ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.05.2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1906/2007

HOTĂRÂRE
18.05.2007
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1906/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Reclamanta SA S.S. a chemat

în judecată pe pârâta SC A.A.G. solicitând obligarea acesteia la predarea

cantității de 22.415 kg grâu reprezentând rest de plată a arendei aferente

anului 2004, sau contravaloarea ei în sumă de 10.086,83 Ron, a cantității de 50.730

kg grâu, reprezentând rest de plată a arendei pentru anul 2005, sau

contravaloarea ei în sumă de 1.502,17 Ron și rezilierea contractului de arendă

încheiat între părți la 3 martie 2004.

Reclamanta a susținut că

pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract de a plăti

contravaloarea a 600 kg de grâu la ha, pentru anul 2004 a plătit mai puțin, iar

pentru anul 2005 nu a predat cantitatea de grâu, astfel că se impune și

rezilierea contractului.

Prin sentința nr. 985 din 29

mai 2006, Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins, ca prematură, acțiunea formulată de reclamantă.

Instanța a reținut că în

cauză sunt incidente prevederile art. 720

1

la obligativitatea realizării concilierii directe prealabile dintre părți,

anterior sesizării instanței, deoarece acțiunea reclamantei este evaluabilă în

bani.

Reclamanta nu a anexat

invitației sale, actele doveditoare în susținerea pretențiilor formulate,

astfel cum prevăd dispozițiile art. 720

1

că la data și locul stabilit pentru realizarea concilierii, a fost prezentă prin

reprezentanta sa, în condițiile în care, pârâta a contestat posibilitatea

realizării acestei concilieri, datorită lipsei reprezentantei reclamantei.

Reclamanta a declarat apel,

susținând că primul capăt de cerere, prin prisma efectelor rezilierii

contractului de arendă, este îndeplinirea de către pârâtă a obligației de a

face, de a preda cantitatea de grâu individualizată, iar evaluarea în bani, ar

fi determinată de imposibilitatea pârâtei de a-și îndeplinit obligația de

predare a cantității de grâu și că s-a realizat concilierea prealabilă în

spiritul și scopul urmărit de art. 720

1

Prin decizia civilă nr. 208

din 21 noiembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a admis

apelul, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare,

aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că cererea de reziliere a contractului nu este cererea

principală, îndeplinirea de către pârâtă a obligației de a preda cantitatea de

grâu pretinsăcu titlu de arendă este efectul forței obligatorii a contractului,

iar cererea neevaluabilă în bani (rezilierea contractului) justifică

introducerea acțiunii fără îndeplinirea procedurii concilierii directe

prevăzută de art. 720

1

Pârâta a declarat recurs

împotriva deciziei nr. 208 din 21 noiembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, susținând, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., că instanța a

interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și că hotărârea este

lipsită de temei legal, a fost dată cu aplicarea greșită a legii (304 pct. 9 C.

proc. civ.).

În motivarea recursului, s-a

susținut că izvorul acțiunii este încasarea arendei, ori această acțiune este

evaluabilă în bani, reclamanta având obligația de a se conforma prevederilor art.

720

1

Recursul este nefondat. Instanța

de apel a reținut corect că cererea privind rezilierea contractului este neevaluabilă

în bani, astfel că în această situație, reclamanta nu este obligată să îndeplinească

procedura concilierii prevăzută de art. 720

1

Se constată că instanța a

reținut corect starea de fapt și nu a aplicat greșit legea.

Criticile formulate de

pârâtă nu pot fi reținute, cerințele art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., nu

sunt îndeplinite și în consecință recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de pârâta SC A.A.G. SRL HORIA împotriva deciziei nr. 208 din 21 noiembrie 2006

a Curții de Apel Timișoara, secția comercială ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 mai 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-02-15
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 726/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 12 din 27 martie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a
ÎCCJ 2007-03-20
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1230/2007
it o renunțare, cât timp nu a existat o cerere expresă în acest sens. - culpa neachitării taxei arbitrale revine Tribunalului arbitral care nu a calculat taxa aferentă penalităților solicitate în continuare, după 14 februarie 2005. Recursul
ÎCCJ 2007-09-27
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2816/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 12313 din 8 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă acțiunea A.D.S. București, acț
ÎCCJ 2008-05-13
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1612/2008
agenții economici în vederea comercializării și prelucrării, comunicat de I.N.S. pentru perioada martie 2000 – iulie 2002. Din corespondența purtată între părți, rezultă că intimata a refuzat să accepte o altă modalitate de determinare a pr
ÎCCJ 2003-03-20
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1704/2003
judecată în apel. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că suma pretinsă de reclamantă se compune din plăți efectuate de aceasta, în contul cărora pârâta nu a predat produse conform contractului, iar societății recla
Sursă