite culpa, vinovăția, delictul, simpla calitate de proprietar a persoanei chemate să răspundă fiind suficientă.

Dar, susține recurentul, art. 1003 C. civ. reglementează o noțiune juridică care nu are nicio relevanță în speță. Drept urmare, dispozițiile acestui articol nu pot fi aplicate în materia răspunderii instituite de legiuitor pentru ruina edificiului, astfel încât Municipiul Galați nu poate răspunde solidar în temeiul art. 1003 C. civ. pentru ceilalți coproprietari.

Prin urmare, reclamanta era ținută să introducă în cauză toți coproprietarii.

Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Recurentul nu contestă incidența în cauză a prevederilor art. 1002 C. civ. de la 1864 și nici caracterul obiectiv al răspunderii proprietarului pentru prejudiciul produs prin ruina edificiului ce-i aparține, angajată în acest temei.

Ceea ce critică recurentul este interpretarea pe care instanța de apel a dat-o prevederilor art. 1003 din același cod. În opinia recurentului, aceste dispoziții legale impuneau formularea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu toți coproprietarii edificiului, în caz contrar, cererea fiind inadmisibilă.

Înalta Curte apreciază că aceste critici nu sunt fondate, curtea de apel făcând o corectă interpretare în cauză a prevederilor art. 1003 din vechiul C. civ.

Potrivit textului de lege menționat: „Când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ținute solidar pentru despăgubire”.

Prin urmare, textul instituie un caz de solidaritate pasivă legală, aplicabilă celor care au cauzat, în comun, prin fapta lor ilicită un prejudiciu.

Este indiscutabil și, de altfel, necontestat de către recurent că această solidaritate pasivă este aplicabilă și în cazul răspunderii proprietarului pentru prejudiciul produs prin ruina edificiului, dată fiind interpretarea sistematică a normei menționate și lipsa oricărei limitări, în cuprinsul ei, la anumite forme de răspundere pentru delicte sau cvasi-delicte.

În consecință, plecând de la premisa că în cazul răspunderii pentru ruina edificiului, legea instituie o solidaritate pasivă, Înalta Curte urmează a analiza efectele pe care le produce acest tip de obligație sub aspectul raporturilor dintre codebitori și creditor.

Așa cum rezultă din cuprinsul art. 1039 din vechiul C. civ., întrucât obligația solidară pasivă are un singur obiect, o singură prestație, fiecare debitor „poate fi constrâns pentru totalitate”. Textul legal menționat se coroborează cu dispozițiile art. 1042 din același cod potrivit cu care : „Creditorului unei obligații solidare se poate adresa la acela care va voi dintre debitori, fără ca debitorul să poată opune beneficiul de discuțiune”.

Rezultă astfel că solidaritatea pasivă are drept efect obligația fiecărui codebitor de a plăti datoria în întregime, fără a putea opune creditorului beneficiul diviziunii, corelativ dreptului creditorul de a urmări pe oricare dintre debitori pentru totalitatea datoriei care constituie obiectul obligației.

Cum în cauză este angajată răspunderea pentru ruina edificiului, și cum această formă de răspundere atrage o solidaritate pasivă, reclamanta, în calitate de creditor, poate solicita plata întregii datorii de la un singur debitor. Reclamanta a înțeles să uzeze de acest drept și să să-l exercite împotriva codebitorului Municipiul Galați, fără ca acesta să poată, date fiind efectele solidarității pasive, să solicite divizarea urmăririi între codebitori.

Pe cale de consecință, acțiunea reclamantei, formulată numai împotriva pârâtului Municipiul Galați, iar nu și a altor codebitori, nu ar putea fi respinsă ca inadmisibilă, așa cum se solicită prin motivele de recurs.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat. Totodată, în temeiul art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, va dispune darea în debit a intimatei D. Galați cu suma de 1.796 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru datorată în etapa apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Galați - prin primar

împotriva Deciziei civile nr. 140/A din 28 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Dispune darea în debit a intimatei D. Galați cu suma de 1.796 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru datorată în etapa apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 februarie 2016.