Decizia nr. 407/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 433/2018 a Tribunalului Brăila

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 6 iunie 2016 pe rolul Judecătoriei Brăila, secția civilă, reclamanta A., în calitate de reprezentant legal al minorei B., și C. - prin reprezentant convențional A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții D. și S.C. E. obligarea pârâților să le plătească suma de 25.000 RON, cu titlu de daune materiale și suma de 300.000 euro, cu titlu de daune morale.

Sentința pronunțată de tribunal Prin Sentința civilă nr. 433 din 27 iunie 2018 Tribunalul Brăila a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D. și S.C. E. S.A., excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brăila și excepția autorității de lucru judecat, invocate de pârâta S.C. E. S.A.. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B., asistată de reprezentant legal A., și de reclamantul C. în contradictoriu cu pârâții D. și S.C. E. S.A. și a obligat-o pe pârâta S.C. E. S.A. să plătească reclamantului C. suma de 307,4 RON și echivalentului în RON la data plății a sumei de 212,99 euro, reprezentând daune materiale și să plătească reclamantei B. echivalentul în RON la data plății a sumei de 20.000 euro, reprezentând daune morale.

Decizia pronunțată de curtea de apel Prin Decizia civilă nr. 234/A din 13 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de de reclamanta B. prin reprezentant legal A., de reclamantul C. și de pârâta E. S.A..

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel, reclamanții B. - prin reprezentant legal A. și C. - prin reprezentant convențional A. au declarat recurs. În cuprinsul memoriului de recurs, recurenții-reclamanți au arătat că hotărârea recurată este nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. După prezentarea situației de fapt, recurenții precizează că instanța de apel nu a interpretat corect probatoriile administrate în cauză, astfel încât a respins apelul declarat. În continuare, se menționează că este greșită constatarea instanței de apel, care a reținut că daunele materiale solicitate de reclamanți au fost acordate în cauza penală, întrucât instanța a acordat doar în parte despăgubirile materiale, respectiv numai în ceea ce o privește pe minora F.. Se arată că instanța de apel a apreciat greșit faptul că reclamantul C. nu a dovedit că nu era angajat și nu a făcut dovada obligațiilor asumate de angajator. De asemenea, precizează că este eronată decizia instanței de apel care nu a acordat cheltuielile făcute în legătură cu recuperarea cicatricii produse prin accident, cheltuieli solicitate ulterior introducerii cererii de chemare în judecată. Precizează că unul dintre motivele de apel critică sentința instanței de fond și în această privință, însă instanța de apel a omis să se pronunțe. În finalul cererii de recurs se arată că suma acordată cu titlu de daune morale este mică raportat la prejudiciul de agrement produs prin fapta ilicită săvârșită. Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților la data de 14 noiembrie 2019, filele x

Apărările formulate în cauză Intimata pârâtă S.C. E. S.A. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Asupra excepției nulității recursului, invocată de intimata pârâtă S.C. E. S.A., Înalta Curte reține următoarele: Criticile formulate de recurenții-reclamanți nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., din dezvoltarea motivelor de recurs reieșind faptul că reclamanții sunt nemulțumiți de soluția pronunțată în cauză. Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Totodată, conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Examinând cererea de recurs, astfel cum aceasta a fost formulată, se constată că aspectele evidențiate în cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate ale hotărârii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Astfel, recurenții-reclamanți fac referire la aspecte ce nu pot fi supuse analizei în actualul cadru procesual, fără a puncta, în concret, care sunt criticile de nelegalitate ale hotărârii recurate, respectiv care au fost normele de drept material aplicate greșit de către instanța de apel. Motivele de recurs, astfel cum au fost formulate, aduc critici hotărârii prin prisma faptului că instanța de apel nu a interpretat corect probatoriile și faptul că ar fi reținut, în mod greșit, după aprecierea recurenților faptul că nu a dovedit calitatea de angajat, nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei. Cu privire la critica vizând cuantumul daunelor morale se reține faptul că în faza procesuală a recursului nu poate fi reapreciat cuantumul despăgubirilor care rezultă dintr-o reevaluare a situației de fapt, prin prisma elementelor de probatoriu, întrucât o astfel de împrejurare excede limitelor analizei permise în calea extraordinară de atac. Prin urmare, nefiind o problemă de legalitate, ci doar de temeinicie, nu poate constitui obiect al controlului judiciar în recurs, control care vizează exclusiv aspectele de nelegalitate. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanții B. - prin reprezentant legal A. și C. - prin reprezentant convențional A. împotriva Deciziei civile nr. 234/A din 13 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.