ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1230/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1230/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare

formulată la 5 noiembrie 2004, reclamanta A.D.S. București a chemat în judecată

pârâtul arendaș A.B. comuna Boișoara, jud. Vâlcea pentru ca, în contradictoriu

să se dispună:

- obligarea la plata sumei

de 158.511.636 lei, arendă neachitată și 12.409.584 lei, penalități de

întârziere calculate până la 26 mai 2004;

- rezilierea contractului de

arendă nr. 116 din 27 aprilie 2002;

Cu adresa 11218 din 23

februarie 2005 înregistrată la arbitraj la 28 februarie 2005 reclamanta și-a

modificat acțiunea în sensul obligării pârâtului la 30.531.782 lei, redevență

și 4.146.010 lei, penalități de întârziere în plată și la plata, în continuare

până la stingerea debitului.

Cu sentința arbitrală nr. 133

din 6 mai 2005, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe

lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București, s-a

admis acțiunea în parte, în sensul obligării pârâtului la plata arendei în sumă

de 30.531.782 lei și a penalităților de întârziere în sumă de 4.146.010 lei, calculate

până la 14 februarie 2005, cu cheltuieli de arbitrare.

A fost respinsă cererea

pentru plata penalităților în continuare, după 14 februarie 2005, întrucât

cifric nu au fost precizate și nu s-a achitat taxa arbitrală.

În pronunțarea acestei

hotărâri, s-a reținut că pârâtul nu și-a îndeplinit integral obligația de a

achita arenda la cotele și termenele stabilite cu reclamanta. Că, reclamanta a

verificat plățile parțiale efectuate de pârât și, ca urmare, și-a restrâns

cererea la sumele, admise prin hotărâre.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanta a formulat acțiune în anulare, în temeiul art. 364 C. proc. civ.,

formulând următoarele critici:

- tribunalul arbitral nu s-a

pronunțat asupra capătului de cerere privind rezilierea contractului de arendă;

- s-au încălcat dispozițiile

imperative ale legii, ordinea publică și bunele moravuri, prin neacordarea

penalităților de întârziere în plata arendei, în continuare, după 14 februarie

2005.

Curtea de Apel București, secția

VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 71 din 3 aprilie 2006, a respins

acțiunea în anulare.

S-a reținut, în pronunțarea

acestei hotărâri că criticile reclamantei sunt nefondate, întrucât tribunalul

arbitral nu putea să se pronunțe asupra rezilierii contractului de arendă, față

de modificarea și precizarea de acțiune intervenită după introducerea acțiunii.

Cât privește neacordarea penalităților de întârziere și după 14 februarie 2005,

hotărârea este întemeiată prin neprecizarea și netimbrarea cererii.

Împotriva sentinței

menționate, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 299 și 304

1

C.

proc. civ., formulând următoarele critici:

- greșit s-a reținut că a

renunțat la cererea de constatare a rezilierii contractului de arendă, astfel

că tribunalul arbitral nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere.

Nu se putea reține că a

intervenit o renunțare, cât timp nu a existat o cerere expresă în acest sens.

- culpa neachitării taxei

arbitrale revine Tribunalului arbitral care nu a calculat taxa aferentă penalităților

solicitate în continuare, după 14 februarie 2005.

Recursul este nefondat și

urmează să fie respins pentru următoarele motive:

Hotărârea arbitrală poate fi

desființată numai prin acțiune în anulare pentru motivele strict determinate

prin art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ.

Critica recurentei și anume,

nepronunțarea Tribunalului arbitral asupra cererii privind constatarea

rezilierii contractului de arendă, ar putea fi încadrată în art. 364 lit. f) C.

proc. civ., nepronunțarea „asupra unui lucru cerut”. Numai că, în speță,

recurenta ignoră faptul că, deși a cerut prin acțiunea introductivă, rezilierea

contractului de arendă, și-a modificat, cu adresa 11218/23 februarie 2005

cererea, solicitând numai obligarea la plata arendei și a penalităților, într-un

cuantum diminuat.

În cererea de modificare a

acțiunii, nu mai este menționat capătul de cerere privind constatarea

rezilierii contractului, astfel că tribunalul arbitral întemeiat nu s-a

pronunțat asupra rezilierii.

Privitor la penalitățile de

întârziere în plata arendei, este de reținut că, prin cererea modificatoare

s-au cerut penalități în sumă de 4.146.010 lei, calculate până la 14 februarie

2005 și această sumă a fost acordată.

Reclamanta nu a calculat și

nu a cerut penalități pentru perioada următoare datei de 14 februarie 2005

astfel că nu s-a pus problema calculării taxei arbitrale și punerii în discuția

părților.

Așa fiind, criticile

recurentei sunt nefondate, iar recursul urmează să fie respins, hotărârea

atacată fiind temeinică și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta A.D.S. București împotriva sentinței comerciale

nr. 71 din 3 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2007.