ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2717/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1847 din 4

august 2006, Tribunalul Galați a admis în parte cererea în pretenții, formulată

de reclamanta SC A. SRL Brăila, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL Galați,

și în consecință a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 76036,48 Ron

pretenții și 2000 Ron cheltuieli de judecată.

A respins cererea

reconvențională formulată de pârâta-reclamantă, ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut următoarele:

Între părți s-a încheiat

contractul de asociere în participațiune în care, conform art. 3 din contract,

contribuția părților era ca reclamanta să încheie contracte de arendă cu

locuitorii comunei Măstăcani, să susțină financiar activitățile de înființare

și întreținere a culturilor agricole pe suprafețele arendate, să încheie

contracte cu furnizorii de semințe, de erbicide, de motorină și să asigure

valorificarea producției obținute prin încheierea de contracte, iar pârâta SC A.

SRL Galați se obligă să pună la dispoziție sediul societății din Str. Cicero,

drept gaj în vederea obținerii unui credit de către SC A. SRL Brăila de la B.C.R.,

Sucursala Brăila să presteze toate lucrările mecanice necesare înființării și

întreținerii acestora.

De asemenea, conform art. 4

din contract, obligațiile părților constau în faptul că reclamanta să finanțeze

toate lucrările agricole și să se angajeze pentru rambursarea creditului

contractat și a dobânzilor, iar pârâta să presteze toate lucrările mecanice

necesare culturilor înființate și să asigure corecta desfășurare a acestora pe

durata derulării contractului.

Conform art. 5 din contract,

modalitatea de repartizare a profitului va fi de 50 % fiecare din profitul net

obținut, după ce SC A. SRL Brăila va scădea toate cheltuielile făcute pentru

înființarea culturilor agricole pe durata derulării contractului.

Potrivit concluziilor

raportului de expertiză contabilă s-a stabilit o pierdere din asocierea în

participațiune de 1.638.105.285 lei vechi, pierdere ce va fi suportată în mod

egal. Pârâta SC A. SRL a decontat suma de 690.063.788 lei vechi, prin lucrările

executate, dar a încasat din asociere în contul curent din creditul destinat

finanțării lucrărilor agricole suma de 631.376.000 lei vechi. Astfel, pârâta

datorează suma de 760.364.854,50 lei vechi.

Tribunalul nu a reținut

opinia separată potrivit căreia trebuia reținută valoarea daunelor, întrucât

conform adresei emise de SC A. SA seceta prelungită din vara anului 2003 nu

reprezintă risc asigurat și nu pot fi obținute despăgubiri.

Față de cele de mai sus,

tribunalul și în raport de prevederile contractului de asociere în

participațiune, conform art. 969 cât și art. 252 C. com., și de concluziile

raportului de expertiză și a obligat pârâta la plata sumei de 76036,48 Ron. Pe

cale de consecință, aceiași instanță a respins cererea reconvențională,

întrucât în urma desocotirii dintre societăți în baza contractului de asociere

în participațiune, reclamanta nu datorează pretenții față de pârâtă.

Apelul declarat de

pârâta-reclamantă SC A. SRL împotriva sentinței pronunțate la fond a fost admis

prin decizia nr. 5 din 18 ianuarie 2007 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. A schimbat sentința în sensul că a respins ca

nefondată acțiunea principală formulată de reclamantă pârâtă SC A. SRL Brăila.

A fost admisă în parte acțiunea

reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC A. SRL Galați în sensul că a

obligat recurenta pârâtă la plata sumei de 27.716,45 Ron către

pârâta-reclamantă reprezentând pretenții, cu cheltuieli de judecată.

