ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4660/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila, reclamanta SC V.I. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A.T.S. SRL Brăila pentru plata daunelor în sumă de 300.000.000 lei. În motivarea cererii s-a învederat instanței de judecată că semințele de porumb din soiurile H., D. și M. achiziționate de pârâtă, au fost tratate cu fungicid care nu a asigurat protecție plantelor împotriva tăciunelui comun, producându-i daune prin îmbolnăvirea plantelor și afectarea culturilor de porumb. Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție împotriva SC P.H.S.A. SRL București, societate care a efectuat tratarea semințelor de porumb pentru a suporta daunele în cazul admiterii acțiunii principale.

Prin sentința civilă nr. 691 din 15 septembrie 2004, Tribunalul Brăila a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.427.101.000 lei, cu titlu de daune și 82.437.020 lei cheltuieli de judecată. Totodată a fost admisă și cererea de chemare în garanție și a fost obligată chemata în garanție la plata sumei de 1.427.101.000 lei cu titlu de daune și 123.474.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza concluziilor expertizelor existente că sporii tăciunelui comun au fost introduși în sol prin sămânța care nu a fost tratată în mod corespunzător de chemata în garanție, pierderile înregistrate fiind de 50 % pe o suprafață de 93 ha și o pierdere totală pe suprafața de 94 ha.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta chemată în garanție. În apelul său, pârâta a considerat că în raport de concluziile expertizelor soluția este corectă față de societatea sa, întrucât a avut numai calitatea de distribuitor al semințelor și nu poartă răspunderea întrucât acestea au fost tratate necorespunzător de chemata în garanție. Apelul chematei în garanție se referă la următoarele considerente: - prima instanță nu a avut în vedere întreg probatoriul administrat în cauză constând în înscrisuri și declarația martorului ing. P.A. de la Institutul pentru protecția plantelor care a declarat că „Ustilago maydis” nu se transmite prin sămânță; - expertiza efectuată de P.M. este subiectivă în concluziile sale, întrucât îmbolnăvirea plantelor a avut loc în luna august în faza secundară de vegetație, când nici un fungicid nu asigură protecție; - nu s-au avut în vedere certificatele de calitate eliberate de I.T.C.S.N.

Ciuperca a apărut în faza secundară de vegetație încât nu se putea reține că tratarea semințelor a fost necorespunzătoare, cauzele îmbolnăvirii nefiind imputabile chematei în garanție; - concluziile celor trei experți nu sunt întemeiate, întrucât nu sunt întemeiate, întrucât nu au avut în vedere și certificatele de calitate din care rezultă că sămânța era liberă de boli și dăunători. Curtea de Apel Galați, prin decizia nr. 201/ A din 7 decembrie 2004, respinge, ca nefondate, apelurile declarate de pârâta SC A.T.S. SRL Brăila și chemata în garanție SC P.H.S.A. SRL și obligă apelantele să plătească intimatei reclamante suma de 23.800.000 lei cheltuieli de judecată în apel. Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs de pârâta SC A.T.S.

SRL Brăila și chemata în garanție SC P.H.S.A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel: 1. Recurenta pârâtă a formulat cererea de recurs determinată de faptul că chemata în garanție a declarat recurs apreciind că decizia atacată este nelegală și netemeinică, întrucât în apel nu a analizat probele de la dosar, din care rezultă că a avut calitatea de distribuitor al semințelor și nu are nici o culpă în degradarea culturilor, cauza fiind lipsa irigațiilor în diferite faze de dezvoltare a plantelor. De asemenea mai critică decizia și sub aspectul că instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată în apel, ca fiind datorate doar de chemata în garanție și pentru sumele ocazionate de pârâtă.

În consecință, recurenta-pârâtă în temeiul art. 304 pct. 9-10 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond, respingerea acțiunii reclamantei. 2. Recurenta chemată în garanție critică decizia atacată, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât instanța de apel nu a ținut cont de întreg probatoriul de la dosar din care rezultă că societatea recurentă a produs și comercializat o sămânță corespunzătoare din punct de vedere calitativ și al tratamentului, conform certificatelor de calitate anexate la dosar, din care rezultă că sămânța este liberă de boli și dăunători și că concluziile experților sunt neîntemeiate. În consecință, recurenta chemată în garanție solicită, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se completa probatoriul dispus în cauză. Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei, rezultă că instanța de apel a apreciat și analizat în mod judicios probatoriile administrate cu ocazia soluționării litigiului, pronunțând o hotărâre temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursurile declarate de pârâtă și chemata în garanție. Criticile formulate de pârâtă că nu are nici o culpă în degradarea culturilor, cauza fiind lipsa irigațiilor, precum și ale chematei în garanție că instanța de apel nu a analizat tot materialul probator, în special certificatele de calitate din care rezultă că semințele erau corespunzătoare, fiind liberă de boli și dăunători și că concluziile experților sunt eronate, sunt neîntemeiate.

Ambele instanțe au analizat în mod judicios probatoriul administrat în cauză, însușindu-și concluziile expertizelor efectuate în cauză, reținând culpa chematei în garanție pentru compromiterea recoltei de porumb din cauza îmbolnăvirii plantelor determinată de semințele necorespunzătoare calitativ sub aspectul tratamentului antifungic cu fungicidul Maxim. Reținând concluziile celor trei expertize precum că substanța cu care a fost tratată sămânța nu a făcut parte din produsele care să combată tăciunele comun al porumbului, în mod corect au înlăturat depoziția martorului, și mai corect au înlăturat depoziția martorului P. a ., care afirma că lipsa irigațiilor și sporii din sol au cauzat îmbolnăvirea plantelor, susținere care nu se coroborează cu celelalte probe științifice administrate în cauză.

De asemenea nici critica formulată de pârâtă referitoare la greșeala instanței de apel că nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată datorate de chemata în garanție și pentru sumele ocazionate de pârâtă nu este întemeiată. Instanța de apel reținând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., a obligat chemata în garanție la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere atât cheltuielile de judecată făcute de reclamantă cât și cele suportate de pârâtă. Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondate, recursurile declarate de pârâtă și chemata în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de chemata în garanție SC P.H.S.A. SRL și de recurenta-pârâtă SC A.T.S. SRL Brăila, împotriva deciziei nr. 201/ A din 7 decembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă pe recurente la 3.332 lei cheltuieli de judecată. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2005.