În considerentele acestei

decizii, instanța de apel a reținut următoarele:

Cât privește respectarea

dreptului la apărare, nu se poate reține încălcarea de către tribunal a vreunei

norme procedurale, fiind încuviințate pentru pârâtă mai multe cereri pentru

lipsă de apărare, fiind nerelevantă în acest context, existența justificării

lipsei apărătorului, criticile pârâtei fiind întemeiate, atunci când vizează

aprecierea probelor asimilate cauzei. Astfel s-a reținut că deși prima instanță

a încuviințat efectuarea unei noi expertize, nu a anulat-o pe prima, nici nu a combătut-o

în vrun fel în considerentele hotărârii, în condițiile în care, într-adevăr,

concluziile experților sunt total opuse. Coroborând argumentația premergătoare

concluziilor desprinse de fiecare din cei doi experți, instanța de apel a

constatat că prima expertiză corespunde întrutotul cu situația de fapt,

derivând din probatoriul cauzei, respectiv cu obligațiile asumate de părți,

prin chiar contractul de asociere în participațiune.

Față de împrejurarea că

pârâta-reclamantă a fost singura parte contractată „investită” cu efectuarea

lucrărilor agricole, acesta este îndreptățită de plata a ½ din

contravaloarea lucrărilor prestate în temeiul contractului, adică în limitele termenului

înțelegerii și în favoarea beneficiarilor, cu care s-au perfectat contracte de

arendare, prin grija exclusivă a reclamantei.

Așa fiind, instanța de apel

a apreciat că se impune a se lua în calcul atât prestarea serviciilor facturate

în 2004, dar prestate de pârâta-reclamantă. Prin urmare, din pretențiile formulate

de pârâta-reclamantă se cuvin a fi luate în considerare ca fiind dovedite contravaloarea

a 5 facturi emise în anul 2004, pentru prestațiile efectuate în anul 2003, în

total: 1.067.541.861 lei, cheltuieli privind piesele de schimb în valoare de

385.100.876 lei, precum și cheltuieli de motorină în sumă de 436.073.031 lei.

Potrivit art. 5 din

contract, reclamanta trebuia să suporte 50 % din contravaloarea cheltuielilor

efectuate de pârâtă, respectiv suma de 944.357.884 lei. A fost făcută

precizarea în acest context, că la calcularea cheltuielilor efectuate de pârâtă

s-a scos din calculul expertului Dobre suma cerută de pârâtă cu titlu de „plată

efectuată către SC A. SRL, pentru rambursare creditului”, susținerea efectuării

unei atare plăți, negăsindu-și corespondent în vreo probă concludentă cauzei.

Instanța de apel a mai

argumentat cât privește solicitarea pârâtei de a fi luată în considerare la desocotirea

pretențiilor reciproce și valoarea daunelor neîncasate din culpa reclamantei

(409.122.000 lei) instanța de judecată a apreciat că în cauză s-a probat diligența

reclamantei pentru obținerea unor astfel de daune, neacordarea lor în realitate

datorându-se nerespectării unor normative referitoare la calitatea semințelor

folosite la înființarea culturilor calamitate, potrivit concluziilor expertului

D.

De altfel, Societatea de Asigurare

a precizat că seceta nu se încadrează în categoria riscurilor asigurate prin

contractul perfectat între SC A. SRL și SC A. SA.

Având în vedere faptul că și

reclamanta-pârâtă a suportat cheltuieli în baza contractului, se impune

cuantificarea acestora, în vederea compensării cu cele datorate de

pârâta-reclamantă. Instanța de apel a reținut ca efectuate și decontate

cheltuieli, constând în credit contractat cu B.C.R. și consumat pentru

finanțarea activității agricole, respectiv dobânzile aferente, asigurare

culturi agricole, sămânță porumb, orzoaică, chirie pentru instalații de arat,

combustibil (total 1.989.967.292 lei) pârâta datorând ½ din aceste

cheltuieli, respectiv o sumă de 994.983.646 lei. Compensând creanțele

reciproce, reclamanta-pârâtă, rămâne „debitoare” în cauză pentru suma de

27.716,45 lei către pârâta-reclamantă, astfel că, instanța de apel a respins

pretențiile reclamantei și a încuviințat în parte pretențiile

pârâtei-reclamante.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel, reclamanta SC A. SRL Brăila a declarat recurs, întemeiat pe

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Critica formulată de

reclamantă vizează pronunțarea unei hotărâri lipsită de temei legal și dată cu

aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea acestei

critici, recurenta susține că în mod eronat instanța de apel a respins acțiunea

inițială a reclamantei SC A. SRL Brăila ca nefondată, admițând în parte cererea

reconvențională, având în vedere că au fost nesocotite dispozițiile legale

referitoare la administrarea probei cu expertiza tehnică de specialitate, în

sensul că instanța de apel, în mod greșit a considerat că prima instanță a

încuviințat efectuarea unei noi expertize, neanulând-o pe prima. Instanța de

apel a omis faptul că încuviințarea unei noi expertize s-a făcut în baza

cererii reclamantei-pârâte, în temeiul art. 212 C. proc. civ. și aflată în

strânsă legătură cu nelămurirea instanței de fond prin prima expertiză din cauză.

Mai susține recurenta că în

considerentele deciziei atacate se motivează greșit că reclamanta-pârâtă a dat

dovadă de rea credință, în sensul că abia în luna decembrie 2004 a dat curs solicitării pârâtei-reclamante de a-i fi remise actele contabile care o privesc, când

în realitate, toate actele depuse la dosar demonstrează contrariul.

Mai arată recurenta, că tot

greșit s-a reținut în motivarea soluției, că cele 5 facturi s-au facturat la

preț de prestație în loc de cost de lucrare, instanța ignorând faptul că din

actele dosarului, cât și din recunoașterile reclamantei-pârâte rezultă că

pârâta a efectuat lucrări agricole dar motorina necesară a fost cumpărată de

către reclamantă.

O altă critică, în același

temei de drept în opinia autoarei, se referă și la împrejurarea că în motivare,

instanța de apel a ținut cont doar de algoritmul expertului care a efectuat

primul raport, nu și de sumele indicate de acesta, înlăturând cu totul

concluziile celei de a doua expertiză.

Pentru aceste motive,

recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a deciziei

atacate, iar în rejudecare, menținerea sentinței pronunțate la fond.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 304 alin. (1) C.

proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motive de nelegalitate. Aceste dispoziții nu pot fi ignorate, în condițiile în

care, în actuala reglementare, recursul este conceput ca o cale extraordinară

de atac.

Se constată astfel că deși

recurenta invocă dispozițiile art. 304 alin. (9) C. proc. civ., nu a argumentat

în concret acest motiv, cu trimitere la dispoziția încălcată.

Astfel, instanța de recurs

nu este ținută a analiza susținerile recurentei ce vizează netemeinicia și nu

nelegalitatea deciziei recurate.

Motivul de recurs invocat, art.

304 pct. 9 C. proc. civ., nu a fost motivat în drept, prin indicarea dispozițiilor

legale încălcate sau greșit aplicate. Acest motiv de regulă are în vedere

încălcarea legii de drept substanțial, mai precis aplicarea unui text de lege

străin situației de fapt deduse judecății sau extinderea normei de drept la

situații neaplicabile.

Aceste ipoteze nu se

regăsesc în criticile aduse hotărârii.

Se constată, de asemenea, că

nu a fost invocată nici nesocotirea unor norme procesuale, care ar putea avea

consecință aplicarea art. 105 alin. (2) C. proc. civ., critică ce ar putea fi

încadrată în prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Așadar, având în vedere că

situația de fapt deja stabilită nu mai poate fi pusă în discuție în acest

stadiu procesual, după cum nici o reanalizare a materialului probator

administrat în cauză (respectiv expertizele efectuate), aceste critici vizând

netemeinicia hotărârii atacate, instanța le va înlătura și în consecință va da

eficiență dispozițiile art. 312 C. proc. civ. și va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC A. SRL Brăila, împotriva deciziei nr. 5 din 18 ianuarie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 4597/44/2006, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 20 septembrie 2007.